3,527 matches
-
septembrie orașul s-a predat ca urmare tacticilor de asediu ale sale, care includea și construirea unui pod de bărci. La întrunirea de Paște a curții regale din 978, ținută la Magdeburg, cei trei răsculați au fost pedepsiți. Cei doi duci au fost surghiuniți, ducele de Carintia pierzându-și ducatul în favoarea lui Otto, fiul ducelui Conrad de Lorena. Episcopul a fost închis până în luna iulie. Principalul rezultat al acestui conflict l-a constituit subjugarea completă a Bavariei.
Războiul celor Trei Henrici () [Corola-website/Science/325242_a_326571]
-
și Alexandra) moșia Cătămăreștilor. Această hotarnică se găsește în "fondul personal Iancu Flondor".. Toader Albotă-Flondor a fost căsătorit cu Maria (Măriuța) Gherman, fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina (născută Tăutul), nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul. Constantin Duca voievod , la 28 februarie 1694 întărește lui Toader Albotă moșiile moștenite de la socrul său, Grigorie Gherman pârcălab și de la soacra sa Kelsina, fata lui Gligorie Tăutu. Toader Albotă luă cel dintîi porecla de Flondor, rămasă ca nume în loc de Albotă. Pavel
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
pierde la sfârșitul secolului al XIX-lea." Cronicile Moldovei îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, George Duca "„(...) mult i-au mustrat, și au
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, George Duca "„(...) mult i-au mustrat, și au orînduit pe Toader Fliondor, vel armaș, poruncindu-i de le-au tăiat capetele la tustrei, ziua amiază zi la fîntînă, înaintea porții curților
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, George Duca "„(...) mult i-au mustrat, și au orînduit pe Toader Fliondor, vel armaș, poruncindu-i de le-au tăiat capetele la tustrei, ziua amiază zi la fîntînă, înaintea porții curților domnești”.", citat în . Fiul lui Toader, vel medelnicerul Șerban Flondor (1683-1768
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
condiția consultării întregului comitet moldo-ortodox al orașului. Biserica a scăpat și de această dată, dar nu pentru multă vreme. În 1825, clădirea era întrebuințată ca magazie de cereale de către o unitate militară încartiruită în zonă. La 27 mai 1825, Panaite Duca solicita întabularea bisericii pe numele orășenilor ortodocși, dar Judecătoria Suceava a respins la 13 iulie 1825 această cerere, motivând unele vicii de procedură. Cu ocazia Războiului Crimeei, comandantul militar al Sucevei a închiriat biserica pentru o perioadă de cinci ani
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
din vara anului 1940. A realizat și o serie de de măști mortuare, care se păstrează în casa nepoatei lui. Becker a făcut mulaje după figurile unor marcante personalități ale vremii: Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Octavian Goga, Ion Gheorghe Duca, Regina Maria, Patriarhul Miron Cristea, pe baza cărora a creat apoi măști mortuare. Din mâinile sale au ieșit și o serie de monumente funerare, adevărate opere de artă, între care "Capela Emil Lahovari" din cimitirul Bellu, clădită de arh. E.
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
fi observate la citadelele de la Briteiros și Sabroso sau la stațiunea arheologică Penha. Există detalii sugestive ce clasifică stațiunea Caldas das Taipas că un vechi oraș de spa pentru români. Orașul Guimarăes are o varietate bogată, arhitectura remarcându-se Palatul Ducilor de Bragança, construit în secolul al cincisprezecelea de către D. Afonso, 1. Casă da Rua Nova, situat în actualul Egas Moniz, găzduiește în prezent Oficiul pentru tehnice locale. Castelul a fost construit în secolul al zecelea de contesă Mumadona pentru a
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
Rua Nova, situat în actualul Egas Moniz, găzduiește în prezent Oficiul pentru tehnice locale. Castelul a fost construit în secolul al zecelea de contesă Mumadona pentru a apăra populația de la atacurile musulmanilor. Statuia Regelui Afonso Henriques, în prezent la Palatul Ducilor de Bragança, este o lucrare de Soares dos Reis (statuia) și José António Gaspar (piedestal). Ideea de construcție a aparut dintr-un grup de rezidenți portughezi în Rio de Janeiro, fiind făcut pentru a creste fondurile necesare din cele două
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
parte din regatul Burgundiei. Regele Rudolf al III-lea al Burgundiei a cedat zona episcopului de Sion în 999, oferindu-i și titlul de conte de Valais. Conții-episcopi au dus apoi o lungă luptă pentru a evita cucerirea lor de către ducii de Savoia, astfel că istoria medievală a Valaisului este legată total de aceea a diocezei de Sion. Valais a rezistat reformei protestante, rămânând credincios bisericii romano-catolice. La 12 martie, 1529, Valais a devenit un membru asociat ("Zugewandter Ort") al Confederației
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
Toscanei și împingând autoritatea longobardă până la porțile Ravennei. A murit asasinat după o domnie de 18 luni de către un membru al gărzii sale regale. Moartea sa a fost urmată de o perioadă de 10 ani de "interregnum", cunoscută ca ""Domnia ducilor"", dat fiind că autoritatea ducilor teritoriali devenise supremă. În cele din urmă, tronul va fi preluat de către fiul lui Cleph, Authari, în anul 585.
Cleph al longobarzilor () [Corola-website/Science/324969_a_326298]
-
până la porțile Ravennei. A murit asasinat după o domnie de 18 luni de către un membru al gărzii sale regale. Moartea sa a fost urmată de o perioadă de 10 ani de "interregnum", cunoscută ca ""Domnia ducilor"", dat fiind că autoritatea ducilor teritoriali devenise supremă. În cele din urmă, tronul va fi preluat de către fiul lui Cleph, Authari, în anul 585.
Cleph al longobarzilor () [Corola-website/Science/324969_a_326298]
-
comitatului său. Aceasta a pus capăt războaielor civile din timpul domniei lui Charles. Următorii șase ani au fost dedicați în totalitate pentru a-și asigura autoritatea asupra triburilor germanice dependente. Între 720 și 723, Charles a luptat în Bavaria, unde ducii Agilolfingi au devenit treptat în conducători independenți, recent, în alianță cu lombardul Liutprand. I-a forțat pe alemani să-l însoțească, și ducele Hugbert a acceptat suzeranitatea francă. Între 725 și 728, a intrat din nou în Bavaria și legăturile
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
de la Tours, Martel a continuat campaniile din 736 și 737 pentru a conduce alte armate împotriva musulmanilor într-o încercare de extindere dincolo de Al-Andalus. Între victoriile din 732 și 735, Charles și-a reorganizat regatul din Burgundia, înlocuind conții și ducii cu susținătorii săi loiali, consolidându-și astfel puterea. A fost forțat de expedițiile lui Redbad, ducele al frizonilor (719-734), fiul ducelui Aldegisel, care au acceptat misionarii Willibrord și Bonifaciu, pentru a invada din nou. În acel an, l-a ucis
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
financiare, dar și o datorie națională de 136 milioane de lire sterline de pe urma războiului de șapte ani. S-au arătat principii germani dispuși să-și vândă supușii. Landgraful de Hessen-Kassel a vândut 17 000 de soldați, ducele Karl de Brunswick-6000, ducii de Hesse-Hanau și Anspach-Bayreuth-2400, principia de Waldeck și Anahlt-Zerbist-1200. Fermierii germani, îmbrăcați în uniforme militare, trebuiau să înfrunte lipsuri, boli, epidemii și moarte într-o țară îndepărtată ca America pentru o cauza străină. Generalul Howe, comandantul suprem al forțelor britanice
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
este o clădire din București, construită între anii 1906-1910, în stil tradițional, neoromânesc, după planurile arhitectului Petre Antonescu, pe terenul viran situat vizavi de Grădina Cișmigiului, numit “Maidanul lui Duca”. Construcția a fost realizată de Elie Radu, care a făcut fundația cu un radier general din beton armat de 1m grosime și a realizat planșee de beton armat. În 1910, la inaugurarea Palatului Ministerului Lucrărilor Publice, Monetăria Națională, a bătut
Palatul Ministerului Lucrărilor Publice () [Corola-website/Science/309130_a_310459]
-
și pe cele de la facultatea de drept din Paris. A sprijinit și promovat oamenii de cultură: pe vestitul lăutar Jean Gulescu care, împreuna cu celebrul scripcar Pădureanu, a cîntat de nenumărate ori în saloanele mondene ale Sankt Petersburg-ului, în fața marilor duci și înalților demnitari ruși. A reparat, pe cheltuiala sa, vechea biserică de lemn din satul Chișcăreni, construită mult înainte de 1812, păstrînd caracterul și stilul acesteia. A insistat să păstreze elementele de arhitectură moldovenească și nu a permis ca vechiul lăcaș
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Verona. Longobarzii, cu toate acestea, nu i-au permis lui Hilmichis să uzurpe tronul. După Alboin, Cleph a fost rege timp de doi ani. Apoi a urmat un interval de doisprezece ani, în care longobarzii au fost conduși de diverși duci. După aceasta, Autarinus a fost rege timp de șapte ani. El s-a căsătorit cu Theudelenda, fiica lui Garipald, si cu Walderada a Bavariei. Autarinus l-a numit pe fratele Walderei, Gundoald, duce de Ăști. Agilulf, ducele de Torino, s-
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
că sub influența ei, patronajul soțului ei față de artiști a devenit mai selectiv și Leonardo da Vinci și Donato Bramante au fost angajați la curte. Ea avea să devină mama lui Maximilian Sforza și a lui Francesco II Sforza, viitori Duci ai Milano. Înainte și pe toată durata căsătoriei sale, Ludovico este cunoscut pentru a fi avut amante. Bernardina de Corradis a fost amanta lui din tinerețe care i-a dăruit o fiică, Bianca Giovanna. Copilul a fost legitimat și mai
Ludovic Sforza () [Corola-website/Science/330785_a_332114]
-
-și normalizeze relațiile cu vecinii săi din sud - Boemia. Această normalizare a relațiilor a avut loc în 1114 printr-un acord încheiat pe râul de graniță dintre cele două regate, Nysa Kłodzka între Bolesław al III-lea al Poloniei și Ducii Boemiei și Moraviei din Dinastia Přemyslid: Vladislav I, Otto II cel Negru și Soběslav I, fratele mai mic al lui Vladislav. Tot atunci s-a decis și mariajul dintre Ducele de Polonia (văduv din 1112) și Salomea, o aristocrată suabă
Salomea din Berg () [Corola-website/Science/333354_a_334683]
-
zonă este parte din bazinul râului Po. În antichitate această regiune era locuită de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexată statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului. În Evul Mediu suprafața actualului Canton Ticino era guvernată de Ducii de Milano. În secolul XV confederații elvețieni cuceresc văile de la sudul Alpilor în trei campanii succesive. Cantonul Uri a cucerit Valea Leventina în 1440. Între 1403 și 1422 câteva din aceste pământuri, deja anexate cu forța de Uri au fost
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
pentru lituanieni. În vara anului 1253 a fost încoronat ca rege al Lituaniei, domnind asupra 300.000 sau 400.000 de persoane. În timpul domniei sale de zece ani a fost marcată de diferite construcții statale, conflictele lui cu rudele și alți duci au continuat iar vestul Lituaniei a rezistat cu tărie dominației Alianței. Bătăliile câștigate în sud-est i-a provocat pe tătari. A rupt alianța cu Ordinul livonian în 1261, renunțând probabil la creștinism și a fost asasinat în 1263 de către nepotul
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Duce în cca. 1270. Deși reputația lui a fost perturbată în secolele următoare iar urmașii săi nu au fost remarcați, a câștigat în notorietate în secolele XIX și XX. Mindaugas a fost unicul rege al Lituaniei; în timp ce majoritatea următorilor Mari Duci ai Lituaniei din Jogaila, au domnit de asemenea ca regi ai Poloniei, titlurile au rămas separate. În prezent considerat fondatorul statului lituanian, lui i se atribuie și expansiunea tătarilor spre Marea Baltică, astfel câștigând recunoaștere internațională a Lituaniei și îndreptându-se
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
folosit înainte de creștinarea Lituaniei, și este formată din două componente: "min" și "daug". Etimologia poate fi găsită de la „daug menąs” (înțelepciune mare) sau „daugio minimas” (faimă multă). Lituania a fost condusă în secolul al XIII-lea de un număr de duci și prinți din diverse fiefuri și triburi. Ei au fost vag legați de asemănări ale religiei și ale tradiției, comerț, rudenie, campanii militare comune, precum și de prezența prizonierilor capturați din zonele învecinate. Negustorii din vest și misionarii au început caute
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
a fost supusă, de asemenea, invaziei Imperiului Mongol. Un tratat cu Galiția-Volînia, semnat în 1219, este considerat, de obicei, prima dovadă concludentă că triburile din zona baltică s-au unit ca răspuns la aceste amenințări. Semnatarii tratatului cuprindea douăzeci de duci lituanieni și o ducesă văduvă; se specifică faptul că cinci dintre aceștia au fost mai în vârstă și astfel au avut prioritate față de cei șaisprezece rămași. Mindaugas, în ciuda tinereții sale, precum și Dausprungas fratele său, sunt enumerați printre ducii cei mai
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]