700 matches
-
pămînt, pregătindu-mă să i le Înapoiez lui Miguel. Dar motorul Bentley-ului duruia deja, ieșeau aburi din țeava de eșapament, iar cheile, fără Îndoială, Îi scăpaseră vreunui membru al echipei de criminaliști. Le-am ținut În palmă, Încercînd să mă dumiresc de la ce marcă de mașină erau, dar pe suprafața lor netedă și cromată nu se vedea niciun Însemn. Deja mă pălise bănuiala că Îi aparțineau incendiatorului, care le pierduse ori le uitase cînd venise să-și recupereze recipientele Îngropate. Deltaplanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
încăpere purta un număr de metal și o ditamai cheia în ușă, oferind un interior de living-room, dominat de două ferestre orientate spre lărgimea Bărăganului, aranjate cu prețiozitatea vicioasă a unei nimfomane înveterate. Cerșetorul din vagonul-restaurant (în fine, Vladimir se dumiri de unde îl cunoștea salvatorul-taximetrist) trecu prin holul tăcut, pustiu și luminat discret, pe lângă tejgheaua de stejar de la recepție, unde nu se arăta nimeni, îl ajută să urce pe scara de marmură colorată, conducându-l, ca un obișnuit al casei, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
le reasculta acum într-o limbă latină cu accent modificat: Gaudeamus igitur Iuvenes dum zumus... Când sesiză cum foștii studenți din salonul de onoare rosteau sempre sint in flores, în alt fel (zempre zind in flores!) depistarea pronunției germane îl dumiri și pe el, și pe Nae Calaican: Ăștia sunt nemți, zise Vladimir. Nae îl privi cu duioasă admirație, catalogându-l iarăși: Măi Vla-dimire, tu știi și toa-ca din cer, măi. Priviră curioși la deplasarea prin restaurant a unora dintre musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnule doctor, eu sufăr de o boală foarte ciudată! Medicul (extrem de grăbit): lasă considerațiile, spune! Pacientul: domnule doctor, eu ce mănânc aia fac... Medicul: adică, vorbește clar... Pacientul: dacă mănânc fasole, fasole fac, dacă mănânc varză, tot varză fac... Medicul (dumirit): aha! și ce-ai vrea dumneata? Pacientul (umil): să fac și eu normal. Medicul (expeditiv): mănâncă căcat! Altul la rând... Șeful grupului nostru de schiori, vestitul diagnostician, pretindea că n-a auzit până acum această anecdotă, probabil, zise el, că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
problema și de la care n-am primit de mult informații, deoarece s-a aflat pe drum și apoi trei zile a fost bolnav la Petersburg - chiar acum, de vreo oră, la prima noastră întrevedere, m-a anunțat că s-a dumirit asupra tuturor intențiilor lui Cebarov, că are dovezi și că Cebarov este tocmai ce bănuiam eu că este. Doar știu, domnilor, că mulți mă cred idiot, și Cebarov, aflând de reputația mea, că dau banii cu ușurință, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i spun pe nume, iar eu nepricepând ce s-a întâmplat. Mai târziu, când am citit un interviu în care povestea despre onoarea pe care i-a făcut-o un profesor cerându-i să-i spună pe nume, m-am dumirit. Aș fi încercat și eu să-i explic: încă mai eram un țăran, încă mai aveam praf pe pantofi din locul în care mă născusem și, încă, țineam pălăria în mână și ochii în pământ, atunci când în fața mea era vreo
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
o secundă, după care i-a întors spatele, ca un băi, fraiere!, care m-a reconfortat. Începusem să cred că vocea lui nu mai știe alte tonalități, că nu mai poate acorda cuvintele decât pe înalte și încercam să mă dumiresc ce îl făcea să se poarte într-un fel pe care, înainte, când eram doar simple cunoștințe, nici măcar nu l-aș fi bănuit. Un anume fel de agresivitate care mă lăsă cu gura căscată la fiecare zece minute și mă
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ba de una, ba de alta: de ce răsare soarele, de ce ninge, de ce bate vântul și multe altele. Ieri, Petrică a fost cu părinții lui la circ. Cum au sosit acasă, Petrică a început cu întrebările. De multe lucruri s-a dumirit el, dar de una nu; așa că îl întrebă pe tăticul său cum de poate un om să ridice cu mâinile lui și să țină sus un bou mare și gras. O fi omul puternic, dar oricum, boul e greu, nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mulți scriitori români, dar, ca și ei, o orbeam prost! -, or, Într-un lucru semănăm izbitor cu Francezii: cultul uriaș, aproape fanatic, al limbii! La noi, acest lucru este mai mult sau mai puțin explicabil; la ei Însă, nu mă dumiresc prea bine, au atâtea și alte valori de prim și uriaș ordin - politice, istorice, culturale etc. -, Încât prevalența aceasta a limbii e curioasă; unul dintre meritele filozofului Cioran În ochii „lor” a fost și cultivarea, aproape „redescoperirea” unei limbi de la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cuvântului spec semnificând, se vede, noțiunea de spectacol. Tot ce se întâmplă ulterior cu Dimitrie Cristea, în călătoria inițiatică provocată de ceaiul de crospec, este un adevărat spectacol al timpului. În încifrata discuție cu Rebega, cutezătorul director de școală se dumirește că varvarienii, consumând diverse surogate, atât materiale, cât și spirituale, una mai parșivă ca alta, vin din viitor, nu merg către el. Așa se explică de ce ei pun preț pe alte valori, inexistente dincolo, în afara Varvarei. Pentru a fi mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bine plămădit, că noi, băietanii, ne înghesuiam să-i facem curte. Cînd plînsetele în casa Anghelinei erau în toi, numai ce își face intrarea, plecat ca o trestie în vînt ca să poată intra pe ușă, moș Vasile. După ce s-a dumirit moșul de ce se plînge, a găsit și soluția. Ileana va duce în față Sfînta Cruce. Ferească Dumnezeu, eu nu mă duc deloc! Abia atunci pricepe moșul cîte ceva și iese precum a intrat. Cum eram în ogradă, moșul mă prinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vedea? Oriunde aș pleca, aș lua-o la vale! Or, noi, oriunde am pleca, o luăm la deal! Că doar nu putem sta cu picioarele în sus și cu capul în jos! Se frecau oamenii la ochi și nu se dumireau cum poți trăi pe o minge și să pleci în orice direcție la deal. Gura lumii este slobodă și a auzit învățătorul. Gîndeam că de acum sigur o să mă ridice. Ia spune, mă, cum este pămîntul? Rotund, răspund ca fript
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stau pe trotuar și privesc manevrele medicului. Ca un arc iese din curte vecinul cu o bîtă imensă: Tu-ți Dumnezeii mă-ti de animal! Ce cauți pe o proprietate privată, porcule? Doctorul nu înțelege și deschide geamul ca să se dumirească. Mă dobitocule, tu-ți.... Vecinul agită bîta. Din curte o fetiță aleargă ca să aducă un topor... Răgete, țipete, agitări de scule primitive. Doctorul, imperturbabil, întoarce mașina și ajunge în dreptul meu. Ăsta-i de-al meu, spune vesel luîndu-și bun rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rău, cu salvarea? Cînd vaporul Vipan ne lăsă pe insulă, Dennis Sture, șoferul, ne salută stînjenit și, cu o mină de trăitor al unei catastrofe, ne anunță: Regret, o să așteptați puțin, voi duce mai întîi niște copii. Pînă să ne dumirim noi despre ce este vorba, Dennis a și dus copiii la cîteva sute de metri depărtare. Mașina sa (taxiul) are numărul DSC(9)008. Așa, ca să se știe și să poată fi identificată! Dacă, Doamne ferește, are loc un accident de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la Sfântul Ioan (Zlataust). Si precum vor mărturisi cu sufletele lor să faci o mărturie...ca să putem ști adevărul, cari din călugări au ținut acel loc de au luat din vii de-a dzăce.” - Mărite Spirit, rogu-te să mă dumirești ce înseamnă „s-au făcut și carte de blăstăm de la sfințiia sa părintele mitropolitul.”? - Apoi la vremea aceea se folosea des blestemul în zapisele arhierești. Acesta despre care ai amintit tu este unul aparte. El a fost făcut la 6
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
apropii gura și buzele de urechea Maiei și să vorbești foarte tare, nu însă într-atât de tare pentru că percepția senzorială a cuvintelor ar fi produs rostogolirea rapidă a acestora și bunica n-ar fi înțeles oricum. Până ne-am dumirit noi, nepoții, cu această stare de fapt a bunicii a trecut ceva timp și deseori apăreau situații hilare. Ne încolonam militărește și fiecare dintre noi îi expuneam Maiei varianta auditivă personală, evident după atâtea insistențe și tatonări, reușind să ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
limitat și xenofob. (Îngăduiți-mi o precizare: s-a ajuns la o alterare a percepției sensului termenului xenofob, datorită ignorării etimologiei: xeno=străin, phobos=frică. Deci, frică de străini, nu ură față de străini!) Că, până la urmă, Panait Istrati s-a dumirit cum e cu raiul bolșevic, se știe. Atacul la adresa lui Eminescu însă nu l-a regretat: dovadă l-a publicat în sumarul volumului "Mustul care fierbe" din 1928. Prin amabilitatea criticului Al. Dobrescu, am intrat în posesia reacției lui Octavian Goga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tatonați Ionescu-Sișești, Horia Hulubei, Țițeica, Bădărău, Arghezi (!), Demostene Botez, G. Călinescu, Jalea, Ion Dumitrescu ș.a. Dej chiar i-a telefonat lui G. Călinescu, care i-a confirmat că se consideră "un ostaș al partidului." Era perioada în care PMR se dumirise că, vorba lui Chișinevschi, "nu poți construi numai cu oameni care au doar calitatea că sunt cinstiți, trebuie să fie și pricepuți." Ca și cum una ar exclude pe cealaltă! D e regulă, când o aniversezi pe Baba Rada, nu-i spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o femeie În halat albastru. Îi alunecase basmaua de pe claia de păr cărunt și Înfoiat, În timp ce alunga câinii cu o sapă, și figura ei nu prevestea nimic bun. A trebuit s-o Întreb de patru ori de Andrei ca să se dumirească. — Ce-ai cu el? rupse Într-un târziu. — El m-a chemat. Sunt frate-său. În secunda următoare mi-am dat seama că n-ar fi trebuit s-o mint. Orice i-aș fi spus nu m-ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mare lucru de-acum Încolo. Iarăși trebuia să-mi aduc aminte că epuizasem tot felul de metode prin care să mă mențin pe linia de plutire, că scotocisem și devastasem În neștire toate subteranele memoriei, pe câtă vreme văr-miu abia se dumirește pe ce lume s-a pomenit și Încotro s-o ia. Mi se pare pe deplin Îndreptățit părințelu’ ca să nu stea În loc de Laur, iar pe de altă parte n-aș avea cum să uit că el a insistat și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unei pasiuni mistuitoare se Însuflețea de la sine grație virtuților bolii sale, consemnate cu un laconism stupid În certificatul ăla, de un specialist În materie nu cu mult mai luminat decât nerodul de Andrei, care uite-l că tot nu se dumirește: Păi cum dracu’, sfinte Dumnezeule, că ăla când te făceai că pui mâna pe el se strâmba de-ai fi zis că acuma o ia la fugă. Păi cu labele tale alea jegoase, oooaaaag... Laur scoate limba de un cot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
centru pe o străduță În pantă, pavată cu piatră cubică. Ne Întorceam În același oraș părăsit, nu era țipenie de om sau mașină, și totuși am văzut câteva lumini aprinzându-se pe la ferestrele caselor cu trei etaje. Până să ne dumirim bine ce se Întâmplă și Încotro s-o luăm, după colț ne-a ieșit În față un tip În canadiană neagră. A zis ceva de acte, să i le dăm la control, și numaidecât a luat-o cu stai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tatăl a dat din sărăcăcioasa lui pâine fiului. După cum era fiecare... - Ce s-a Întâmplat după ce ați rămas singur? - În septembrie m-au Încolonat Într-un alt comando de muncă. Am observat că majoritatea sunt tineri. Iarăși, ulterior m-am dumirit despre ce era vorba - era un comando bun, cum se spunea. Adică fără maltratări, fără bătăi, era un singur kapo, munca era În hală, nu afară... Era un comando relativ bun și atunci au grămădit mai mulți tineri. Așa am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de subiecte care contribuie în mod incontestabil la revigorarea constiinței naționale a românilor de pretutindeni și care interesează publicul cititor, face din Nedumeriri postdecembriste un eveniment editorial pe care îl salutăm cu entuziasm. Vasile Diacon Cuvânt înainte Încercând să mă dumiresc asupra prea multelor ce ni se întâmplă, după evenimentele din decembrie 1989, care ne îndreptățeau la a gusta mai binele, aproape fără intenție și fără efort, m-am trezit notând niște constatări, despre fapte și întâmplări, despre oameni și evenimente
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Liturghie, reprezentanții puterii întunericului intrau în cameră. De data aceasta asistau moș Dumitrache, ginerele său, Vițel, și un milițian mai tânăr. Eram cel mai vârstnic dintre deținuții elevi; împlinisem 26 de ani. Nu atrăsesem atenția asupra mea și nu eram dumirit de ce erau prezenți acum și reprezentanții „executivului”. Zâmbetul lui moș Dumitrache m-a liniștit. Mi-a umplut sufletul de încredere că mărturisirea mea va găsi un pământ bun, în care să crească sămânța Adevărului. Milițienii au rămas în picioare, iar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]