10,193 matches
-
un nou melc. O poezie a trăirii filtrate prin meditație, oglindind portretul interior al unui om întreg. „Această carte, a conchis Valentin Marica, e adevărul Marianei Cristescu.” Publicistul, editorul și poetul Nicolae Băciuț a lansat în discuție o altă temă dureroasă și neliniștitoare, cea a situației traducerilor din literatura română. Aceasta este o activitate solicitând o calitate înaltă a pregătirii profesioniștilor care se angajează să realizeze asemenea „rescrieri” ale textului supus traducerii. În condițiile în care echivalențe simetrice nu se găsesc
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]
-
situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima tranșant termenii în care înțelegea să se plaseze la antipodul oricărei ,,fenomenologii pure a conștiinței’’. Peste timp, Mariana Didu îi dă o replică neașteptată, asmuțind ,,câinii conștiinței dureroase’’. Sunetul de o diafanitate celestă din ,,Cântarea cântărilor’’ îl regăsim, sprinten, în poemul ,,Cântă-mi frumusețea, iubite’’, care începe astfel: ,,încă din zori mi-a-nflorit rochița rândunicii,/ din pământ, în ochii viorii semințele păcatului au încolțit/ mi-a crescut
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
carnea crezului lui,/ mă rezideam perpetuu trecând în alt timp/ doar de iubirea lui nu mă săturam niciodată,/ doar ea era azima sfântă pe care voiam să mi-o/ înmulțească Domnul,/ doar izvorul ei era veșnic nesecat’’. De o luciditate dureros de dulce este introspecția concentrată, ca într-un aliaj aurifer de cea mai înaltă puritate, în versurile din partea finală a poemului din pag. 49: ,,Eu nu am nimic, lume,/ Eu nu sunt nimic,/ Nici măcar praful în care am început să
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a ne arăta că boala nu este un sfârșit, ci un prilej de reflecție asupra adevăratelor valori ale vieții. Cum ne învață Sfântul Nectarie să ne ferim de situațiile care aduc încercări dureroase, uneori chiar devastatoare? Ne învață prin propriul exemplu și prin teologia și scrierile lui, deosebit de profunde. Ne învață să ne raportăm la Dumnezeu și la viața noastră așa cum trebuie, să percepem viața ca pe marele dar al lui Dumnezeu și
Preotul Vasile Gavrilă: “Sfântul Nectarie Taumaturgul, omul care a trăit ca un înger în trup” [Corola-blog/BlogPost/93687_a_94979]
-
nu voi cere mulți bani sau alte beneficii, pentru că Alex este și băiatul nostru. Acum mă urăște, apropo, pentru că de fiecare dată când îl vizitez, îl ating sau fac altceva, iar pe fața sa proaspăt operată acest lucru poate fi dureros, desigur. Urăște limba turcă, imediat ce ne aude vorbind începe să plângă... Dar în timp va înțelege ce am făcut eu, voi, noi împreună pentru viitorul lui. Poate într-o zi, când voi fi bătrân și el va fi un tânăr
Interviu cu dr. Mehmet Mutaf, despre cazul lui Alexandru Botorea [Corola-blog/BlogPost/93749_a_95041]
-
am cunoscut Tăietorii de lemne au tăiat copacul unde te-am sărutat prima dată pe frunte Adie luna frunzele galbene și uscate de pe aleia care te-a părăsit Și toamna a rămas doar amintire târzie, în parcul central o adiere dureroasă Tăietorii de lemne mi-au frânt sufletul, iar buzele tale nu mai sunt dulci Și sarea a căzut cum o ninsoare peste ultima cină în care ne-am văzut Dimineața s-a trezit cu cearcăne la ochi și fetele în
TĂIETORII DE LEMNE, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377102_a_378431]
-
moarte la fel cu spiritul nemuritor. “Mă privești cum mă culc, cum nu dorm, cum rătăcesc prin orașul pustiu. Mă privești și te uimești că sunt viu.” (17) Ce este absența ființei iubite? Este o lipsă temporară a unei întrupări, dureroase dar nu definitive, pentru că iubirea își are propria prezență impregnată într- un prezent sufletesc continuu. “Absența e-o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența.” ( Absența) Spunea poetul Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
simțurile sale “pe-un țărm învolburat”. Fără puterea iubirii, poeta se simte secată de putere, căci iubirea îi este oxigen și, in lipsa ei, nu rămâne decât un infern și strădania sa de a închide rănile acestei absențe nespus de dureroase: „De câte veacuri nu mai știu de tine?/ Aproape nu respir și-n friguri zac/ iar marea mea abia se mai abține/ să numere vârtejuri ce desfac// genuni și le întind peste poeme.../ Nu iau în seamă valuri ce-mi
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
rămas intactă când noi am fost evacuați forțat din casă, primind domiciliu obligatoriu, a constituit cea mai mare frustare a vieții mele”, mi-a spus cu lacrimi în ochi. Oftatul distinsei doamne, ajunsă la vârsta senectuții, mi-a răscolit amintiri dureroase. România postbelică a fost supusă unui proces de deculturalizare. Tot ce era etichetat «burghezo-moșieresc» trebuia distrus. Naționalizările de peste noapte, arestările, deportările, perchezițiile și confiscările s-au soldat cu pierderi de cărți și chiar de întregi biblioteci personale. Din biblioteca familiei
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
Isus. Suferința este focul care arde în cuptoare, Lămurind zgura de aur, stânca de trestie și fân, Dar finalul știm cu toții, ca-ntr-o apă curgătoate, Valul vine, valul trece, numai pietrele rămân. De aceea prelucrarea, cât ar fi de dureroasă, Știu că e pentru o vreme, vremea timpului de har, Fiecare curățire mă apropie de Casă, Mulțumesc Preasfinte Tată, pentru tot ce-mi dai în dar! 05/ 11/13, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Suferința / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
am jucat cu Luna,/ Ca să port cununa/ Și cu stelele -/ Să-mi mărească zilele.// Am cerut iertare/ Și la Carul Mare,/ Să pot să răzbesc/ Pe cât de mult iubesc” -, pentru ca brusc, instantaneu, imprevizibil, să cadă ghilotina fulgerătoare a unei mărturisiri dureroase, cutremurătoare prin franchețe: ,, Nu m-am simțit nicicând iubită,/ Doar de ciori, carnea mi-i râvnită,/ Uită că sunt măritată/ Și nu mă vând niciodată”. Cadență de metronom implacabil, metronom al destinului, întâlnim în litografia ,,În luptă cu vântul”: ,,Bate
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
organizează în anul 1448 o ultimă mare campanie care viza cucerirea Salonicului. În acest proiect ambițios, îl avea partener pe însuși leul albanezilor, prințul Skanderbeg. Din motive încă neștiute, acțiunile celor doi conducători creștini nu sunt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. În lupta de la același trist Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este înfrânt după o încleștare catastrofală care durase trei zile și trei nopți... Singurii care s-au adaptat cu succes și au pus la punct tactici revoluționare alături de manevre eficiente au
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
Ovidiu Scridon are la activ, din 1997 încoace, numeroase premii I, II sau III acordate de juriile unor festivaluri muzicale ale genului. De asemenea, a apărut în multe emisiuni de radio și televiziune, prestațiile sale muzical-interpretative fiind apreciate pentru „sensibilitatea dureroasă, nobilă, care se hrănește cu dragoste și prietenie”, așa după cum remarca Clara Mărgineanu, în prefața volumului de versuri al lui Ovidiu Scridon, Portretul unui gând (București, Ed. Tritonic, 2012). (M.C.D.)
„Ție, jumătatea lumii mele!” la New York [Corola-blog/BlogPost/93188_a_94480]
-
gândul devenindu-i esențial. Nicolae Dan Cetină a inițiat la Tg.Mureș un proiect cultural de anvergură, apreciat și de secția de istorie a Academiei Române, prin adaptarea în limba română a unor mari cărți ale umanității, unele dintre cele mai dureroase, cărțile celui de al doilea război mondial. Înainte de a fi traducătorul lor era descoperitorul, cercetătorul, pasionatul de istorie, cel ce întârzia ore prelungi în arhivele Europei și poate - dar ce undă de frumusețe! - visătorul. De ce în atâtea convingeri, rosturi și
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
văd mereu: fie în rolul lui Moș Bodrângă din revista ”Observatorul”, cu poveștile despre copilăria și adolescența petrecute pe plaiul natal din România Mică, fie în rolul de epigramist. Umorul îl însoțește pretutindeni, chiar și atunci când povestește despre adevăruri triste, dureroase, cum se întîmplă și în ultima sa carte ”Cu și fără securiști”... La rândul său, ”bunelul” Creangă mărturisește:”O bună perioadă, bunul și harnicul meu prieten a locuit în ”bojdeuca” mea din Toronto, fapt devenit legendar, așa cum a fost și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
de cei rămași acasă. Doar vorbesc aceeași limbă și simt la fel, nu? Cărțile Zeit vă onorează cu un roman de dragoste, tradus în limba engleză: The fire of karma, semnat de Oma Stănescu. Autoarea derulează amintiri plăcute, dar și dureroase din timpul în care a trăit în India, unde a avut o picantă idilă cu un bărbat pasional. Indian fiind, cel care i-a cucerit inima a dezamăgit-o în multe chipuri, astfel încât eroina devine depresivă, dar își adună și
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
spectatorii unei piese în cursul căreia facem figura unor momîi literalmente pasive. Și așa se face că, martori neputincioși ai unei istorii ce ne este contemporană, nu pricepem decît atît cît ne îngăduie intuiția să pricepem, la asta adăugîndu-se conștiința dureroasă că, în privința următorilor ani, nu putem prevedea mai nimic din ce se va întîmpla. Totul seamănă cu o cursă imprevizibilă din care pînă la noi nu ajung decît vagi ecouri și chiar și acelea numai atunci cînd disputa propriu-zisă s-
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
Notez aici, la multă vreme după apariție (în 2004!), câteva impresii despre }ărmul târziu, jurnalul din anii 1985-1990 al prozatorului Radu Ciobanu. La momentul apariției a fost comentat în revista noastră de Al. Săndulescu, el văzând în }ărmul târziu "o dureroasă mărturie despre Ťepoca de aurť". O mărturie și totodată un demers terapeutic. Autorul însuși vorbise despre un astfel de rol atribuit jurnalului său : "un foarte util și eficient mod de defulare în momente de tensiune și depresie". O defulare, trebuie
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
jurnal fie și numai pentru a explica o anumită stare de spirit a autorului, o trăire afectivă. Imaginea anilor de apogeu grotesc al ceaușismului se alcătuiește în jurnalul lui Radu Ciobanu din numeroasele trimiteri la aspectele vieții curente. Sunt mărturii dureroase, are dreptate Al. Săndulescu, despre lumea de atunci, dureroase, dar și repulsive, încărcate de penibil, cum le resimt, cred, cei mai mulți din cei care au trăit în acea lume. Celor care nu au trecut prin ea, care nu au trăit ei
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
stare de spirit a autorului, o trăire afectivă. Imaginea anilor de apogeu grotesc al ceaușismului se alcătuiește în jurnalul lui Radu Ciobanu din numeroasele trimiteri la aspectele vieții curente. Sunt mărturii dureroase, are dreptate Al. Săndulescu, despre lumea de atunci, dureroase, dar și repulsive, încărcate de penibil, cum le resimt, cred, cei mai mulți din cei care au trăit în acea lume. Celor care nu au trecut prin ea, care nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
lucru mare, i-am spus, dar oricum trebuie să umbli cu mănuși, luându-mi de pe cuier mănușile, - iarăși râsete... Baudelaire despre femeile pictate de Delacroix, - idealul feminin din 1895. " S-ar zice că ele poartă în ochii lor un secret dureros, imposibil de cufundat în profunzimile disimulării... Paloarea lor este ca o revelație a bătăliilor interioare... Aceste femei cu inima sau spiritul suferinde, au în ochi plumbul febricitării ori nitescența anormală și bizară a răului lor, în privire, intensitatea suprarealismului." André
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
și mai exacte: "nu-ți mai dau, mă, nici un ban, că nu meriți, mă". Într-un contrast surprinzător și ipocrit, realizatorul emisiunii rezumă lunga scenă într-un limbaj total diferit: minutele de pumni și înjurături sînt numite "schimb de replici dureroase", se deplînge faptul că soțul infidel "a încercat să se eschiveze", iar soția dezamăgită e invitată "să-și refacă viața". Sfaturile psihologice plutesc suprarealist pe deasupra ghiontuielii: "nu vrei să-ți învingi singură această tea-mă", "dumneavoastră trebuie să analizați si-tuația
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
milioane de ființe, de a macula conștiințe, de a corupe și nărui indivizi, de a umple cu viermi mere dintre cele mai rumene. Dar, în majoritatea împrejurărilor, mai cu seamă cînd e vorba de propriile suferințe fizice ori de experiențe dureroase în relațiile cu oameni apropiați, naratorul nostru manifestă o impresionantă discreție, o delicatețe, ce par incompatibile cu mijloacele de recreare a faptului de viață destinat adevărului literar. Cred însă că nu greșesc socotind că în cartea sa aceste finețuri îi
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
a depune pur și simplu mărturie? E o constatare comună că toate relatările de acest fel dau o importanță providențială unor lucruri de care muribundului puțin îi pasă. Căci tot ceea ce pentru el nu mai înseamnă nimic, decît poate tresăririle dureroase ale încheierii aventurii, pentru un martor devine prilej de consemnare apologetică. Un întreg tablou elegiac se înfiripă din regretele celor prezenți, iar unora chiar li se poate lăuda arta cu care au știut să dramatizeze finalul muribundului. Iar dacă personajul
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
am răspuns/ trăiam prea intens fiecare viață"; video d.m.: "profetul respiră în timp ce respiră aerul său intim/ el este o mașină de respirat de 25 de ani/ care se încolăcește noaptea înăuntrul păsărilor/ el respiră din toate câte puțin/ din rădăcina dureroasă a zborului/ din încheieturile ploi8lor și din față și departe/ deși nu poate merge chiar oriunde/ cu asta/ el vrea să meargă acasă unde nu e nimeni/ aerul de acasă e mereu la fel de proaspăt/ ca două nume de pasăre/ el
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]