741 matches
-
garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri. Mă lovește o duhoare grea, provenind dintr-un amestec de balegă de porc, găinațuri de păsări domestice și lături ce se preling, Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase, Înghesuite una Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
printre ceilalți fără să meargă, văzându-mă fără să mă privească și surâzându-mi fără să-și clintească un singur mușchi al feței. Cred că nu ne-am vorbit de teama cuvintelor, care, de multe ori, strică tot prin acea duhoare impură ce se instalează În aer după rostirea lor; dialogul prin priviri este o altă posibilitate de comunicare, când puritatea raporturilor nu este lezată de nici o intruziune. Orice intermediere prin cuvinte falsifică și Îndepărtează. Visul a continuat În gara unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deși nu îmi pot imagina de ce tocmai sub duș, dintre toate locurile, puteam scăpa de amintiri; parcarea supermarketului unde femeile treceau grăbite cu niște cărucioare obscen de pline. Umezeala care venea prin canale și se întindea pe pereți era reală, duhoarea mucegaiului, transpirației, vânturilor, urinei și fecalelor, gustul cartofilor putreziți și al boabelor de fasole mucegăite și frigul care îi făcea mamei mâinile albe ca gheața chiar și prin mănușile mâncate de molii și căldura care venea dinspre cer și aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca apa. Ușa de la hambar era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe răul pe care îl putea face un sunet nepotrivit. În schimbul duhorii de putregai a fricii umane era mirosul insipid al transpirației. Răul nu mai era decât o mână gravată pe un oblon. Totul era pus la punct cu dibăcie și împodobit de mâini profesioniste, dar nimic nu era adevărat. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
carte, m-am gândit, la început, că legătoria de cărți nu e un meșteșug prea greu de învățat. - Femeia patronului, continuai ca să mă apăr, mi-a dat în primire căldările cu clei. Stăteam toată ziua în picioare în fața godinului încins. Duhoarea cleiului topit m-a făcut să leșin. Când patroana m-a întrebat, cu surâsul ei de viperă, dacă „mi-e cald sub limbă”, am fugit cu șorțul pe mine. În ziua aceea mâncasem doar un bob de strugure scăpat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați cu floarea, pe care am găsit-o minunată cu o zi mai înainte, o găsesc mai târziu nevrednică de a fi pictată. Descopăr sărăcia și banalul culorilor prea searbede. Verdele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca scaiul. — Singurel, frumosule? — Care din noi Îți place mai mult? — Doar juma’ de liră și repede. — Vă rog să mă lăsați să trec, spuse el demn. — Hai domnu’, nu fi așa! Se strânseră În jurul lui, pipăindu-i hainele. Simți duhoarea parfumului ieftin și a respirației urât mirositoare și se trase Înapoi. Hei, lăsați-l pe domnu’ În pace, fetelor! Dați-i drumu’ de-aici! Un tânăr cu șapcă de stofă și un palton lung și jerpelit, cu guler de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se vădească abia după câteva decenii, într-o proză de tip realist. Pătrundeam, urcând sau coborând scări, în case cu chirie în care mirosea altfel de la etaj la etaj. Mirosul pe care-l produce varza albă înăbușită era acoperit de duhoarea rufelor puse la fiert. Un etaj mai sus mirosea preponderent a pisici și a scutece. În spatele ușii fiecăreia dintre locuințe aerul era închis din cale afară. Un miros acrișor sau înțepător, din cauză că gospodina tocmai își făcuse bucle cu fierul. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
datoriilor - s-au îmbogățit în mine, ca provizii pentru vremurile în care povestitorul de meserie intra în criză de material și cuvintele începeau să-i lipsească. Era de ajuns să las timpul să se întoarcă, să adulmec mirosuri, să sortez duhori, s-o iau din nou în sus și-n jos pe scări, să apăs pe butonul soneriei sau să bat la ușă, mai cu seamă în serile de vineri. S-ar putea chiar ca mânuirea de timpuriu a guldenilor, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai atunci când aveai nevoie de el. O celulă plină de duhoare, ai cărei pereți fuseseră mânjiți de degete murdare. Ca pe o rușine, le ascundeam celorlalți closetul situat în afara locuinței, motiv pentru care nu-l invitam la mine pe nici unul dintre colegii mei, pentru care, acasă, cada și toaleta exclusivă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rușine, le ascundeam celorlalți closetul situat în afara locuinței, motiv pentru care nu-l invitam la mine pe nici unul dintre colegii mei, pentru care, acasă, cada și toaleta exclusivă erau lucruri de la sine înțelese. Doar Egon Meinert, care suporta și el duhoarea unui astfel de closet în Luisenstraße, mai venea uneori și-mi împrumuta cărți. Văgăuna cu două camere. Capcana originii. Acolo, totul îl făcea să se simtă înghesuit pe cel ce se întorcea acasă la sfârșit de săptămână. Nici măcar mâna mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
folosi mai târziu, în materniadele din Ani de câine. Dinspre zona portului, acolo unde, lângă instalațiile fabricilor, erau depozitate și mormane dintr-o chestie albicioasă imposibil de definit ce atrăgea ciorile, venea peste noi, atunci când vântul bătea dinspre nord-vest, o duhoare grea. Și câte aveam să mai văd și să mai miros. Și câte aveau să mai aibă urmări târzii. De mâncat, mâncam numaiștiuce. Spre sfârșitul lui august, ajutoare voluntare din Ucraina s-au mutat într-o baracă nouă. Ucrainienii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ieri te năucea papagalu, acu iești tu pă trapez și-l năucești pă dânsu. Nu că mă lași să minciunez, da-ți spun că mandea ieram mai lipit ca pistonu dă siringă la Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și că duhoarea dă tren iera pentru măndel ca izu dă coteț pentru dulău și ca izu dă Lacroze pentru tine: voi să spui că io, ca voiajor ce ieram, șteam să iau tot timpu pulsu la drumu dă fer, da pă bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Istoriei universale dă Cantú. Când veterana a bătut În retragere, i-am dat o palmată În spate lu Julito, care iera gata-gata să cumpere bilet dă Cosquín, cu tusea lui dă câine, și i-am zis dă la obraz, bașca duhoarea care i-am trimis: — Hop-țop! S-a aflat clenciu și tu, fi-miu, care Îmi pare că ți s-a dus fumurile. Vin să-ți dau tributu În condoleanțe. — Da ce spui tu, Urbistond? mi-a zis pă numele dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bun și rău, umil și arogant totodată, voi fi întreg cu adevărat. Gata de judecată. V. tînăr mă plimb agitat prin cameră smulgîndu-mi hainele de pe mine, cuprins de o subită nevoie de aer proaspăt. Mirosul fetid a cuprins totul și duhoarea nu poate fi împrospătată nici de deschidese a ferestrei. Ce-am făcut? Ce-am făcut de vinovăția întregului univers apasă acum pe pieptul meu? Doar am plecat ca oricare căutînd să-mi ostoiesc și să-mi ascund rușinat cele mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că nu-s curist. Simți În el un zumzet ca de scaun electric cu o pancartă mare deasupra: NU EI AU FĂCUT-O. Jones lunecă Într-o litanie - „Iisuse, Iisuse, Părinte Ceresc“. Ed se duse glonț În a doua cameră. Duhoare: transpirație și miros de țigară. Leroy Fontaine - matahală, păr negru, aranjat la coafor. Își trîntise picioarele pe masă. Ed spuse: — Fii mai deștept decît prietenii tăi! Chiar dacă ați omorît-o, nu-i la fel de rău ca uciderea a șase oameni. Fontaine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tren de York. Noiembrie 1990 — Hai să părăsim această adunare sordidă, spuse Findlay, apucându-mă de braț. Arătă spre tablouri. Hai să nu ne mai mânjim privirile cu aceste bazaconii, aceste fandoseli, aceste fleacuri sclipitoare ale unei societăți putrede decadente. Duhoarea bogăției adunate prin mijloace necinstite și prin automulțumire mă sufocă. Nu mai suport nici o clipă compania acestor oameni. Vreau puțin aer curat, pentru Dumnezeu! Și spunând asta, mă împinse spre ușă, apoi afară, în noaptea cu aer proaspăt de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care-l băteau pe spate și îl sileau să bea cafea, dar nu și-a revenit cu totul în simțiri până ce nu s-a pomenit șezând pe closet, cu capul în mâini și pantalonii la glezne; în aer plutea gros duhoarea diareei lui și în cămăruța fără geam era tăcere. Doar el intona ca un robot un singur cuvânt fără nici o expresie, mecanic. Joan. Joan. Joan. Graham câștigase respectul lui Mark Winshaw. Acesta a venit sub forma unei tăceri de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
restaurant bun pentru o Întâlnire. — Aha. A dat din cap și părea ușor distrat și mai drăguț ca oricând. — Deci, erați În căutarea unui local unde să beți ceva? Am simțit nevoia copleșitoare să fac un duș ca să‑mi clătesc duhoarea specifică de Benihana din păr și din haine, dar Lily nu avea nicicum de gând să mă lase În pace. M‑am Întrebat În treacăt dacă lui Christian i se părea la fel de evident ca și mie că Lily Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din gura lui Duncan și este Împrăștiat de vînt. Stătură o vreme bînd bere, punîndu-și mîna la ochi să se uite la soare, care părea ireal de roz și umflat pe cerul de vară tîrzie. Căldura lui scosese la iveală duhoarea fluviului și a plajei, dar Într-un loc ca ăsta nu-i dădeai deloc importanță - peisajul era mult prea frumos. Duncan se gîndea la marinari, la contrabandiști, la lampagii, la lupi de mare zurbagii... Fraser rîse. — Uită-te la băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rachetelor. Sunetele semănau cu acelea dintr-o seară obișnuită de Guy Fawkes de dinainte de război; mirosurile, totuși, erau altele: nu mirosul acela simplu - se gîndi Kay - de praf de pușcă obișnuit, ci vaga putoare de cauciuc ars de la tunuri și duhoarea șarpnelelor explodate. Străzile erau goale și puțin cețoase. În raiduri ca acestea, Pimlico Îți dădea senzația ciudată de loc bîntuit - senzația că pînă de curînd vibrase de viață care fusese lichidată cu violență sau alungată. Iar cînd tunurile se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bucătărie. Anexă la clădirea principală, construită din cărămidă, aceasta era singura parte a structurii rămasă neafectată de foc. Pe pereți atîrnau tigăi, iar rafturile erau Încărcate cu mirodenii, ierburi și sticle cu ulei de măsline. Dar Încăperea era saturată de duhoarea de fermentație pe care o răspîndeau carpetele Îmbibate de apă și de izul acrit al textilelor carbonizate. Pe podea erau bălți de apă, care se infiltraseră și În pasarela din scînduri de lemn Întinsă de criminaliști. Cabrera așteptă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]