617 matches
-
vieți sociale”: „se vor bucura de ieșiri, de vacanțe cu «prietenii», de mese bogate și sărbători”, vor căuta „să fie luați în seamă în toate ocaziile care comportă prezența lor”. Aceasta înțelege Bergoglio prin „spiritualitatea mondenă ca păgânism în haine ecleziale”, ca punctul cel mai profund al corupției ecleziastice, care se arată prin intermediul a două comportamente principale: nu se îngrijește „datoria pastorației”, ci se cultivă „puterea”; se consideră religia ca pe un izvor de câștig. Capitolul VI Răul obișnuit Faptul că
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
faptul că mesajul convertirii demolează tocmai suficiența umană în toate formele sale, de la atașarea de bogății (Mc 10,21-25) până la siguranța orgolioasă a fariseilor (Lc 18,9), însușite emblematic și de Papa Francisc, ca referințe despre corupția politică, economică și eclezială. E clar că întoarcerea la paradigma originală implică eliberarea „convertirii” de tradiționala „penitență”, care este o consecință, ce s-a dezvoltat în cadrul unei religiozități individualiste și al unei asceze moraliste. Nu este așa în tradiția profetică și nici în Evanghelia
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
însă e generică, din moment ce lipsește orice referință la timpul în care aceasta s-a întâmplat). Motive fundamentale comune Să vedem acum câteva motive de bază comune acestor mărturii: 1) se subliniază elementul de noutate al prezenței fraților minori în peisajul eclezial; rolul lor este văzut adesea în legătură cu problema ereziei, căreia ei se opun; 2) inițiativa originii lor este văzută ca instituțională, adică este atribuită direct papalității și, așa cum s-a spus, însuși numele de Francisc este ignorat de multe ori; 3
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aceste condiții, Ortodoxia n-a neglijat misiunea în spațiu adică Biserica în mișcare, preocupată cu ecumenicitatea ei geografică, cu extinderea și prezența ei „în afară”. Totuși, ea a preferat misiunea în timp, adică Biserica în construire, preocupată cu dinamismul ei eclezial, intern istoric, prin succesiunea generațiilor de creștini. Despre lucrarea misionară autentică ne vorbește, între alți Sfinți Părinți, și Sfântul Grigorie Sinaitul, care spune: „Slujește lucrul sfânt al Evangheliei, după Pavel (Romani 15, 16), cel ce primește și dă prin lucrare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
turismului cultural-religios; 39. acorda sprijin financiar, în condițiile legii, pentru: a) construirea și repararea lăcașurilor de cult, inclusiv pentru întocmirea documentațiilor care stau la baza acestor lucrări; ... b) consolidarea și punerea în valoare a bunurilor imobile și mobile din patrimoniul eclezial, aflate în proprietatea sau în posesia ori în folosință cultelor religioase, inclusiv pentru întocmirea documentațiilor tehnice care stau la baza acestor lucrări, în condițiile legilor specifice; ... c) întreținerea și funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse; ... d
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185230_a_186559]
-
de individual, nu de Universalul spre care, în fond, conduce. Poate părea și mai grav că, odată cu statuarea laică a libertății religioase, Adevărul ultim nu mai are un unic chip instituțional, general acceptat, asigurat și, cîteodată, impus de autoritatea instituției ecleziale. Aici stă riscul cel al relativismului , dar și un posibil avantaj spiritual al libertății moderne. Căci ea lasă să transpară nu doar prin discursul teologic sau filozofic, ci în viața comunitară și de fiecare zi, în mentalitatea comună faptul că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cît mai ales o tipologie a modelelor spirituale. Cît despre modernitate, ea s-a născut dintr-o tendință de delimitare a domeniilor (cel uman de cel divin, știința naturii de teologie, puterea temporală de autoritatea spirituală, sfera laică de sfera eclezială) pentru a statua în cele din urmă separarea sau măcar distanța dintre religie și politică, dintre natură și cultură, dintre credință și cunoaștere rațională, dintre public și privat. Un model binar disjunctiv e mereu la lucru în felul cum clasificăm
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
creștin are o sensibilitate deosebită ; el are o lungă experiență teologală și teologică a uniunii fără confuzie, a discernerii fără separare, a conjuncției incomensurabilelor. I-ar rămîne așadar să aplice acest model asupra realului imediat, asupra actualității. Deocamdată însă discursul eclezial curent se mulțumește să insiste declarativ pe o moștenire spirituală vertiginoasă și totodată pe participarea ortodoxiei la modernitate, dar înaintează șovăitor spre articularea efectivă a celor două teme. Efortul de articulare e cu atît mai lent cu cît (mai) nimic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
teologie de exercițiu, ba mai mult, o teologie care fierbe în toate direcțiile 1, Ioan I. Ică îl numește pe alexandrin contemporanul nostru. în el, vede figura de vîrf a unei epoci care se încheie odată cu acapararea magisteriului de către ierarhia eclezială și cu instaurarea unui model de credință monopolist, girat de puterea politică atunci cînd creștinismul devine religia oficială a Imperiului Roman tîrziu. în Origen, vede în același timp un tip de teolog care redevine exemplar odată cu apariția modernității. într-adevăr
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în spațiul public. Da, dacă socotim că societatea și modelul de univers în care trăim ar trebui să alcătuiască un dispozitiv de comunicare cu cerul, să asigure în primul rînd condiții, suport, algoritmi, tehnici, îndemnuri pentru practicarea raportului personal și eclezial cu transcendența. Nu, dacă socotim că, pentru acest raport, orice dispozitiv sociocultural rămîne, oricît de prețios, numai un auxiliar și că a-l monumentaliza ca pe un absolut ar însemna pînă la urmă să confunzi ascensiunea cu ascensorul, să consideri
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
modul de prezență al transcendenței în societățile actuale poate sugera ceva din condiția ei polară. Pe scena noastră publică, absolutul divin nu mai e asociat cu puterea, fie că e vorba de puterea politică sau de puterea normativă a instituției ecleziale, exercitată asupra întregii societăți. Suveranitatea divinului nu mai poate avea pentru noi sensul inexact, desigur, dar devenit comun, de putere care domină corpul social și viața comunitară. Nu atributul puterii este cel prin care se manifestă transcendența în societățile noastre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sociale ale Bisericii ruse (2000) se declară năruirea sistemului de valori spirituale, dat fiind că cea mai mare parte a societății care admite principiul libertății de conștiință și-a pierdut dorința de mîntuire. Pentru concepția oficială așadar, deosebirea dintre corpul eclezial și corpul social nu are încă destulă relevanță, credința continuă să fie gîndită mai degrabă în manieră sociomorfică. Bisericile est-europene încearcă să-și recucerească, măcar formal, dreptul de supraveghere asupra întregii societăți, pe care laicizarea l-a erodat și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sens cu îndrăzneala și cu libertatea date de întîlnirea intimă cu Cel dorit. Unii au atins limita doctrinei profesate de Biserică și au rafinat-o astfel, alții au trecut dincolo de ea, rafinînd-o din afară. Dar, asumați sau îndepărtați de instituția eclezială, ei își duceau totuși existența într-un cadru religios general împărtășit, care orienta și aspectele profane ale vieții, și atitudinea față de spectacolul lumii. Puteau risca o interpretare personală, îndrăzneață, novatoare a mesajului creștin și a sensului pe care el îl
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
loc pe fondul unei culturi religioase bine instalate în societatea mare, cunoscută de toată lumea, gestionată și supravegheată de Biserică. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Desigur, Biserica păstrează adevărurile de credință și interpretările tradiției, cele mărturisite și trăite de comunitatea eclezială. Dar, pe de o parte, acest depozit nu mai radiază ca de la sine înțeles în societate, unde cultura religioasă scade accelerat. Pe de altă parte, căutătorul spiritual are și alte surse de informație și formare pe lîngă vocea oficială a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un organizator al rezistenței În cadrul BOR” (p. 27). De aceea, Securitatea a urmărit permanent: structura și organizarea BOR; dimensiunea rețelei de mănăstiri și schituri; numirile de ierarhi și manifestarea acestora; cîștigarea de simpatizanți și agenți; racolarea de informatori În interiorul structurilor ecleziale. Sintetizînd, se poate afirma că scopul autorilor a fost acela de a arăta că BOR a fost supusă constant abuzurilor de către comuniști. Ca victimă, ea Își legitimează astfel forța și verticalitatea morală. Autorii concluzionează că BOR, fiind un adversar redutabil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
liderul comunist favoriza frustrări În rîndul camarilei fidele lui Dej. Aceștia Încearcă, de exemplu, să găsească o detensionare a situației, prin inventarea unui țap ispășitor. Un document care prezintă legăturile familiei Gheorghiu-Dej cu Patriarhia relatează că vizitele Întreprinse la Palatul eclezial de copiii prim-vicepreședintelui sînt urmate de mese copioase. Ca urmare a faptului că bucătăreasa Patriarhiei, Leopoldina CÎrstea, este surprinsă de „sursa Apollo” ca fiind foarte nervoasă, are loc o anchetă În care vinovat e găsit șoferul Poenaru, șeful garajului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
subcultura occidentală”, forțîndu-l pe credincios să devină un ascet, obligîndu-l să se mîntuiască. BOR a rămas pe cont propriu. De acum nu va mai Împărți cu nimeni aura inocenței. Și atunci, de ce atîta panică cînd vine vorba de publicarea dosarelor ecleziale? Bogdan Moșneagu LIDIA IONESCU STĂNILOAE, „Lumina faptei din lumina cuvîntului”. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2000, 396 p. Volumul de memorii semnat de Lidia Ionescu Stăniloae, fiica părintelui-profesor Dumitru Stăniloae, nu-și propune să fie o biografie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ajuta pe oamenii de bunăvoință să aibă un discernământ moral corect, necesar. Concluzie În abordarea noastră am încercat să scoatem în evidență influxul enorm, bipolar al fenomenului globalizării, asupra problematicii vieții persoanei și a comunității umane, să arătăm rolul comunității ecleziale în noul cadru cultural, social, economic, politic și etic. După cum am observat, una dintre preocupările Bisericii cu privire la globalizare constă în faptul că ea a devenit foarte repede un fenomen cultural. Persoanele care sunt implicate consideră globalizarea ca o pe o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și a interpreta depozitul credinței, iar teologia avea doar o funcție auxiliară și subordonată Magisterului. Pentru a depăși acest model ecleziologic, în derularea Conciliului Vatican II era necesară inserarea raportului dintre teologie și Magister, în contextul mai amplu al funcțiilor ecleziale de transmitere a Revelației. Contrar așteptărilor, s-a ajuns nu doar la o amplificare a conflictualității dintre Magister și teologie, ci chiar la o neglijare a semnificației sensus fidelium, care participă la medierea Revelației. Există două documente conciliare care vorbesc
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și ce implicații are acest tip de raport, se cuvine să amintim următorul fapt: „Subiectul profesiunii de credință nu este înainte de toate individul, ci Biserica. Credința este actul comunitar, actul Bisericii și orice credincios participă mereu și numai în comuniunea eclezială [...]. Fără Biserică nu există credință. Încadrat în această dimensiune eclezială, discursul despre sensus fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această formă de inteligență spirituală a credincioșilor, ca
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să amintim următorul fapt: „Subiectul profesiunii de credință nu este înainte de toate individul, ci Biserica. Credința este actul comunitar, actul Bisericii și orice credincios participă mereu și numai în comuniunea eclezială [...]. Fără Biserică nu există credință. Încadrat în această dimensiune eclezială, discursul despre sensus fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această formă de inteligență spirituală a credincioșilor, ca funcție de cunoaștere doctrinală în Biserică”. Cu alte cuvinte, sensus fidei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
două ori cuplul misionar Priscila și Acvila și «biserica ce este în casa lor»”. Atunci când vorbim despre „biserica domestică „ nu vrem să spunem că toate casele creștinilor aveau și rolul de biserică. Numărul lor era reglementat pe baza exigențelor comunității ecleziale. Pentru a înțelege impactul creștinismului cu lumea greco-romană se cuvine să pornim de la câteva premise semnificative. Înainte de toate, modelul de casă-biserică a primelor comunități creștine nu are echivalent în nicio altă cultură. În această structură, subiectul activității nu este familia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
activitatea petiționară a lui I. Micu-Klein, în care argumentul central în revendicarea de drepturi politice a fost apelul la trecut. Tradiția petiționarismului românilor ardeleni a fost inaugurată prin asidua muncă a episcopului Micu, desfășurată între 1729 (anul instalării în funcția eclezială) și 1751 (anul în care, din exil, a demisionat din această calitate, punând punct episcopatului său). Numeroasele sale memorii adresate curții imperiale și Dietei transilvane solicitau drepturi civile pentru cler și "națiunea" română, revendicările sale fiind fundamentate prin recursul la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor teologice medievale, unde "națiune" a început să desemneze "facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens s-a cristalizat odată cu emergența înțelegerii conceptului de "națiune" ca "reprezentanți ai autorității politice și culturale" (Greenfeld, 1992, p. 5), prin care s-a făcut tranziția de la sensul eclezial la sensul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens s-a cristalizat odată cu emergența înțelegerii conceptului de "națiune" ca "reprezentanți ai autorității politice și culturale" (Greenfeld, 1992, p. 5), prin care s-a făcut tranziția de la sensul eclezial la sensul de elită socială. După cum vom vedea, în scrierile incipiente ale cărturarilor ardeleni din secolul al XVIII-lea, "națiune" înseamnă tocmai acest sens de elită socială (politică, eclezială și culturală), cuprinzând numai reprezentanții masei populare și nu și pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]