703 matches
-
aproape că și trecuse, când fără veste - și nesilit - Ceasornicarul a oprit orologiul. Poate renunțase la jocul idiot de-a oracolul și se cumințise - câți zurbagii n-au devenit oameni de treabă! La vreo două zile însă lumea s-a dumirit. Se vorbea de un cutremur, urma să vină. Într-o săptămână, două. Ziua? Noaptea? Lunea? Joia? La ce oră? Târgoveții, mai toți, înnoptau afară, noroc de vremea bună. Au pus la adăpost o parte din agoniseală; o seamă de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dat de Birmaq își dădu seama că acesta vorbește cât se poate de serios. Discuția promitea să îi dezvăluie câteva necunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate călătorii. Cu atât mai bine. Totuși nu reușise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bătrânul. Acesta continuă să se explice: - Închipuieți o colivie mai mare cu niște zăbrele invizibile. Pasărea dinăuntru nu conștientizează că e închisă. Și chiar dacă se lovește de gratii de cele mai multe ori nu-și dă seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și simplu ceva îi spunea că aici nu trebuie să-și bage nasul. Simțea pe șira spinării frisoane numai la gândul că avea să dea ochi cu Slujitorii. Renumele lor îi precedase cu mult în zonă. Nu reușise să se dumirească până acum de ce erau așa interesați cei de la Comandamentul General al Forțelor Militare Confederate de acest individ. N-au folosit nici un cod de prioritate pentru el și totuși mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
se îndreptă greoi și i se adresă ursuz preaonorabilului: - O voi face-o, dar numai din cauza lui, își înfipse bărbia în aer către Angir. Și numai zei vor știi de ce am făcut-o, pentru că eu unul nu pot să mă dumiresc ce m-a apucat. Blestematul ăsta de Poha. Birmaq se întoarse apoi către Angir încă ținându-se de mână în locul unde îl prinse-se tânărul: - Mâine dimineață la prima oră să te prezinți la mine, fiule. Nu e vina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
contrar sumarului și colaboratorilor săi (...) și mai ales abilitatea de a-și însuși numai foloasele și parada unor atitudini de artă (n-am uitat vizita lui Marinetti), care presupun în primul rînd sacrificiu și singurătate. Și totuși, nu ne putem dumiri cum se poate alătura - în paginile unei reviste care a susținut cîndva o atitudine nouă - domnul Marcel Iancu, fostul revoluționar de la Zürich, principesei Martha Bibescu. Dacă domnului Vinea - al cărui temperament poetic nu-l punem acum în discuție - nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi puse celuilalt sub nas un document bătut la mașină. Funcționarul îl parcurse în tăcere de două ori, apoi își drese glasul și tuși, potrivindu-și mai bine ochelarii, care-i alunecaseră pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dădea În lături. Apoi totul deveni beznă. Atingerea Îl făcu să simtă ceva rece, umed și zgrunțuros. PM deschise cu precauție ochii, clipi sub lumina tare a unei lanterne și avu nevoie de cel puțin un minut pînă să se dumirească unde era: pe solul umed al unei Încăperi subterane În care Ryan - sau poate că trebuia să spună Erwan - Îl dusese. Sala era sumar echipată ca o tabără de bază. Strictul necesar. Singurul element de confort: un mic congelator. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu e cazul? — Păi tocmai aici e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii pe alții. — Ori ești securist, ori militar, încearcă să se dumirească Comandantul, strivindu-și chiștocul în scrumieră. Sau joci de capul tău pe două fronturi? — Asta n-are importanță, spune Regizorașul. — Am mai auzit de cineva care lucrează de multă vreme la un plan care să-i învrăjbească și mai tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe cine să țineți pe afară, se enervă Poștașul, apropiindu-și nasul de sticla fumurie, încercînd să vadă ce se petrece înăuntru. Bar-Restaurant, Night-Club, Pariuri Sportive, Non-Stop, închis pe dracu’, începu să bombăne, dîndu-se doi pași înapoi încercînd să se dumirească, mutîndu-și privirea de cîteva ori de la firma luminoasă instalată deasupra intrării, la plăcuța de carton pe care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o mai fi și cu gluma asta proastă? Unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
uită de el, iar Tîrnăcop cade din picioare la ora zece, adoarme dus ca un prunc. Nu-i mai arde de nimic, la Angelina nu mai vrea să se gîndească, de Tușica încă nu poate fi vorba, începe să se dumirească, să facă legăturile, Curistul devenise cineva, îi era mai bine ca niciodată, de-ăsta-mi ești șmecherașule, începe să se gîndească, acum îmi dau eu seama de ce ai stat deoparte de fiecare dată cînd puneam noi la cale ceva mai serios, știai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu voce tare, asta zic și eu schimbare, nu-i așa nepoțică? — Cea mai bună dovadă că ați devenit unul de-ai casei, zise Patru Ace. — Adică o să pot să joc oricît am chef pe banii voștri? nu se poate dumiri Roja. — De dimineața pînă seara, îi răspunde amabil Patru Ace, 24 din 24, încearcă să se facă și mai bine înțeles. — Acum chiar simt c-a dat norocul peste mine, spune Roja privind în tavan la candelabrul de cristal. — Numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
s-o avertizeze, dar era deocamdată hotărîtă să meargă pe mîna lui Roja. Clipea, se uita țintă la Părințel, îl studia din nou din cap pînă în picioare, așa cum o mai făcuse de nenumărate ori pînă atunci, fără să se dumirească. Din două rele am s-o aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să mă atingeți că vă ia mama dracului. Na-vă parola și lăsați-mă să intru, numai așa poți să răzbești dacă nu vrei ca pînă la Dumnezeu să te mănînce sfinții. Nu trebuie să le dai timp să se dumirească, pînă să-și dea ei seama că au fost fraieriți, tu trebuie să fi trecut și de al doilea filtru și, odată pășit înăuntru, fii sigur că într-o așa vînzoleală nimeni n-o să-ți mai poarte de grijă. Te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și pe Călugărul să le arăt mormântul: „Să nu vă închipuiți cumva că mint”. Când ne-am întors, ei au confirmat spusele mele. Crezusem că odată cu moartea Bătrânului totul se va lămuri. Dar în aceeași zi am început să mă dumiresc că mă înșelasem. Azilul arăta ca un stup speriat, cuprins de panică. O îngrijorare ciudată, apăsătoare, coborî ca o ceață pe coridoare, în camere, pe figurile bătrânilor și îngrijitorilor. Prima oară nu mă crezuseră, dar acum exista o dovadă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foc și mâncau. Când îl văzu, căpetenia lor întîi crezu că nu-l vede. Apoi făcu ochii mari. - N-ai murit? îl întrebă cu glas tremurat. Auta ridică din umeri. Căpetenia îl privi cu luare aminte, apoi păru că se dumirește: - Ori n-au fost nici un fel de zei și țăranilor li s-a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să se decidă dacă să-i ia sau nu în serios îndrăzneala. Nerepezindu-se încă. Unii, mai pățiți, plecîndu-și întîi către noi melcul urechii. Au reverificat grijulii ritmurile, recalculând totul. Nelăsând nici un amănunt la întîmplare... Și, deodată, când s-au dumirit că acele invocații, ce li se păruseră că le aud, erau adevărate, sala în care ne aflam s-a pornit să țopăie ca un armăsar, să se zvârcolească ca o reptilă și să se zgmiaune ca o pisică!!! Pârâiașe de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Așteptase să vadă dacă doar închipuire prostească fusese, dar când pe coridoarele școlilor celor înalte, pogoane cu foi albe răsăriră, iar pe două dintre ele, cu caligrafie atent distilată, își descoperi numele de cal breaz, Ulpiu Sargețius Galopenția, tânărul se dumiri și vesti. Vesti, adică scrise acasă, știruind asupra desfășurărilor gingașe pe care le simțise el a se întîmpla la Capitală, lumea de cuviință cum se aținea îmbrăcată, pe unde se dădea promenadă, dacă era sau nu adevărată povestea că oamenii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
desfăcută și ea direct pe parchet, căutând să pescuiască vreuna din fiolele de vin spumos și șampanie, răspândite peste tot și care, desigur, azi-noapte îi puseseră capac, se împiedică, părîndu-i-se că rămăsese înfășurat în cearceaf. Și, mult mai târziu, se dumiri că era înțolit într-o cămașă de noapte, cât toate zilele. Ale cărei poale măturau, când se mișca, dușumelele. Și pe ai căror piepți fuseseră cusute versurile: "Sosuri, gemuri, cozonaci, Bărbățelului să-i faci", Capitolul 6 ZIUA A DOUA: "SĂ
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ați vrea să le încălecați pe ale noastre?!... Mutați-vă și la boarfele ălelalte... Că, de nu... Să moară tanti! Bat, ca tine, câți încap în metrou!... Abia acum, ușurat, întorcînd fața hăndrălăului pe care-l zgâlțâia, has-Satan se dumiri că n-are de-a face cu credinciosul său Țaca. Ci că morfolea, între palmele sale cu degete subțiratece, dar ferme, hoitul unei alte podoabe de derbedeu: Papașa Ion, coleg de taximetru și de anvelopă cu Genel. La același garaj
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țării, imensă, sfârâia numai Plictiseala. Nu existau teatre adevărate, cinematografe adevărate, concerte adevărate, așa că era destulă nevoie chiar și de intruși. Dar totuși, cum să poți să fii Modern Talking? Sau orice altă infectă trupă de discotecă, nu se putea dumiri Pinky. Nici nu era momentul, deși poseda un cap cât banița de mare. - Îngeraș, uite despre ce e vorba, necheza Rolly, care, între timp, apăruse și cutremura un fotoliu. Era prea gras, nu putea fi, cu adevărat, un Stones foarte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
printre căpriorii acoperișului, acoperiș prăvălindu-se deja zurnitor către pământ și atunci madam Nicolici îi spunea: - La Limba și Literatura Română. Pune mâna și învață, în special, despre simboliști. Mâna o pusese. Tocise. Despre curentul ăsta literar învățase. Nu se dumirise însă, nici negru cât unghie, despre ceea ce simbolizau simboliștii. Scotoci pe întuneric, în autobuz, în haina de uniformă și pescui o fițuică. Apărea copiat acolo cum că simboliștii, "prin armonie verbală și melodie... căutau să se apropie de muzică", ceea ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îmi dau seama că de data asta e grav pentru că Paula s-a apucat de făcut curat În bucătărie. Nu-mi doresc decât să mă prăbușesc pe canapea cu un pahar de vin În mână și să Încerc să mă dumiresc dacă personajele din EastEnders pe care le recunosc mai sunt Încă În viață. Nu m-am mai uitat la serial din iunie, răstimp În care Întregi dinastii s-ar fi putut prăbuși În Albert Square, iar Phil Mitchell ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Anetei. Victor a avut o „bază legală” după care, cu răbdare și cu asiduitate, l-a Învățat pe Va să scrie cu litere de mână. Era greu pentru amândoi, aproape ajunseseră la final când Rozalița urmărind cum „Învață” Valerică și dumirindu-se cam cine sunt Învățătorii Vizanti și Ipsilanti, a găsit cel mai nimerit prilej de a-și lua revanșa și a plăti cu vârf și-ndesat pentru ofensa adusă de verișorul său: Da ce scris i-aista! Ha, ha, ha
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]