18,730 matches
-
Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu plouă, cum pe cer niște nori s-au luat la trânte, Duh Sfânt gata să cuvânte... Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, li-l dai, și vorbești cu ei. SCUOLA SAN ROCCO Anunțarea și Fuga în Egipt. Închinarea Regilor Magi. Și Masacrarea inocenților și Maria Egipeanca. Înălțarea Fecioarei. Pot urca la
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Eminescu în aceeași direcție: "Codru-i alb și frunza-i neagră" sau mai cunoscutul desen din "lebedele albe pornind din negre trestii". Nici Blaga nu scapă de fascinația "farmecului eminescian". Dincolo de afinitățile filosofice (Schopenhauer) și de bucuria de a glorifica "duhul eresului popular", Blaga este un mare admirator al Scrisorilor. Ele curg în "ritmuri grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru întîmplări de veacuri ale istoriei" și, mai departe: "unicele lucruri ce se desprind frumoase din
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Cînd paingii își dau duhul Pe pînze de zuză dragă Ce-și desface-n soare puful Și-n ea melci bătrîni își bagă Coarnele pe-o viață-ntreagă Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Căci mai pîlpîie în mine Candele de-amurg
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
personaj odios , așa că tânărul Marin Preda putea fi, în fața unor contemporani, absolvit de păcate. În 1952, Desfășurarea pare, totuși, un text eliberator. Ca și alte texte ale lui Marin Preda, dar mai decis ca altele, evoca dezvrăjirea lumii: eliminarea unui duh rău. Sau cum va spune Lucian Raicu într-o cronică la ultima versiune a Întâlnirii din pământuri ("România literară", 9 mai 1974): Desfășurarea se poate citi ca pe un mit al regenerării, al redeșteptării la viață. Sau ca un basm
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Horia Zilieru Rânduitor de jertfe Rânduitor de jertfe sunt o, Mamă ! acum când te-nsoțești spre cer cu zeii (urmând în gând oglinzile Femeii isc între pietre două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
la goarne îngerești înjefuit argintul albinei din povești captivă născând faguri în tremur stins răsfrânt la scăpărări fugare în stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul Duh - aůra/ împărechiat inel iluminând troița: o Mamă și un Prunc un prunc sugând de-apururi înaltul din adânc pământul legănându-și pre/clasicul mormânt.
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
și ies rugându-se din casă. Dacă ar mai exista mila și îmbrățișarea, Dacă mai pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș mai vrea să fiu sporind căderea. Aud din cer flautele, iar
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
în ce pustiu o îngropară, Ce sarcofag îi este glas, Miere din vis în vis de ceară. Nu am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din numele celest ce i-a respins. Cu ei în fără ei în duh adaos în mine ard zidit altar și naos Până unde vederea mi-e trimis. îmi e vederea asta fără pată Deși în agonie e purtată, Adună-n ea minunile din plâns, Dorințele ca pietre, și din ele Face statui, din
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
porumbel, iar eu mai la urmă, cocoșată, înnodînd în batistă legile mele ce înscriu pe inimile îngerilor numere de deținuți, înaintînd pînă la iconul unde te-ai ascuns, Rabbi, ca un cuvînt care pătrunde pînă acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii și a fost clipa cînd, iscînd embrionul de verset din matricea amniotică, egal cu tine însuți și cu plăsmuirea celui ce se înfruptă din tine, ni te-ai arătat în sfîrșit, Rabbi
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
pentru că astfel "ambiția sa de a fi vechi se putea desfăta în însăși savoarea populară și arhaică a materialului, în înțelepciunea bătrânească a povestirilor". Mai toți criticii care s-au referit la aceste proze caragialiene au vorbit despre "satanism", despre "duh balcanic", pendulare între tragic și comic, arta echivocului, ironie (Pompiliu Constantinescu, G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Șerban Cioculescu). Desigur, conținutul celor două volume de proze scurte, cel din 1908 (Novele, povestiri) și cel din 1910, Schițe nouă este unul eteroclit, ele
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
un azil la Nisa... Am fost invitat, prin acel fără de noimă fir al întâmplării, să particip la această evocare a lui Minulescu în casa sa. Un cadru apropiat unei întruniri de rubedenii la pomenirea celor de mult plecați, dar cu duhurile cutreierând încă odăi, suflete. O pomenire fără colivă, fără discursuri, fără oficialități, fără diplome sau suculente onorarii. Doar cu câteva lacrimi ale doamnei Nina Stănculescu. După tipic, ar trebui să închei aceste însemnări cu câteva stihuri din Minulescu. Nu pot
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
-o de gleznă, iar ea a fugit urlînd. totuși, sub fusta ei s-a cuibărit o poftă grea. ochiul lui de bivol ieșise afară de tot și ne-am zbătut două ceasuri să i-l vîrîm la loc. La un timp, Duhul Sfînt a dansat pentru mine. Doar pentru mine. La mine la masă, la viața mea de dinainte, de acum și de-apoi. Spune-mi pe nume - mi-a spus - spune-mi noi. Plăteam pentru fiece dans cu pielea, cu carnea
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Spune-mi pe nume - mi-a spus - spune-mi noi. Plăteam pentru fiece dans cu pielea, cu carnea, cu ochii. Lumină n-am mai văzut, de atunci, niciodată. Și mîna cînd am întins am atins doar o umbră boantă, ciudată. Duhul cel Sfînt dansa pentru mine, la mine la masă. Și noapte nu a mai fost fiindcă ziuă nu mai fusese demult, și viață nu mai era fiindcă moartea însăși cînta. La saxofon, la pian, la vioară. Aceeași melodie, mereu, iarăși
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
însă, o dădusem pe moarte. Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde tot ce era de sfîrșit se sfîrșea. Și tot ce era de-nceput începea. Pînă la masa mea, unde Duhul Sfînt doar pentru mine dansa... ieri am vorbit despre poezie mai mult decît de obicei, mai mult chiar decît la vremea îndepărtată cînd visam că într-o bună zi mi se va îngădui să-i sărut picioarele. noaptea, apoi, am
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
dicționarul tezaur al limbii române mai afli alte accepțiuni ale termenului: "icoană formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc"; "în religia creștină, unitate mistică a trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt". în terminologia populară troițele se mai numesc "cruci și răscruci" (nordul Moldovei), "răstigniri" (Maramureș), "icoane" (Vâlcea), "rugi" (ținutul Pădurenilor), "lemne" (în documente vechi), "cruci" (Oltenia). Autorul a fost atras de acest subiect din mai multe motive: în timpul comunismului troițele
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
din partea nu știu cui, să-arunce piatra să facă cercuri, să se-ntâmple ceva nimic, un ochi albastru, neclintit, nu cel din întunericul fântânii la care căutam întotdeauna când coboram din cumpănă găleata... O apă limpede e tot ce sunt, străină și de duhul ce plutea deasupra ei, cândva, la începuturi.
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
cu versete încă nins al sânilor vârf cu dor răznit prin nori îl înmied cu odelete pe subt pleoape la agape trec mâțanii neagră salba ritmuri din magia albă îngenunchi precum ascentul și trag giulgiul/ ger sonetul. Care? protopsalt cândva duhul mi l-a mai salva când eretic mă împiedic de alt trup de bolti legat. Toate clopotele bat și mireasma planșa suie an foetet tot mai incet anima uxores tuae? Somnul ochiului betran la ieșirea din amor naștere da formelor
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
aula din Dealul Mitropoliei, unde încă nu se stinsese ecoul discursurilor lui Ceaușescu și al aplauzelor aferente, adunarea emana aerul proaspăt și naiv al unei democrații aurorale, care încerca să meargă copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima clipă, duhul lui Caragiale. Atît de vizibil și atît de autoritar încît devenise o regulă a jocului, pe care nu ți se permitea s-o încalci. “- Domnilor - a exclamat într-o zi
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
discursurilor lui Ceaușescu și al aplauzelor aferente, adunarea emana aerul proaspăt și naiv al unei democrații aurorale, care încerca să meargă copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima clipă, duhul lui Caragiale. Atît de vizibil și atît de autoritar încît devenise o regulă a jocului, pe care nu ți se permitea s-o încalci. “- Domnilor - a exclamat într-o zi un vorbitor -, să rămînem în Caragiale și să nu cădem
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind în piatra mea! * A venit ziua prototip În care am putea să ne înțelegem Despre ceva sfânt. Chiar și o minciună face uneori pui albi Ce dau din aripi pentru un dincolo de
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
pășesc într’un alai de tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
locuința sa din spatele atelierului. În sălița de trecere, de grinzile vopsite în cărămiziu ale tavanului atârnau parcă mai multe funii de usturoi ca în trecut. “Ce să-i facem, domnule Stelian?” zise Mișu parcă scuzându-se. “Dacă s-au înmulțit duhurile rele!...” Nu cumva am venit într-un moment nepotrivit?” vru să știe Stelian, oprindu-se în pragul ușii următoare, din dosul căreia răzbăteau mai multe glasuri. “Nu-i nici un deranj. Musafirilor mei o să le facă plăcere vizita dumitale!” îl asigură
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]