1,466 matches
-
Un umor deschis, dar în același timp însoțit de o tristețe oarecum perfidă, insidioasă, apăsătoare, pe care personajele lui îl acceptă în existența lor cum grano salis. Și toate acestea sunt învăluite de o pregnantă notă de nostalgie, dor și duioșie. Eroii lui nu sunt bântuiți de angoase existențiale. Deși trăiesc oarecum sub un fel de clopot de sticlă, universul lor nu cunoaște decât apăsarea sufocantă și fără de perspectivă a unei vieți limitate. Din acest punct de vedere Funia roșie este
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
În poezia ,,Amintiri’’ natura însăși e părtașă clipelor frumoase de viață evocate de autor : ,,Cântam și eu odată și azi încă mai cânt/ Iubirea și durerea, un nor purtat de vânt,/ O rază de lumină pe cerul infinit,/ Cântam cu duioșie, în vers, chipul iubit./ Mi-aduc aminte timpul când mă opream s-ascult/ Divina simfonie a codrului... de mult,/ Al păsărilor cântec, al râului murmur/ Și foșnetul de frunze sub cerul de azur./ ‘’ Întâlnim mai apoi în poezia ,,Vis și
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
acestă epocă un curent spiritual suversiv contrar. Chiar Augustin susține că nu trebuie disprețuite cărțile antice dacă ele conțin adevărul. Tertulian observă că sufletul omenesc este în chip natural creștin. Virgiliu, spre exemplu, manifesta un suflet plin de suavitate și duioșie, în acord cu noua sensibilitate creștină. Și în „Egloga a IV” dedicată lui Asinius Polio, Virgiliu profetizează nașterea unui copil minunat în timpul căruia omenirea va reveni la epoca de aur. De asemenea creștinismul asimilează multe elemente platonice și stoice. „Logos
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
dreaptă îl arată pe Mântuitor. În cea de a doua icoană care și-a păstrat rama veche, Maica Domnului își ține pruncul pe brațul drept. Fecioara - mângâietoarea - îl strânge pe prunc cu brațul său stâng; copilul Sfânt își lipește cu duioșie obrazul de cel al mamei sale, parcă i-ar cere mângâierea, pentru că toți copiii din lume cer mângâierea mamei. Seamănă cu o icoană pe care am văzut-o pictată la Mănăstirea Moldovița « Pruncul și Maica Eleusa » adică Maica înduioșării.” Probabil
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
reiterând astfel încercările din proza fantastic eminesciană, cu deosebirea că Emil Botta se adresează , deși având “ obrazul de cretă“ din prezentul vieții, unei foste iubite cu care conversează peste moarte. Partenera îi răspunde, ca un ecou de la marginea lumii, cu duioșie amară:” Da e posibil, întunecatul meu iubit,/ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,/ să mă vezi aieve în cereasca oglindă/ și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă “.( Remember, vol.I, p.36
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
Pentru efortul depus de mame, încă din primele secunde de viață ale copilului, de a-l strânge la piept, de a-i oferi căldura, afecțiunea maternă, sânul cald, hrana și băutura, de a-l învăța totul, fără grabă, temeinic, cu duioșie, cu dragoste negrăită. Ar trebui să le mulțumim în fiecare clipă. Dar noi considerăm că totul ni se cuvine, de vreme ce suntem născuți, iar mamele trebuie să ne dea totul. Fără nici un efort din partea noastră. Nici măcar efortul de a iubi. Dar
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
Articolele Autorului Sclavii de la lectică știau dialectică ------------ Cu motiv, fără motiv Te iubesc singurătate Ca orfanul adoptiv Exilat într-o cetate Mi-ai stat lumii împotrivă Neputând să treacă peste Zurbagiii câte creste Surpă mersul în derivă; Te privesc cu duioșie Din chilia mea stingher Eu nu am ce să-ți ofer Doar un strop, melancolie M-ai ferit de orice gloată Câți în jurul meu se vaită Și se strâng în câte-o haită Iar apoi te trag pe roată! Nu
DESTINUL de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359489_a_360818]
-
-l aduce înapoi, „răscolind prin maldărul de amintiri, interviuri și mărturii” despre el și și despre ai lui ori despre modelele umane reale din care scriitorul se inspirase. Din meandrele acestor mărturii se degajă un fir subțire de tandrețe și duioșie care-l revendică pe marele scriitor drept „CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI”, nu atât de siliștenii lui, cât de nepotul, cel care și-a dedicat mulți ani acestor cercetări minuțioase pentru a scoate la lumină adevărata personalitate a lui Marin
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
susținea ceafa, parcă speriate de indiscreția săvârșită, amăgindu-mă, făcându-mă să mă întreb dacă lacrimi am văzut, lacrimi să fi fost?! Din ochii aceștia uscați de febră și suferință amar de vreme?! M-am dumirit până la urmă... Erau lacrimile duioșiei... ale recunoștinței față de cei care îi trecuseră cu vederea neîmplinirile și îi toleraseră, bucurându-se alături de ea, reușitele! Și, după ce-și anulă închipuitele urme de lacrimi, reluă oarecum grăbită ceea ce începuse. M-am temut grozav în ultima vreme că
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
de fata asta. Cu ea are ce are. Comportamentul lui față de ea este ciudat. Când o ceartă, îi reproșează că nu învață suficient, o amenință să nu umble cu băieți. Alteori este foarte duios. Intr-un astfel de acces de duioșie a vrut s-o violeze. De atunci fata nu vrea să-l mai vadă. Eu nu mai dorm nopțile, îmi fac de treabă: gătesc, calc rufele până dimineața, să-l păzesc să nu intre peste fată. N-are sens să
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
de fata asta. Cu ea are ce are. Comportamentul lui față de ea este ciudat. Când o ceartă, îi reproșează că nu învață suficient, o amenință să nu umble cu băieți. Alteori este foarte duios. Intr-un astfel de acces de duioșie a vrut s-o violeze. De atunci fata nu vrea să-l mai vadă. Eu nu mai dorm nopțile, îmi fac de treabă: gătesc, calc rufele până dimineața, să-l păzesc să nu intre peste fată. N-are sens să
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
preot, biserică, lume multă, miros de tămâie și lumânări aprinse ... lacrimi ... Ce se întâmplase de fapt, avea să afle și să înțeleagă mult mai târziu, pe la vreo paisprezece-cincisprezece ani. Se simțea și acum, după atâția ani, cuprins de o imensă duioșie, când își amintea durerea și tristețea din glasul și din ochii bătrânei, în timp ce-i vorbea despre tragicul eveniment. Relatarea fusese una destul de succintă, atât din cauza informațiilor puține pe care ea le deținea, cât și - acum Matei înțelegea asta - din nevoia
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
vieții Pentru toată bucuria, pentru anii frumoși. Spre semeni, spre confrați mă duce gândul Rugători și ei în moment de răscruce Să deie Domnul s-avem parte de Pământul Botezat cu iubire, sub luminătoarea cruce. Am stat sub platanul cu duioșie aplecat Într-o sublimă îmbrațișare a pământului! Pe cel mai falnic cu iubire l-am înconjurat Spre stânga, așa ca-n ritualul Începutului. Îmblânzită de frumusețe, de-atâta armonie Cu ochii spre cer, printre ramuri, înduioșată M-am cuibărit în
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede scuturate aseară de un nebun care voia sa grăbească arderile toamnei doar fantomele iubirii noastre merg ținându-se de mijloc cu duioșia și tandrețea răniților care se sprijină unul de celălalt se contopesc una în trupul alteia lăsând dâre de lumină in amurgul sidefiu din când în când se opresc încercând un sărut timid sub același copac... pe aceeași bancă... (între timp
VIAŢA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359237_a_360566]
-
CURGE-N FIBRE RĂSĂRITUL De ce plângi când azuriul îți zâmbește pe-ndelete, Iar tentații nelipsite sunt topite-n zări discrete? Destrămând hlamida nopții de sub pleoape satinate, Prin frânturile de gânduri simți lumina cum se zbate? Cu păcatele pe buze, implorând nemărginirea, Duioșia din amurguri colorează izbăvirea Și-n serafică chemare, ca o taină-n despletire, Te îndrepți către dorința care duce spre-ntregire. Rupi din mintea obosită haina grea a amintirii, Iar nădejdea se strecoară prin inelele nuntirii; Simți vibrații neștiute și, fugind
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
URFET ȘACHIR - EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE ... Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1681 din 08 august 2015 Toate Articolele Autorului Eu și drumul meu către poezie ... în cochilia pe care o vezi se-ascunde un suflet plin duioșie și farmec sensibil și deosebit de trist. Am văzut lumina vieții într-o frumoasă noapte de mai, clară, cu luna pe cer zămbind și milioane de stele strălucind mai frumos ca niciodată, îngănăndu-și razele ca într-un dans de îndrăgostiți. Fiind
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
conținutul din sticlă. Baia îi făcuse poftă de mâncare, dar și somn. Când mai avea vreo două degete de lapte în sticlă, ochișorii ei grei s-au lipit într-un somn profund. Emanuela o privea cu atâta dragoste, cu atâta duioșie, încât, în acel moment, te gândeai că sunt una. A mai stat câteva minute cu ea în brațe, cât a mai schimbat impresii cu personalul spitalului - reprezentat de două asistente și două infirmiere, cu privire la modul în care a decurs botezul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
Lennon înțelesese despre viață mai multe decât profesoara sa. Cert e că sună foarte bine să zici că scopul tău în viață e să fii fericit. Pari așa, un om cu aspirații înalte și viziune. Ba te mai încearcă și duioșia când te gândești la tine și cât de corect și simplu gândești. Să fii fericit, domnule, ce atâta tura-vura cu obiective și planuri? Dacă ești fericit ai rezolvat tot, ți-ai atins scopul și, din acel punct încolo, viața ta
Consumul excesiv de fericire dăunează grav sănătății () [Corola-blog/BlogPost/338272_a_339601]
-
zice, doar privind slănina șoldanului, dacă va fi un an ploios sau secetos). La oraș, tăiatul porcului este o tradiție care-și are originile în demolarea satelor de către Ceaușescu și în înglobarea mahalalelor în cartierele rezidențiale, după Revoluție. Fotografia are duioșia ei: opt mitíci participă activ la o operație care altădată era făcută de un singur om. Care-i meseriașul dintre ei?
Ne pleacă meseriașii () [Corola-blog/BlogPost/338425_a_339754]
-
am înnebunit după ea la început, dar apoi mi-am dat seama că nu am în niciun caz o părere definitivă despre ea. Uneori îmi displace, de obicei mi-e indiferentă, iar din când în când o privesc cu o duioșie ciudată, ca și cum nu mi-ar aparține și aș compătimi curios - în nota observațiilor de mai sus - mâna altuia. Dar e ok, o să ne petrecem tot restul vieții împreună (poate că personificatul ăsta e mecanismul meu de apărare), așa că o să avem
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
care am ieșit în oraș și am și plătit o sumă frumușică. Fără să mi se mai coloreze albul ochilor cu forță în nuanțe de roz bombon lăcrimos. Ajuns la fața locului și am fost cuprinsă de un văl de duioșie. Am descoperit că, fără fumul care să îi învrăjbească, lupii sunt în stare să se pupe cu mieii bine mersi. Mi-a venit să le strâng în brațe pe cele trei femei necunoscute care fumau și sporovăiau în față localului
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste () [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
Cu teamă, cu căință și speranță aștept o judecată creștinească. Un strop de voință îi cuprinse trupul. Se trezi din delir privind lucid pe cei ce stăteau în preajmă. Nu erau mulți. Nu erau toți. Calm, privi pe fiecare cu duioșiei. Vorbele erau de prisos. Ar fi vrut să mai meargă-n grădină odată. Încercă să se ridice însă piciorele nu-l ascultau. Erau moi ca ale unui puișor, proaspăt ieșit din ou. Resemnat, schiță un zâmbet și renunță la toți
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
pe care nu le poți găsi la altcineva, fiindcă toate sunt încurcate și sovietizate. Eminescu vorbea cu mare durere și cu mare cunoaștere a subiectului. Până acum au fost arii, romanțe, în prezent vreau puțin să dezvolt prin romanțe de duioșie, de dragoste, cântece românești populare, pe care foarte bine le cunoștea Eminescu. El avea și o voce frumoasă, cânta multe cântece românești populare. Avea un bariton frumos. Veronica, prietena lui de suflet, avea o voce foarte joasă, chiar mai joasă
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
o bancă / strâmbă de bătrânețe”. (Din amintirile mele, dacă nu mă înșel, dudul și bătrâna bancă chiar au existat în fața casei părintești din Domnești, a poetului George Baciu). Din anii copilăriei, poetul reține în mod deosebit icoana mamei, zugrăvită cu duioșie în toate detaliile spiritualității creștine: „Mama, frumoasă ca o duminică / la capătul rugăciunii de seară, / legănând același cântec / atârnat pe-o șoaptă de lacrimă”. Iată o imagine maternă divină, ca o rugăciune, în care se simte recunoștința poetului și eterna
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
-l convingă s-o lase să plece. După doar câteva cuvinte, printr-o mișcare scurtă, surprinzătoare, el se ridică și o prinse de încheietura mâinii. O trase cu forță în mijlocul camerei. O privi sfredelitor și, într-un amestec de ironie, duioșie și autoritate, rosti apăsând pe cuvinte: - Mai sunt 20 de minute și vei fi a mea la cumpăna dintre ani. Dansăm! - Sergiu, te rog frumos, încearcă să... - Să taci când dansez! Auzi? A întins brațele și a cuprins-o, dar
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]