1,176 matches
-
soldat australian de unu nouăzeci. Era plin de ei în Glasgow în vara aia. A trecut pe lîngă noi fără să scoată un cuvînt, nici măcar nu mi-a aruncat o privire și nici nu mi-a făcut semn cu ochiul. Drăguțul de Archie Campbell era distrus. A doua zi am întrebat-o: „Cum poți să fii atît de crudă?“. Și ea mi-a zis: „Cum altfel să-i tratezi pe bărbații care poartă ghetre?“. Altă dată a ieșit trei seri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe Drummond pe păr și zise că seamănă cu Hristos, apoi spuse că o cheamă Molly O’Malley și dansă o gică pe podeaua îngustă strigîndu-i lui Thaw: — Dumnezeu te iubește, băiete! Dumnezeu te iubește, drăguțule! — Te dai la bătrînă? îl întrebă un moș de lîngă el. — Eu? zise Thaw. Nu! — Pe naiba. La vîrsta ta aș fi încălecat și-o mîță. Un barman solid veni și le spuse răspicat: — Gata, băieți, v-ați distrat. — Distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mature și mulțumite, de treizeci-patruzeci de ani. O privi îndelung dar nu se putu decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai egoist om din cîți cunosc. Dragă Lanark, nu te urăsc, dar ori de cîte ori încerc să scriu ceva plăcut, iese urît, poate pentru că dacă întinzi un deget ți se ia toată mîna. Dar ai fost de multe ori drăguț cu mine, nu ești un drac atît de negru. Cu dragoste Rima P.S. O să mă întorc să iau cîteva haine și lucruri. Poate o să ne vedem atunci. Se dezbrăcă încet, se vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine cînd începe muzica? îl întrebă Solveig. — Bineînțeles. Dar cu mine? zise Martha. — O să dansez o dată cu fiecare dintre voi, cu excepția celeilalte Joy. Cu cealaltă Joy o să dansez de două ori. — De ce? Pentru că mă simt puternic atunci cînd sînt neobișnuit de drăguț. Toate rîseră, iar el sorbi băutura avînd senzația că e om de lume, și spiritual pe deasupra. Un ins mărunt cu nasul mare se apropie și zise: Se pare că vă distrați de minune, vă deranjază dacă stau și eu? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiindcă am auzit ușa de la intrare și a apărut Safta. Dar nu era cu figura ei „de Alexandru Livezeanu“, mi-am dat seama imediat. Era domnul Dan Crețu, parcă mai bine dispus, care dorea să ne mulțumească pentru dejun - ce drăguț din partea lui, iată că totuși e bine-crescut! - și când a auzit că sunt numai eu, n-a vrut să stea, deși l-am rugat cu jumătate de gură (cu jumătatea care nu credea în venirea lui Alexandru). A fost atât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și când apărea un viermișor, ea spunea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ședeau chiar la masa ei. Dar aceștia rămăseseră doar câțiva, după emigrarea tinerilor în urma plecării Prințului Del Curtin. - Toată lumea a dormit bine astă-noapte? zise Innelda cu dulceață, întrerupând tăcerea. Toți se grăbiră s-o asigure că așa fusese. "Vai ce drăguț", murmură ea, și apoi căzu într-o tăcere morocănoasă. Nu era prea sigură ce dorește de la însoțitorii ei. Probabil, oarecare frivolitate. Dar cât de multă? Cu un an în urmă, un tânăr abia prezentat celor de față, o întrebase dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
șezătoare Poate crește iarbă mare Că eu Pe - acolo n-oi mere; Pe calea mea de la fete Poate crește iarbă verde Că eu nu mai trag nădejde. Rosmalin verde-n fereastă Adă mândrii și le lasă Că i-am fost drăguț odată. 21 Cîtu-i țara ungurească Nu-i ca fata rumânească; 141 {EminescuOpVI 142} Că-i cu capul plin de ruje, Cu obrajul plin de sânge, Când o văd inima-mi plânge. Că eu de când am viață N-am avut altă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luna Să dau mâna cu nana. 263 Până fusei pecurariu Mă strigară că-s tîlhariu, Dacă mă lăsai de oi Mă strigară că-s curvoi. 248 {EminescuOpVI 250} Ca să mă duc pân-la ea. Eu făcui cu degetul Ca să-și cheme drăguțul. 272 Mă luai în sus la cucă Să văd pe nana cum lucră. Zău! ea nu a lucrat bine C-un pruncaș strein ca mine! 273 Du-mă, Doamne, de aicea Cu cară, cu cocia, Măcar de-a fi țigănească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
totuși să le verifici încă o dată... A fost o plimbare plăcută, Mirciulică? Îi întinse o bomboană. Motanul întoarse capul plin de dispreț și se cățără pe canapea. ― Ah, înțeleg! Ai luat masa în oraș. Din nefericire, azi nu-i nimic drăguț la televizor. Vom citi amândoi Fetița cu chibrituri... Am o adevărată slăbiciune pentru povestea asta. Da, presimt că vom petrece o seară ad-mi-ra-bi-lă. * Își luă mâinile din dreptul gurii și rosti încet: ― Caută-mi, te rog, telefonul Melaniei Lupu. Locotenentul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-o să ajung niciodată... N-aș lua-o de la capăt pentru nimic în lume." Dascălu deschise ochii zâmbind. ― Unde sîntem? ― În pivnița muzeului. ― Cred că am tras un pui de somn. ― Da, erai foarte obosit. Trebuia să te odihnești. ― Ce drăguț din partea ta! Ai lucrat singur. ― Ia o țigară. Cârnul se așeză turcește. ― Am avut și un vis. Parcă ne băteam... O bătaie grozavă! Tu voiai să-mi ucizi fluturii, îi sufocai... Ce idee caraghioasă, nu? ― Foarte caraghioasă. Ai grijă! Aprinzi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
făcut să dispară. Doamna Miga rîse: ― Te pomenești că tot Melania o fi! ― N-ai luat carbociful, îi aminti din senin Șerbănică, la noapte iar o să... Florence vru să spună ceva, dar telefonul începu să sune. ― Da, Melania, eu sânt Drăguț din partea ta. Bine, bine. Să vedem... Se auzi un fâșâit și Șerbănică dădu fuga la ușă. ― A venit jurnalistul! Trebuie să-i plătesc. Cristescu, fulgerat de o idee, rupse o foaie din carnet, o îndoi și o puse pe parchet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o pedeapsă pentru fapte anterioare? Nu-mi place să-mi escamotez nici sentimentele, nici judecățile. Două rateuri la rând e prea mult... Cu adevărat prea mult. Azimioară își compuse o expresie optimistă. ― Să mai așteptăm. Nu se știe niciodată. ― Ești drăguț. Încerci cu orice preț să mă galvanizezi, dar eu unul mai că m-aș da bătut. ― Ce vreți să faceți? ― Multe... Nu mi-am închipuit niciodată că sânt foarte deștept. In al doilea rând... Da, m-am gândit mult. Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și urmărea cu o schimă nemulțumită mișcările Melaniei Lupu. Doru Matei privea absent în lungul aleii. Arăta obosit și prost dispus. Cristescu, însoțit de Azimioară, se apropie. Grigore Popa clipi nervos și scoase nasul din fular. ― A... Ați venit... E drăguț din partea dumneavoastră... ― Condoleanțele mele! ― Mulțumesc. Simula destul de neîndemînatic surpriza și maiorul se miră de ce o face. Melania Lupu le surâse dulce, asigurîndu-i cu mâna că termină imediat. ― Cred că am răcit, spuse Doru Matei. Mi-e îngrozitor de frig. Îi observă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un îndelung vis-coșmar: vedeam momente petrecute după alegerile fraudate grosolan la 19 noiembrie 1946 ce au dus la instaurarea comunismului în țară. Văd atitudinea dușmănoasă a primarului cizmar din Gura Dimienii - Buzău care, neputându-mă cumpăra, mi-a întocmit un drăguț de dosar ce m-a urmărit până târziu în 1989. Prin vis văd diferiți ruși cu șepci muncitorești, cu alura comisarilor din U.R.S.S. care îmi aduc diferite învinuiri, arătându-mă cu degetul ca potrivnic noului regim. Revăd, retrăind momentul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Așa c-am făcut-o. Au dispărut. —Despre ce Dumnezeu vorbești? Cutiile alea pe care le-ai lăsat să zacă în birou de aproape un an. Ai spus că o să le desfaci, dar n-ai făcut-o niciodată. Așa că domnul ăsta drăguț le-a încărcat în camion și acum se îndreaptă spre gunoi. Maggie îi aruncă o privire bărbatului în salopetă, care se uita în pământ. Abia acum își dădea seama ce se întâmpla. Dar nu putea să creadă. Trecu pe lângă Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era o replică la întrebarea pe care o pusese chiar el. Nu știi dacă sunt bun la asta. —O, cred că îmi pot da seama. Ai grijă de tine așa cum numai un om de succes poate să aibă. Ei, e drăguț din partea ta să spui asta. Ai văzut Adevărul despre băieți? —Cel în care era vorba despre cei patru adolescenți? L-am văzut anul trecut: a fost genial. —Mulțumesc. —Tu l-ai făcut? —Eu l-am făcut. —Dumnezeule. Nu îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lângă Ignatius. Mă numesc Darlene. Îmi plac povestirile bune. Știi vreuna piperată? Barmanul trânti berea și paharul cu daiquiri în fața lor, tocmai când autobuzul își începea călătoria către mijlocul abisului. — Uite, un pahar curat, rânji barmanul spre doamna Reilly. — Ce drăguț! Uite, Ignatius, mi-a dat pahar curat. Dar fiul ei era prea preocupat de sosirea la Baton Rouge ca să o audă. — Știi, drăguțule, îi spuse doamna Reilly tânărului, eu și băiatu’ meu am fost într-o-ncurcătură azi. Era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o am de la prima comuniune a lui Ignatius. Nu vrei s-o vinzi? — Cum așa? Mă ocup cu vânzarea hainelor vechi. Îți dau zece dolari pentru ea. — Aiurezi! Pentru asta? — Cincisprezece? — Serios? Doamna Reilly își scoase pălăria. Uite-o aici, drăguțule. Tânărul își deschise portofelul și-i întinse doamnei Reilly trei bancnote de câte cinci dolari. Sorbind ultimele picături din pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că trebuie să plec. — Așa curând? Am fost absolut încântat să te cunosc. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stârnește în oameni weltanschauung-ul* meu. Ignatius râgâi. Nu voi mai aminti de acea prost inspirată călătorie la Baton Rouge. Este, cred, incidentul care mi-a iscat un blocaj mintal împotriva ideii de a merge la muncă. — Au fost foarte drăguți cu tine la colegiu, Ignatius. Să spunem adevăru’. Te-au lăsat să stai acolo o grămadă de timp. Ți-au dat voie chiar să predai niște cursuri. — O, a fost în fond același lucru. Un prăpădit de alb din Mississippi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clericală. Vârsta între douăzeci și cinci—treizeci de ani. Adresați-vă la Levy Pants, între Canalul Industrial și râu, între 8 și 9, zilnic. Ei da, nici nu poate fi vorba. N-aș putea niciodată să ajung până acolo înainte de ora nouă. — Drăguțule, dacă ai de gând să muncești, trebe să te scoli devreme. Nu, mamă. Ignatius aruncă ziarul deasupra cuptorului. Aspirațiile mele sunt mult mai înalte și nu aș putea supraviețui acestui tip de muncă. Mă gândesc că ceva ca distribuirea ziarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi turti nasul. Din ochi îi izvorâră lacrimi. Sunt atât de mândră de tine, băiatu’ mamei. — Mă simt extenuat. Atmosfera din biroul acela este supraâncordată. — Am știut c-o s-ajungi bine. Mulțumesc pentru încredere. — Cât o să te plătească Levy Pants, drăguțule? — Șaizeci de dolari americani pe săptămână. — Vai, asta-i tot? Poate c-ar fi fost bine să mai cați și-n altă parte. — Sunt posibilități excelente de avansare, au planuri admirabile pentru un tânăr ambițios. E posibil ca salariul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o cratiță. Este cumva și vreo fată drăguță care lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi aruncă pardesiul deasupra dulapului. — Uite ce, drăguțule, am pus tocana la încălzit. Deschide-ți o conservă de mazăre și găsești pâine-n frigider. Am luat ș-o prăjitură de la German, dar nu țin minte unde am pus-o. Uită-te și tu prin bucătărie. Acu’ trebe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să jucăm popice alaltăseară? — Marți? — Nu. Era miercuri, cred. În noaptea cân’ l-au arestat pe Angelo și n-a putut veni. — Ce-ngrozitor! Poliția s-aresteze chiar pe unu’ de-al lor. — Așa-i. Săracu’ Angelo! I-așa de drăguț. Multe a mai pățit și el cu poliția aia. Santa tuși răgușit în telefon. Oricum, a fost în seara cân’ ai venit tu să mă iei cu mașina și ne-am dus singure la popicărie. Azi dimineaț-am fost la piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]