1,425 matches
-
buni, proaspătă, neobosită, nesocotită, mereu susceptibilă, mereu agresivă. Ca cineva închis într-o casă necunoscută, încercînd pe la uși și ferestre bănuitor, cu ochi de asasin, oîndind de după colțuri gata să lovească, cu mișcări zăpăcite, ne-cumpătate, dibuind în întuneric și dușmănie - așa era răutatea Linei. Baba, acum pitic, domolită, cu ochii în broboadă, stând pe ladă, nu mai zicea că pleacă, nu mai zicea nimic. Aștepta cu frica cuiva care a azvârlit cu gaz și vede că a luat foc. Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
In urma lui Mini și Nory, ieși Rim sinistru, cu suita celor doi gemeni, tîrîndu-i ca pe niște aderențe maligne, fără nici un schimb de vorbă sau privire. Nu știa la ce moment se rupsese între ei înțelegerea și se așezase dușmănia. Rim se opri lingă coloana de a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două omizi desprinse, lunecară undeva spre trăsuri, spre-salvare. Buna Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
descoperi locul durerii. Mâinile sunt un dar de la Dumnezeu! De asta sunt frumoase! De asta sunt iubite și îngrijite și cine rămâne fără ele e trist... - Mami, de ce unii lovesc cu mâinile?! De ce strivesc flori și gândăcei? De ce rup cu dușmănie cărțile de colorat? De ce zgârie bănci și pereți și trunchiuri de copaci?! De ce sparg baloanele și becurile?! De unde atâta răutate, mami? întrebă Steluța aproape plângând. - Fetița mea, tot răul din lume și toată durerea sunt de la cel rău. El pune
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
n-a fost decât un fericit accident care a dus la împlinirea mea ca om și ai ales ca dascăl. În toate am fost și am rămas învățătorul modest, bine intenționat totdeauna, dar totul îmi era răstălmăcit atunci, cu vădită dușmănie, fiindcă am vrut să-mi păstrez nealterată conștiința și verticalitatea coloanei vertebrale. Cele scrise până aici sunt rodul frământărilor și zbaterilor de o viață, toate înfățișate modest, cu sinceritatea trăirii intense și mai ales cu respectarea adevărului. Fără sinceritate și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Îi rogi să rămînă de dragul lui Julius, nici mai mult nici mai puțin decît de dragul lui Julius, ai un copil cu adevărat netot, Susan, trebuia să-l vezi cum asculta totul ținîndu-se de fustele Vilmei și uitîndu-se la noi cu dușmănie, ești naivă, Susan... Juan Lucas voia să vorbească despre toate astea, să-și ușureze sufletul, ca să nu-și mai amintească de ele, să le uite complet Înainte de a se Întîlni cu prietenii, dar Susan lăsa vîntul să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
transforme, norocul meu că sînt Încă mic, Într-o comoție cerebrală. — Stai jos, Julius, spuse profesoara, strîngîndu-și la gît eșarfa roz și descoperind În același timp privirea sfredelitoare a lui Fernandito Ranchal. Din fundul clasei, Fernandito o privea țintă cu dușmănie În ochi, o privea țintă ca și cum ar fi văzut mult mai mult decît ceilalți, bondoc insolent, dacă te prinde logodnicul meu, avea Întîlnire la șase cu Lolo, Lolin, Lololo... Dar mai Întîi venea la rînd Julius, care se pregătise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Au devenit miliardari Și șacali. Țara a ajuns în grabă De pradă La dispută Și derută. Azi părinții sunt uitați. Se omoară frați cu frați. Prostituția și drogul Au cuprins țara și globul. Fărădelegea Încalcă legea, Nu-i omenie, Ci dușmănie. Pentru un os, Mare și gros, Vând ce-i mai scump pe lume: Țară și nume. Doamne și zei, Scăpați țara de ei Cât nu-i târziu Și pustiu!
Doamne ?i zei by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83192_a_84517]
-
atenția În mod brutal și grosolan asupra Înălțimii sale neobișnuite - așa cum se Întîmplă zilnic de sute de ori printre oamenii de pe stradă -, să primească știrea cu sentimentul unei surprize, unei uimiri și, În cele din urmă, al unei mînii și dușmănii arzătoare. Merge pe stradă la ora cinci, cînd strada este Înțesată de oameni care se Îndreaptă spre casă, venind de la muncă, și deodată Își dă seama că lumea Îl privește: vede că toți se uită la el și-și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-ntreabă-l!... Dar are mai mult! Fac prinsoare! Unul din ei se desprinde din grupul frămîntat de controverse și, cu paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fundul teancului, cred c-am desfăcut cincizeci de pachete pînă am dat de ele și, drept să-ți spun, celor doi chinezi nu prea le-a plăcut treaba asta. Doamne, cum se mai uitau la noi cu ochii plini de dușmănie. Dacă nu era acolo polițistul să ne apere, mi-ar fi fost tare frică, zău așa, că nu știi de ce sînt În stare oamenii ăștia, mai ales cu taică-tu, care urla și țipa la ei așa. Țin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
devină mutual socri și gineri. Nu știm de erau serioase aceste planuri matrimoniale. Se adeverește însă alianța Dacilor și a Geților cu câte unul din cei doi rivali, pentru omnipotență în Roma; o politică de dezbinare, care se explică din dușmănia în care trebuiau să trăiască triburile Daciei, după despărțirea lor. În zadar căutase Roles sau Oroles, regele unui trib al Geților, a face să înțeleagă pe neamurile poporului său, că ar trebui să se unească cu toții contra dușmanului comun 5
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Roles, include pe Dapix într-o cetate și o face să capituleze prin trădarea unui Grec, când atunci Dapix cu ai săi se sinucid cu toții. Căderea marii națiuni a Tracilor sub Romani se explică mai ales din aceste certe și dușmănii lăuntrice, care nu numai ca îi impiedecase de a se uni într-un corp înaintea primejdiei, dar provocase chiar pe Romani a se amesteca în luptele lor slăbindu-se ei mutual pentru folosul poporului rege. Astfel se adeverește prin aceste
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată ochii, la ciocanul care mă izbise cu dușmănie, înnegrindu-mi o unghie numai pentru că trecusem pe lângă el, și așa mai departe. Sigur, asemenea lucruri i se pot întâmpla oricui și ele sunt ușor trecute cu vederea. Dar, când te lovești de cinci ori în aceeași zi de aceeași
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
venea după mine. Și unde e acum? Spre surprinderea lui, surâsul fetei căpătă o nuanță de stânjeneală, ca și cum și-ar fi cerut iertare: - Știm că oamenilor li se pare o prostie din partea noastră că tot mai insistăm asupra acelei vechi dușmănii (vocea îi deveni mai fermă). Ba știm chiar ce inteligentă este propaganda care pune accentul pe stupiditatea atitudinii noastre. Și, totuși, nu primim niciodată aici vreun om de-al ei. Continuăm să ne luăm foarte în serios principiile. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
destul de sec: - Nu e nimic de făcut, Fara. Mă număr printre cei care trebuie să apeleze destul de des la împrumuturi de la bancă pentru a-mi susține afacerile. Dacă aș încerca să te lansez și pe tine în afaceri, aș stârni dușmănia ălora de la Compania de Reparații Atomice Automate. Și, pe lângă asta, ar însemna să fiu zevzeacă dacă i-aș da bani unui om care lasă pe ticălosul de fiu-său să stoarcă de la el o avere. Un asemenea om nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe pământ. — Cum să nu! Am pe cineva potrivit: Shahla e exact ce vă trebuie! Doctorul o chemă și apoi îi conduse pe toți către lift. Imediat ce-o văzură, între cei doi Khani se iscă o încordare plină de dușmănie: care va pune mâna pe așa o femeie? Fratele lui Nasser, mai mic cu trei ani, era văduv și își căuta o pereche, pe când fotbalistul, obișnuit cu onorurile și răsfățat totdeauna, oriunde apărea, nici nu se împiedicase în gândul că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oprea să mă întrebe: "Mai faci?" Aștepta să zic un "nu" de circumstanță, ca să mă lase în pace. Nu era, în fond, un om rău și regreta, poate, că trebuia să mă pedepsească. Mă uitam atunci în ochii lui cu dușmănie și ziceam: Da, mai fac". Îl sileam să mă bată din nou, în timp ce eu, ca să nu izbucnesc în lacrimi, îmi înfigeam dinții până la sânge în degete. "Te omor, striga tata disperat, te omor." Îl înfruntam: "Asta și vreau. Ca să intri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-a asigurat Arhivarul, poruncind să se aducă încă un pat care a fost așezat la fereastră, aproape lipit de al meu din pricina spațiului puțin. Necunoscutul nu s-a recomandat. M-a privit fără să zică nimic, rece, aproape cu dușmănie, apoi s-a apucat să-și aranjeze pijamaua și lucrurile de toaletă. ― Ce e cu asta? m-a întrebat împingînd de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. ― Ce să fie? O lampă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă așa o văduvă, una cu gura spurcată care nu se intimidase de dușmănia pescarilor. Se pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. "De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă faceți să tac". Și de disperare că nu mai avea pe cine să ocărască, femeia izbucnise în plâns. Dar Marta nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce să se teamă. De aceea o priveau cu dușmănie și poftă (și pe măsură ce o doreau mai mult o dușmăneau mai mult sau invers), ținînd-o în picioare în fața lor, lângă arțarul plin de omizi și de praf care-și arunca o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și poftă (și pe măsură ce o doreau mai mult o dușmăneau mai mult sau invers), ținînd-o în picioare în fața lor, lângă arțarul plin de omizi și de praf care-și arunca o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntîndu-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. "A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?" O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stătea mai departe cufundat în tăcerea lui, închis în ea și așteptând era rațiunii. În rest, până și Moașa devenise parcă mai prevenitoare cu mine. Nu mă mai privea de sus și renunțase la ironii. Iar Arhivarul abia își ascundea dușmănia sporită, printr-un plus de servilism. Căci începuse, mi-am dat seama, o rivalitate surdă între noi. El avea ca armă trecutul tuturor, pe care-l păzea cu gelozie, eu aveam nopțile din sala cu oglinzi care-mi dădeau un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]