4,682 matches
-
-l compare cu efortul altor participanți la schimb; - presupune apariția logicii și a calculului matematic (o piele se schimbă pe 5 săgeți); - presupune apariția limbajului, posibilitatea comunicării. Între schimbul neechivalent, întâmplător dar conștientizat ca necesar și schimbul pe bază de echivalență de valoare există o evoluție umană de mii de ani. Schimbul primitiv la rândul său putem presupune că a fost mai întâi un schimb în interiorul comunității sau un schimb de ajutorare a unor familii mai numeroase și apoi un schimb
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
conceptului de valoare, atunci când omul începe să schimbe cantități inegale de bunuri, prețuindu-le în mod diferit, după criterii mai întâi empirice (cum ar fi folosința curentă a bunului respectiv) și apoi după criterii din ce în ce mai elaborate. Pasul de la schimbul fără echivalență de valoare, la schimbul cu echivalență de valoare este cel al apariției banilor 343. Forma bani a unei mărfi presupune că toate mărfurile se raportează în mod constant la acea marfă și numai la ea. Detașarea 344 acestei mărfi este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
să schimbe cantități inegale de bunuri, prețuindu-le în mod diferit, după criterii mai întâi empirice (cum ar fi folosința curentă a bunului respectiv) și apoi după criterii din ce în ce mai elaborate. Pasul de la schimbul fără echivalență de valoare, la schimbul cu echivalență de valoare este cel al apariției banilor 343. Forma bani a unei mărfi presupune că toate mărfurile se raportează în mod constant la acea marfă și numai la ea. Detașarea 344 acestei mărfi este un proces istoric dacă ținem seama
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de raportare al celorlalte mărfuri este unul permanent și cunoscut. Adică participanții la viața economică dintr-un spațiu geografic știau cu toții și acceptau în mod unanim că 1 vacă = 5 unități de grâne, sau 1 piele = 1 unitate de grâne. Echivalența tuturor mărfurilor prin raportare la moneda marfă este un element obligatoriu al funcționării schimbului monetar în forma veche a monedei marfă. De asemenea, marfa cu caracter universal cuantifica, prin raportul de schimb, valoarea tuturor celorlalte mărfuri. Moneda marfă mai trebuia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
întrebuințare specifică"355. Această a treia marfă apare prin raportarea tuturor celorlalte mărfuri la ea. Tot Marx356 explică apariția sa prin forma de echivalent universal pe care începe să o joace. Toate mărfurile se raportează după o formulă simplă, de echivalență. (1) Cu alte cuvinte, marfa " D" este echivalentă cu orice altă marfă, iar fiecare din celelalte mărfuri se pot schimba între ele prin această echivalență. Marx vorbește, în mod eronat, despre o formă bani a valorii numai atunci când "toate mărfurile
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pe care începe să o joace. Toate mărfurile se raportează după o formulă simplă, de echivalență. (1) Cu alte cuvinte, marfa " D" este echivalentă cu orice altă marfă, iar fiecare din celelalte mărfuri se pot schimba între ele prin această echivalență. Marx vorbește, în mod eronat, despre o formă bani a valorii numai atunci când "toate mărfurile își exprimă valoarea lor în mod constant într-o singură marfă care devine echivalent general al întregii lumi a mărfurilor"357. Marx exagerează spunând că
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
în viața omului. Este vorba aici despre următoarele elemente: schimburile de mărfuri se generalizează, dispărând cu totul caracterul lor întâmplător, specific trocului; schimbul de mărfuri devine sofisticat, omul respectând și punând în practică o ierarhie a bunurilor schimbate în funcție de o echivalență de valoare; schimbul se produce în mod organizat, apar târgurile ca loc de întâlnire al celor care caută mărfuri de diferite necesități. Banul dezvoltă economia bănească și "gândirea în bunuri este substituită de gândirea în bani"363. Aceste procese nu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și o explică. Această teoremă arată foarte bine etapele trocului și mecanismul prin care s-a ajuns la utilizarea unei mărfi ca monedă, adică din rolul de mijloc de schimb al celorlalte mărfuri, cu un preț știut care să evite echivalențele sau schimburile "neprietenoase" în care cineva câștigă și cineva pierde. De fapt, ideea era ca în urma schimbului, prin folosința unei mărfi să câștige ambele părți implicate în procesul schimbului. Banii au apărut ca primă etapă de evoluție, după troc369.De
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
este, așa cum spuneam, mult diferit de trocul vechi, ca schimb pre monetar. El presupune schimbul marfă contra marfă, prin raportare și evaluare a valorii cu ajutorul monedei în dimensiunea sa de etalon monetar. Trocul modern nu este un schimb aproximativ de echivalențe ale valorii, ci un schimb exact, foarte bine gândit și asumat din punctul de vedere al raportării la valoare prin monedă. Chiar dacă moneda nu este prezentă, deci nu-și îndeplinește funcția directă de mijloc de schimb, totuși moneda își îndeplinește
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
comerțul pe spații mari, regionale, sau chiar până la nivelul lumii cunoscute. În asemenea condiții nu se mai putea pune problema cunoașterii și încrederii față de celălalt, ci a unei terțe valori, neutră față de ambii participanți, dar care să ofere garanții de echivalență, de valoare în procesul schimbului. Aurul și argintul monetar ofereau asemenea garanții, prin calitățile lor. În lucrarea sa "Capitalul", Marx subliniază: "Pe măsură ce schimbul de mărfuri rupe lanțurile care-l reduceau la proporții doar locale, iar valoarea devine încetul cu încetul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
el este materializarea timpului de muncă general, procesul de circulație îi garantează în permanență aurului acțiunea lui ca valoare de schimb"448. Folosința metalelor prețioase în rol de monedă oferă deci o dublă garanție; aceea a unui schimb corect, ca echivalență de valoare, dar și aceea a siguranței celui care participă la schimb în legătură cu stabilitatea și acceptabilitatea monedei de schimb. Nu există o marfă care să asigure o siguranță a schimbului mai mare decât cea oferită de metalele prețioase. Din această
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de către state, în funcție de un sistem de indicatori ai economiei reale și care nu are nicio legătură cu aurul sau alt etalon de valoare. Am asimilat hârtia monedă și moneda convențională plecând de la clasificarea lui Victor Slăvescu 579, care pune următoarele echivalențe: Moneda de hârtie (recipise) monedă reprezentativă Hârtia monedă monedă convențională Bancnotă contemporană moneda discreționară Caracterul fiduciar al monedei de hârtie înseamnă punerea sa în circulație de către o bancă de emisiune (care la începuturi nu era o bancă centrală) și circulația
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
grec Pitagora"828. În dezbaterea despre contribuția lui Descartes la regândirea fundamentelor științelor și a instaurării raționalității în gândire, Sedlacek arată: "Pentru Descartes nu există decât o singură lume, "materia cerului și a pământului este aceeași". Monismul lui metodologic și echivalența principială a spiritului cu materialul joacă un rol central în economie, până în ziua de azi"829. Milităm pentru existența unui principiu fundamental unificator, al științelor și existenței umane și materiale 830. Numai din această perspectivă economia și activitatea economică pot
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
cele de-a doua căsătorii, trecerii de la vârsta a doua la a treia. Deci, dacă schema completă a riturilor de trecere comportă În teorie rituri preliminare (separație), liminare (prag) și postliminare (agregare), ar trebui ca În practică să existe o echivalență a celor trei grupe, fie datorită importanței lor, fie În ceea ce privește gradul lor de elaborare (A. Van Gennep, 1996, p. 22). Contribuția majoră a lui Van Gennep nu este atât aceea de a fi identificat aceste secvențe, ci de a fi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV (goți, huni). Prin urmare, în spațiul autohton s-a ajuns la identitatea între romanus și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la o religie la alta, timp de milenii! Un exemplu concret de continuitate, evidentă până la vocabular, este cel al zeiței Diana! V. Pârvan, în Getica, presupune că Diana daco-romană (Diana Sancta) era aceeași divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV). Echivalența aceasta, nedemonstrată încă, nu lasă nici o îndoială că sub numele roman al Dianei se ascundea (sincretizată sau nu ), o zeiță autohtonă. Cultul acestei zeițe a supraviețuit, după romanizarea Daciei, iar numele de Diana se găsește în vocabula românească "zâna" (Zina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
peste Dunăre, apoi, traversând Dobrogea, în 679, ei se instalează în sudul acesteia, în nord-estul Bulgariei.1 Noii veniți în sudul Dunării, bulgarii, sunt tot așa de huni, ca și hunii, și tot așa de avari, ca și avarii (Iorga). Echivalența huno-bulgară a fost semnalată și de alți cercetători, ca și asemănarea cu ciuvașii a bulgarilor de pe Volga. Între vechii bulgari veniți din stepa euro-asiatică (regiunea Volga) și între rămășițele hunice, ca hunogundurii, a fost într-adevăr o strânsă legătură. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau G. Ungaretti și mulți alții), germani (Goethe, Chamisso, Heine ș.a.), ruși (Krâlov, Nekrasov, Kuprin), alcătuiesc o antologie sui-generis a celor mai importante literaturi europene. Cei ce au zăbovit însă asupra încercărilor lui nu s-au arătat întotdeauna satisfăcuți de echivalențele românești oferite de traducător, mai ales pentru operele poetice. I s-au reproșat lipsa de înțelegere față de specificul poeziei sau faptul că acribia învățatului copleșește textul, care nu depășește stadiul unor versificări elementare. Sunt, nu încape îndoială, observații îndreptățite, dar
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
sine, ci creează straniul pornind de la elemente banale. Impresia de artificialitate și livresc se impune la lectura unora dintre prozele sale, fără ca aceasta să afecteze valoarea operei în ansamblul ei. C. a depus și o intensă activitate de traducător, dând echivalențe românești unor romane de Stendhal, Romain Rolland, Colette, Al. Dumas, Victor Hugo, Maurice Druon, Jules Verne, Dostoievski, Taras Șevcenco, Fenimore Cooper, Alejo Carpentier ș.a. În colecția „Masca”, i-a apărut în 1984 suita de medalioane critice Portrete de artiști. SCRIERI
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
înaintea judecății documentate. Când totuși un cuvânt mai puternic îi scapă de sub peniță („senzațional”), se sperie și aduce numaidecât precizări: „Am scris cuvântul senzațional, oricât ne-ar displăcea întrebuințarea lui, în ordinea literară, deoarece nici un al termen n-ar oferi echivalența uimirii...” Folosește și noțiunea de „structură”, în alt înțeles decât îl are termenul astăzi. Structura e pentru el ceea ce reprezintă pentru descendenții lui Sainte-Beuve psihologia, temperamentul. Obiectul criticii moderne e să descopere structura organică, structura diferențiată a cărții, operație ce
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
pot deveni ghilotine agresive, iar bărbații se întâlnesc la chefuri spre a-și pomeni prietenii morți, închinând pahare de lut, umplute greu cu pământul funebru. Bun cunoscător al liricii ebraice, ca traducător de poezie el dă în Sunete ebraice (1975) echivalențe în românește din poezia clasică a lui Bialik, Alterman, Rahel și Lea Goldverg. Antologia La marginea cerului (1981) este o selecție din lirica israeliană actuală - Haim Guri, Iehuda Amihai, Natan Zah, Dalia Ravicovici, alături de alte voci reprezentative ale monologului aspru
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
roumaines (1983), iscălită tot Doina Dor, ilustrează creativitatea diversă a scriitoarei și capacitatea de acomodare la universul adoptiv. După 1989, C. revine în spațiul cultural de obârșie cu un volum antologic bilingv, Poèmes en exil - Poeme în exil (1994), reunind echivalențe românești și franceze ale acelorași motive poetice. În 1995 apare la București și un roman compus după 1980 în limba română, Odioasa crimă din Carpathia sau Din însemnările unui celibatar (1995). Nu este, cum poate părea după titlu, o carte
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
corespondențelor dintre simțuri și să realizeze o sinteză a artelor. B. preia, cum mărturisește, conceptul de audiție colorată și caută să sugereze în mici poeme muzicale, străbătute ca de un curent electric de o tristețe agitată, cu toate rănile deschise, echivalența lirică a cenușiului sau a violetului. Acestea, plus albul, galbenul, sunt culorile lui favorite. N-a scris un sonet al vocalelor, dar a încercat să introducă paleta pictorului în poem și să asocieze ritmul versurilor cu sonurile unei muzici grave
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
din memoria unui pământ bătrân. O cu totul altă perspectivă estetică, pe linia b., apărea în poezia lui Adrian Maniu, a cărei configurație internă, retorică și stilistică, individualizată de mărci ale hieratismului, de voite disonanțe și „stângăcii”, tinde să creeze echivalențe verbale, poetice ale artei religioase bizantine: poemul-„icoană”, stilizare care își subliniază propria convenție estetică (în special refuzul perspectivei: cale a spiritualizării și a idealizării, la antipodul tratării realiste). Pitorescul galeriei de portrete ale deținuților din arghezienele Flori de mucigai
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
al predecesorilor și s-au îndreptat, contrar așteptărilor, spre simplificarea și limpezirea textului și aparatului critic al manuscrisului. Meritele lor își află expresie îndeosebi în acuratețea frazei și, adesea, împotriva dificultăților de înțelegere a originalului elin, de aflare a unor echivalențe în limba română sau de acceptare a unor termeni neologici, în proprietatea transpunerii. Ilustrând eforturile filologice succesive ale mai multor cărturari umaniști români din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Biblia de la București, ediție ortodoxă oficială, ajunge
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]