14,797 matches
-
Între hotelul "Europa" și următoarea clădire la fel de înaltă, ce denota că tot o locație de cazare hotelieră putea să fie, a văzut un pictor aplecat deasupra șevaletului său. Se opri pe loc. Bătăile inimii începură să i se accelereze. - "Doamne, Dumnezeule, sper să nu am halucinații și să-l văd peste tot pe Giacomo, în fiecare pictor întâlnit în Italia", își spuse tânăra închinându-se temătoare. "După siluetă pare a fi el, dar ce să caute tocmai aicea?" Picioarele i se
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
celelalte înțelesuri ale termenului lumen, anume făclie, viață, lumina ochilor, ochi, vedere, deschizătură, claritate, podoabă, ornament! Căci lumea se oferă ochilor fizici iar rațiunilor ei, ca hrană pentru minte și obiect al contemplației pentru ochii minții. Ea este podoaba Lui Dumnezeu dăruită nouă. Dar Hrsistos este Lumina lumii, „aluatul care dospește toată frământătura“, Lumina luminii, Cel care face ca ea să strălucească, să fie lumină pentru noi. Lumina - Cunoaștere, expresia puterii cerești, a fricii și a speranței omenești. Lumina soarelui moare
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
Egipt cu Moise și apoi merge împreună spre Țara Canaanului. Este vorba aici de o călătorie cu caracter liturgic. În psalmul 68, versetele 8-9, este sugerată această călătorie a lui Dumnezeu împreună cu poporul ales prin pustiul din Egipt până în Canaan: „Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
lui Dumnezeu împreună cu poporul ales prin pustiul din Egipt până în Canaan: „Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria robiei egiptene (unde erau sclavi, dar căldările pline de carne) își
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
rugăciune a sufletului. Așa cum reiese din cântările Triodului, postul este răstimpul de lumină al făpturii, în care tot universul intră în slava lui Dumnezeu: „Preacinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind cu razele sfintelor porunci ale lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfințenia curăției, tăria bărbăției. Să ajungem luminați la Sfânta Înviere cea de a treia zi care luminează lumea cu nestricăciunea“. - Am intrat în perioada pregătitoare de postire către sărbătoarea Învierii după ce am ascultat
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Căutați-L pe Cristos!" Căci trăirea e ca floarea, Se deschide într-o zi, Când veni-va înserarea Ca un sunet va pieri. Când priviți cu drag natura, Învățați din cursul ei Și-ascultați apoi Scriptura, "Să n-aveți alți dumnezei!" Tot ce-i pe pământ se trece, Flori, copaci, păsări și om, Când cocorii au să plece, Să dai roade, ca un pom. Ca să vadă toți credința Ce o ai, iubirea ta, Să arăți cum pocăința, Poate inimi a schimba
O ETERNĂ PRIMĂVARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382785_a_384114]
-
povestește că Isus și Juda au vrut fie să devină căpeteniile unei secte; că amîndoi păreau a face minuni(...). "Evreii nu au scris deloc împotriva mahomedanismului; ei nu nesocotesc mahomedanismul, ca doctrina noastră; explicația fiind evidentă: musulmanii nu fac un Dumnezeu din Isus Cristos (...). " După scrierea faimoasă Nissachon Vetus cunoaștem disputa ce avu loc între rabinul Zechiel și fratele dominican Pavel zis Ciriacul. Este vorba despre o conferință ținută de acești doi cărturari în anul 1263 în prezența lui dom Jacques
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
dar care, acum, ieșind la pensie și primind pensia lor cerească, mai dădeau cîte o mînă de ajutor tribului vechi, ortodox, de pravoslavnici, numiți așa încît se țineau de legea cea mai veche și mai dreaptă... sau adevărată. PRAVDA. Un Dumnezeu, la urma urmei, lacustru, de ape, rîuri, de pești, prigoane, fluvii trecute pînă dincolo de gurile Dunării; veșnic urmăriți de credincioșii ceilalți, mai de la răsărit, ai dogmei severe, alungîndu-i mereu ca pe niște eretici ai propriului lor neam, ceea ce era și
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
se iartă tot păcatul celui ce l-a adus?... înseamnă că s-a ars, nimeni n-a gustat din el, - s-a ars! se alege doar cu contravenția. Păcate de muncă! zău! făcea compătimitor. - Măcar... măcar, mai spunea tolerant, dacă Dumnezeul vostru ar avea în vedere cît s-a muncit aici,... măcar să acorde circumstanțe atenuante respective... - hă-hă-hă! făcea binedispus. Într-un colț, se încinsese o discuție cazuistică între teolog și notarul comunei. Dacă morunul n-a fost mîncat - zicea acesta - dacă
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
sens a mers această înțelepciune, de la prima înțelepciune a tinereții, la înțelepciunea târzie a vârstei de acum? Mi-am însușit "înțelepciunea care rezultă din rugăciunea pe care, cu smerenie, o rostesc în fiecare dimineață. Iată conținutul acestei rugăciuni: "O Doamne, Dumnezeul nostru! Ce suntem noi!? Ce valoare are viața noastră, bunătatea noastră, dreptatea noastră, puterea noastră!? Puterea celor puternici este zadarnică în fața Ta. Oamenii celebri sunt ca și cum nici n-ar fi existat; cei care se zic înțelepți sunt fără știință; cei
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Simona Tache Piscul aforismului românesc, Dumnezeul apoftegmei universale, acest Mihai William Eminescu Shakespeare al gândirii, pe nume Marin Voiculescu, se întoarce să vă agate-n pomul de iarnă o frumoasă și plină de umor instalație de cugetări. Controlati-va râsul! Treptele superiorității se urcă greu când
Am un argument in talpa by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19802_a_21127]
-
-și mai dezmorțească degetele. Cască. Mai e un pic și se înserează. Iarna se înserează repede. Chiar, s-o fi înserat deja? Aruncă o privire pe geam. Înlemnește. Cu mâna tremurândă, își caută ochelarii. Poate n-a văzut bine. Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme și are un coșmar. Se ciupește puțin de un obraz, iar pe celălalt își arde o pălmuță. Ustură. Deci
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
Simona Tache N-am votat (am explicat aici de ce), dar pe cuvânt de onoare că m-am bucurat că a câștigat Teo la colegiul 19. Voi ați auzit-o vorbind pe Liliana Mincă? Dumnezeule, nu cred că mai există vreun personaj care să emane atâta țățenie. Pe lângă madam Liliana asta, Bahmuțeanu, de exemplu, e o aristocrată, o ducesă, iar Oana Zăvoranu e regina neîncoronată a distincției. Când o aud vorbind, simt cum îmi crește
Unde plătim să tacă Liliana Mincă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20114_a_21439]
-
revendicat ca precursor de existențialismul modern. El a considerat că filosofia nu trebuie să aibă ca obiect Universul, ci „existența“ omului în singularitatea ei. Interpretarea tragică dată de el experienței religioase, constituită, după el, de martiriul relației individului cu un Dumnezeu inaccesibil rațiunii și tiranic, l-a dus la un conflict cu biserica. Tony Bulandra Se împlinesc 60 de ani de la moartea actorului român de teatru și film Tony Bulandra. Elev al lui C. Nottara și al lui Mounet-Sully, a interpretat
Agenda2003-14-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280870_a_282199]
-
formă” - cf. Rudolf Steiner, Noțiunile fundamentale ale teosofiei. “Injunghierea” nu este (aici, cel puțin!) transfigurare, prin “junghiul solar”-Raza/Revelație - ci este mărturia involuției canibalice, autofage (“mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă”), a unei umanități damnate (dar damnate, dimpreună cu Dumnezeul ei! - “nemila” este complementară trădării/”vânzării” Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii înțărcați carne roșie/ Adulmecată de canibalii păstori/ Ofranda cea plăcută domnu lui/Motivația fratricidului/Cainul iertat de cel de mai sus/Ca să se împlinească
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Când ai un asemenea adversar, viața merită trăită din plin, chiar dacă „prieteni, e plictisitoare”! Din biografia întocmită de Radu Vancu aflăm despre lupta poetului cu alcoolismul, cu sexualitatea sa exacerbată, până la târzia „conversiune mistică”. Poetul renunță la credința într-un Dumnezeu transcendent și ajunge să creadă că Dumnezeu intervine în destinele oamenilor, cumva în felul expus de Whitehead care afirmă undeva că „Dumnezeu protejează lumea pe măsură ce aceasta trece în imanența propriei sale vieți”. Adică are grijă să nu se piardă nimic
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
Iudeea și circumstanțele concrete ale momentului respectiv. Astfel, deși aflați sub controlul strict al militarilor Romei și obligați să plătească tribut împăratului, cu multe sacrificii și dificultăți, iudeii reușiseră să-și păstreze independența religioasă, prin ceea ce avea ea esențial. Cultul Dumnezeului unic și adevărat nu se amesteca de niciun fel cu practicile cultului idolilor. În schimbul acestei toleranțe, se cerea respectarea strictă a ordinii oficiale (pax romana), orice abatere fiind aspru reprimată și echilibrul fragil amenințat cu ruperea definitivă. Pe de altă
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
al provinciei, desemnat printr-o confuzie drept procurator și nu prefect, cum era în realitate. În lucrarea sa Moartea lui Peregrinus (scrisă în jurul anului 170) Lucian din Samosata scrie, printre altele despre acesta: „Ei, creștinii, îl venerau ca pe un dumnezeu, îl foloseau ca pe un legislator și îl considerau ca pe maimarele (șeful) lor, bineînțeles după cel pe care ei îl venerau încă, omul care a fost crucificat în Palestina pentru a fi introdus acest nou mister în lume” (Moartea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
și-a adus aminte, se termina recreația. Cum tu l-ai surprins chiar când cotrobăia în geantă, a bravat și triumfător a mușcat o gură plină. După o secundă a început să urle ca din gură de șarpe: Futu-ți Dumnezeul mă-ti Guriță! Și s-a îndreptat spre ușă unde s-a izbit cu (tot cu ea săraca) domnișoara Puchiu care tocmai intra pe ușă căci aveam oră de italiană. Alecu, înnebunit, cât pe-aci să o trântească, alerga înnebunit
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
Imaginea Sa evanghelică e scurtcircuitată. Poetul se silește a-L tîrî într-o umanizare nu doar prozaică, „democratizată” („cristosul meu a învățat să iubească mersul cu autobuzul/ în fiecare dimineață/ după ora cinci”), ci și decăzută, desfigurată de mînie, sexualizată: „dumnezeului meu i s-a oferit dreptul la umanitate/ aici a învățat să-și dăruiască furia/ tuturor posesorilor de mîini și încăperi/ dezbrăcate în pielea goală/ aici a regulat prima femeie din lume/ și ea l-a iubit nebunește pentru asta
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al disocierii sadice, conținînd notificarea detaliilor stabilite de un subiect care își arogă o autoritate blasfemicsacrală: „am comportament de mascul și dumnezeu în corpul tău (...) ți-am desenat zilele/ urmărinduse prin carne ca niște marionete/ care și-au ucis nebunia într-un răspuns nesigur/ apoi am cultivat cele mai frumoase nepotriviri/ dintrun ochi de sticlă/ în timp ce tu fumai tacticoasă/ din capătul îndepărtat
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
lui Șerban Foarță, Florin Dumitrescu a învățat deopotrivă de la Dimov „metodologia” poemului amplu, așa cum se vede și din excelentul Precista pe roți, poate cel mai dimovian poem al său. „Am o veste bună și una ceva mai tristă// Cea bună Dumnezeu există/ Am aflat-o chiar azi// într-un ambuteiaj// în acel sicriu pe roți/ în care mă deambulez la fel cu toți/ ceilalți morți vii/ zi după zi/ gâtuiți sugușați damnați la traffic// Atunci acolo c-un zâmbet seraphic/ fix
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
alt cer, ceva nou cu adevărat, în care acești bărbați fricoși și lipsiți de apărare să se vadă în oglindă așa cum sunt și să se lase conduși“. În afară de trucul textual (bătrânul Moise Ștefan, bărbatul Olimpiei, se trezește, într-o zi, „Dumnezeul“ acestei lumi), apocalipsa efectivă rămâne, totuși, în ceață. Pe de altă parte, rescrierea miturilor din Biblie capătă însă și o inevitabilă coloratură ironică, emblematică fiind domnia regelui Solomon, adică a primarului discreționar și destrăbălat al Crăsaniului, în era orânduirii comuniste
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
imitație este aceea stârnită de revelația târzie, la bătrâni. N-am înțeles niciodată cum trebuie frica de Dumnezeu. Frica nu mă inspiră în nici un fel. Ori Îl iubesc, ori nu vreau să știu de El. Principial, poate să existe un Dumnezeu supraveghetor, unul care răsplătește și pedepsește. Nu mă interesează un asemenea Dumnezeu. Nu văd ce deosebire ar fi între a mă închina Lui și a mă da bine pe lângă orice fel de șef. Înțeleg, nu-i vorba - nu neapărat, aș
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
niciodată cum trebuie frica de Dumnezeu. Frica nu mă inspiră în nici un fel. Ori Îl iubesc, ori nu vreau să știu de El. Principial, poate să existe un Dumnezeu supraveghetor, unul care răsplătește și pedepsește. Nu mă interesează un asemenea Dumnezeu. Nu văd ce deosebire ar fi între a mă închina Lui și a mă da bine pe lângă orice fel de șef. Înțeleg, nu-i vorba - nu neapărat, aș zice (fiindcă la majoritatea „credincioșilor” tocmai asta e) - de frica de pedeapsă
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]