602 matches
-
de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel care se târăște", "Curea"; "Gânganie"; "Domn", "Vasile". Înainte de retragerea în pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
patru planete aflate la câte 90˚ una de alta - luând, bineînțeles, În considerare și orbul admis. (n. tr.) Vechi dicton roman, de origine greacă. În latină, Quos vult Jupiter perdere, dementat, (n. tr.) Semnele cardinale sunt cele care Încep la echinocții și solstiții: Berbec, Rac, Balanță, Capricorn; cele fixe se plasează În mijlocul anotimpurilor: Taur, Leu, Scorpion, Vărsător; cele mutabile (sau duble) fac tranziția dintre anotimpuri: Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești. (n. tr.) Anuar genealogic și statistic al aristocrației din Europa. (n. tr
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
insulă, tot la 19 ani, în care timp constelațiile de pe cer își îndeplinesc drumul lor periodic. În tot timpul acestei apariții a zeului în insula lor, ei cîntă noaptea cu cobzele și dansează mereu hore și alte jocuri începînd de la echinocțiul de primăvară pînă la răsărirea Găinușei(cocoșul de pe iconițe)- Pleia- dei - în prima jumătate a lui mai, bucurîndu-se oamenii de aceste zile frumoase. Domnia asupra orașului și conducerea asupra templului, o au așa-numiții boreazi, care sînt descendenți din Boreas
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Frédéric, Statul. Ce se vede și ce nu se vede și alte eseuri, Editura Institutul European, Iași, 2011. Bataille, Georges, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994. Bataille, Georges, Suveranitatea, Editura Paralela 45, Pitești, 2004. Baudrillard, Jean, Sistemul obiectelor, Editura Echinocțiu, Cluj-Napoca. Bădescu, Ilie, Despre criză în lumina teoriei succesiunilor coexistente, Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată și Consens, Editura Centrului de Informare și Documentare Economică, 2009. Beaud, Michel, Istoria capitalismului de la 1500 - până în 2000, Editura Cartier, București, 2001. Berca, Alex
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
postmodernă în semiologie și hermeneutică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. COLLINGWOOD, Robin George, O autobiografie filosofică, trad. de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998. COMPAGNON, Antoine, Cele cinci paradoxuri ale modernității, trad. și postfață de Rodica Baconsky, Editura Echinocțiu, Cluj, 1998. CONNOR, Steven, Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, trad. de Mihaela Oniga, Editura Meridiane, București, 1999. CONSTANTINESCU, Mihaela, Forme în mișcare. Postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999. CULLER, Jonathan, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vizat de fapt unul din templele de aici, El Castillo. Popularizarea de care s-a bucurat acest sit arheologic cu această ocazie a determinat o creștere ulterioară a numărului de vizitatori, mulți dintre ei preferând să vină aici în ziua echinocțiului de primăvară când umbra lăsată de razele soarelui pe templu este asemuită cu profilul unui șarpe. Interesant este amestecul a mai multor stiluri arhitecturale, de la stilul mexicanizat (o reminiscență a stilurilor central mexicane) la stilul Puuc, tipic mayaș, întâlnit în
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
unui nou calendar care stabilea "era francezilor": "ART. 1 [al decretului din 5 octombrie 1793]. Era francezilor se socotește de la fondarea Republicii, care a avut loc la 22 septembrie 1792 din era vulgară, zi în care soarele a ajuns la echinocțiul adevărat al toamnei, intrînd în semnul Balanței la orele 9h 18 mn 30s după Observatorul din Paris [...]. "ART.7. [...] Anul este împărțit în 12 luni egale de 30 de zile fiecare, după care urmează 5 zile pentru a completa anul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
apropiate Paști; Dacă vrei să știi ziua calendelor lui ianuarie în fiecare an, ce sărbătoare este; Despre luna calendelor lui ianuarie; În ce lună cade ziua a XIV-a pascală în primul an al ciclului de 19 ani; Despre ziua echinocțiului și a solstițiului; Despre calcularea anului bisect. După cum se poate observa, lucrarea redă argumente, cunoștințe considerate sigure, invocate pentru fundamentarea unor date esențiale de calendarologie. Caracterul lor evident este reliefat chiar din subtitlul operei. Totodată se precizează că răspunsurile în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sfârșitul fiecărui ciclu de patru ani. Este vorba de așanumitul an bisect, mijloc de restabilire a echivalenței dintre cele două noțiuni întrebuințate, „calendaristică” și „astronomică”. O dată cu numărul de 12 al lunilor anului (reechilibrate în privința numărului zilelor), calendarul iulian a păstrat echinocțiul de primăvară la 24 martie. Acest instrument păgân de măsurare a timpului a fost moștenit și de creștini, suferind unele transformări. Astfel, pe lângă numerotarea inversă a elementelor ei, octada romană a fost înlocuită cu o unitate mai mică de timp
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la conciliabulul din Filipopole. Din ea se vede că s-a încercat reglementarea datei Pashăi, în cadrul ciclului de 19 ani, neglijându-se prescripțiile legale de mai înainte. „Această reformă strică și calendarului iudaic și computului pascal creștin” prin sărbătorirea înaintea echinocțiului și chiar prin mutarea Pashăi mai târziu decât 14 nisan. O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi). S-a urmărit atunci realizarea unui calendar fix, care să nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai târziu decât 14 nisan. O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi). S-a urmărit atunci realizarea unui calendar fix, care să nu mai țină seama de data echinocțiului de primăvară. Astăzi, însă, echinocțiile și solstițiile pe care se bazează calendarul mozaic se dovedesc întârziate aproximativ cu 16 zile față de calculele astronomice. Fixarea datei Paștilor, cea mai mare sărbătoare creștină, a preocupat profund pe cei 318 episcopi care au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi). S-a urmărit atunci realizarea unui calendar fix, care să nu mai țină seama de data echinocțiului de primăvară. Astăzi, însă, echinocțiile și solstițiile pe care se bazează calendarul mozaic se dovedesc întârziate aproximativ cu 16 zile față de calculele astronomice. Fixarea datei Paștilor, cea mai mare sărbătoare creștină, a preocupat profund pe cei 318 episcopi care au participat la Sinodul I ecumenic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și invocarea autorității Sinodului I ecumenic de la Niceea (325) ca data romană să fie însușită. Tradițiile și variațiile din Statul Franc sunt cunoscute prin intermediul incidentului călugărului irlandez Columban († 615). Respectând ciclul roman de 84 de ani cu unele modificări, unde echinocțiul era socotit la 25 martie și conducând mănăstirea Luxeuil, acesta intră în conflict cu episcopii franci. Aceștia din urmă, adepții sistemului lui Victoriu de Aquitania, l-au calificat drept „cvartodeciman”. Columban dorește ca această controversă să nu facă bucuria vrăjmașilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și legătura strânsă dinte cele două Testamente pe firul aceluiași adevăr revelat. Cu scopul stabilirii precise a primei luni, a trebuit să se întreprindă cercetări asupra începutului ei, pentru că textul sfânt nu îl precizează, fiind interpretat marele Proroc Moise. Așezarea echinocțiului de primăvară la 21 martie reprezintă un alt simbol. Luna nisan fiind la începutul anului, sărbătoarea Paștelui trebuia să amintească evenimentul cruțării întâilor născuți evrei la ieșirea din Egipt, dar totodată și armonia Cosmosului. O veche tradiție afirmă că Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
plină, cum se cerea și pentru 14 nisan. Această notă de deplinătate, de covârșire a întunericului de către lumina răstimpului sărbătoririi, se adaugă la aceea de început nou și sfânt, de statornicire a primăverii. De altfel, semnificația teologică a noțiunii de echinocțiu de primăvară s-a precizat la Sinodul I ecumenic. Ea indica icoana timpului primordial când Creatorul a separat întunericul de lumină. De luna începutului s-a legat porunca divină a înjunghierii mielului pascal. De aceea, în ziua de 14 nisan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia intră în tîmpla bărbatului cu dirijabile de echinocțiu răgușit". Din cînd în cînd, cucii din ficțiunile lui Cristian Irinescu se dedau unor destrăbălate turniruri de haiku-uri, halucinîndu-ne frumos. Dacă acestor neobișnuite haruri (din zona Jarry, Beckett, Urmuz, Ionescu) le mai adaug și fenomenalele trimiteri, în dese paranteze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mult timp liber și de abundența alimentelor recoltate, sunt propice divertismentului, festinurilor și sărbătorilor"35. Odată cu răspândirea creștinismului, aceste festivități se vor cristaliza în jurul unor solemnități proprii noului calendar creștin. În toată Europa, de altfel, de la solstițiul de iarnă la echinocțiul de primăvară, de la Crăciun la Paști, exista un timp al sărbătorilor care pregătea venirea primăverii. În decembrie începeau Dionisiile rustice, sau Dionisiile Mici, sărbători țărănești ale podgorenilor în cadrul cărora i se mulțumea zeului pentru recolta obținută. Ceremonia principală consta într-
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor de atmosferă: „Frunze galbene cad, bruma cade/ Peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
-mă/ păsări/ și ochii/ aruncați-i în mare// Lăsați-mi doar cerul/pe umeri/ să-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487, 490; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 234-235; Teodor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487, 490; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 234-235; Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, VII, Cluj-Napoca, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Choses petites, choses grandes, choses sauvages tuez mon cœur ! (Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 279) Fapturi, care-ați fost, unde va țineți? Nu le calcă sora luminile dedițeii vineți. (Echinocțiu) (Blaga, 2010 : 140) Êtres, qui avez été, vous êtes dans quels lieux ? Sœur ne marche pas sur leurs lumières anémones bleuâtres. (Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) Sub porți ființele somnului intra câini roșii și griji. Pe uliți subțire și-naltă ploaia
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
răstigniri " " crucifiements " (Către cititori/Aux lecteurs) (Miclău, 1978 : 251) ; " nos croix " (Aux lecteurs) (Loubière, 2003 : 15) ; " jocuri și răstigniri " " des jeux et des crucifixions " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " iscodim învierile în fața porților " " nous épiions leș résurrections devant leș portes " (Echinocțiu/Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) ; " setea de mântuire " " la soif du salut " (Sufletul satului/L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) ; " la soif de rédemption " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " la soif de rédemption " (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) ; " minunea " " le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]