735 matches
-
mai privească adevărul, dar și mai rău, îl determină pe om să născocească minciuni care pot altera imaginea celuilalt în favoarea lui. Aceste lucruri l-au afectat și l-au întristat pe Nectarie, însă activitatea lui din fruntea Bisericii bucovinene a eclipsat vorbele rele la adresa lui, făcând ca numele mitropolitului Nectarie să rămână în istorie și să fie pomenit întotdeauna cu evlavie și recunoștință alături de mari ctitori și adăugitori ai Bisericii dreptmăritoare din Bucovina și din România. Activitatea cărturărească a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
CORPUL DIN LABORATOR ÎȘI RECĂPĂTA CUNOȘTINȚA. ERA POSIBIL SĂ NU FIE TRASK. Era uluit. Ce descoperire senzațională făcuse savantul! Cu o singură lovitură de geniu tulburase echilibrul puterii. Toate mașinile militare ale forțelor armate, toată abilitatea unui Edmund Slater erau eclipsate de un procedeu pur mecanic ce permitea schimbarea identității personale. Ca un fel de demon al antichității, cel care dispunea de această forță putea "poseda" ființele umane, reușind să fie oricare din ele, pe rând. Și cum oamenii își dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și jurnaliști Înzestrați și aparent onorabili, interpelîndu-mă cu diverse prilejuri, se grăbesc să ocolească țintele principale ale dialogului și lunecă În curiozități biografico-senzoriale. Semnalmentul cel mai evident al apariției mele, detectabil de oricine la prima privire, e suprasolicitat, riscînd să eclipseze, ba să Înghită și să mistuie Întreaga-mi identitate. Înainte de 1990, lucrurile stăteau diferit: pesemne cenzura de fond a sistemului infiltra misterios și securistic un fel de lichid de frînă În popularul instinct băgăcios. Inti mitatea omului nu era asaltată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a muri obișnuite pe timp de război, elevul de cincisprezece ani se oferise voluntar la submarine sau la tancuri. Emigrantul sătul până peste cap de succesul peste care trecuseră atâția ani vorbea oricum doar cu aversiune despre celebrul roman care eclipsase orice altă carte pe care a mai scris-o după aceea. Și pe urmă ordinul de încorporare pe masa din sufragerie, speriindu-i pe tata și pe mama. Oare ea s-a așezat pe dată la pian și a zdrăngănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit, gata să ia parte la jocurile Mașinii, jocuri care semnificau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
politice mânuind vieți omenești. Ardea de dorința de a se dedica luptei, de a participa la sacrificiul suprem al propriei vieți, la fel cum o făcuseră și ceilalți. Nevoia de a se identifica total cu popi nul venusian aproape că eclipsa orice alt sentiment. Apoi, în mod inconștient, punându-și cortexul la lucru îndepărtă de această tentație morbidă. Nu tot ce era just pentru ei, era în mod obligatoriu just și pentru el. Prin însăși esența gândirii non-A două situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
amândoi am ramas înmărmuriți. Ni s-a părut un gest extraordinar de generos. Părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
timp înainte de-a apasă pe Stop și Play. Îl auzi pe Adrian: „...părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și...“ Eleanor apasă brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
hierogamiilor. Era prima seară din cauza căreia, peste câțiva ani, oameni cinstiți vor săvârși crime îngrozitoare pentru a avea privilegiul să ajungă în această celulă. Dar deocamdată nimeni nu știa asta. După ce douămiipatrusutecincizecișidouă de contese săriră gardul, abia reușind s-o eclipseze pe cea care dormea vie și goală lângă el, domnul Popa începu să sforăie telepatic. Contesa era din nou în Rai. Se făcea că ea e Eva. Fără să aibă conștiința păcatului, Contesa sărea desfrunzită peste pârâiașe cu lapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
risipi, evaporându-se În spațiul eteric aflat undeva În spatele propriilor sale reprezentări, și Noimann, Încetul cu Încetul, va Întineri, revenind la o vârstă ideală, a deplinei maturități, când, În urma experiențelor acumulate, omul se află În punctul maxim al ascensiunii sale, eclipsând pe toți cei cu care intră În contact cu el?! Medicul nu era naiv și totuși această teorie, pe care o descoperise singur, Îl fascina atât de mult, Încât exercițiul devenise un adevărat cult, astfel că, aproape fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și afirmare. Visul meu de copil era să devin polițistă, tare mult mi am dorit acest lucru și până la 20 de ani visul meu s-a menținut viu, apoi a murit. Amintiri din copilărie! Ale mele sunt destul de triste și eclipsează cumva micile sau marile bucurii copilărești pe care acum la 44 de ani încerc să le caut prin arhivele inconștientului să le recunosc și să încerc să mă bucur că au existat totuși în viața mea, făcând o revizie conștientă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a avea o viziune de felul acesta, trebuie în primul rând să-ți potolești lumea interioară, acele infinite gânduri care îți vin în cap încă de la primele secunde ale dimineții. Inundarea minții cu aceste gânduri vitezomane, nu face decât să eclipseze practic intuiția, creativitatea și viața, inițial eram supărată mereu pe toți, atunci când nu mă simțeam bine și lăsam gândurile să-mi devoreze viața, de aceea punctez mult pe starea de fapt a lucrurilor, pe starea de sănătate și cauzele pierderii
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
că începuse o eră de prosperitate de netăgăduit, milenară și ireversibilă în România), Vladimir avu surpriza să constate că ea dispăruse din dormitorul său. Avu un incipient simptom de regrete nu pentru aventura ce se consumase, ci pentru că Melanie se eclipsa, odată cu tot izvorul delicioaselor voluptăți, cu care el nu mai avusese de a face nicicând. Suspina, gândindu-se că i-ar fi poate imposibil să o caute prin imensitatea hotelului, cu încăperi multe, mai mari sau mai mărunte, care în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca fetele mari, pe malul râului (ochi să aibă frunzele, cu ei ne acoperim goliciunea); se complac unii în timiditate, mor în ea ca într-o mare virtute. Petru își trăia timiditatea intim, plăcut, nerostit. Timiditatea lui Petru, cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o coajă de nucă. Spitalul, un cimitir de insecte, îngerii trăgeau obloanele; până dimineață fiecare își descompune propriul nimic. Oasele erau verzi pe nevăzute, carnea mirosea a pelin, sângele rușina obrajii panseluțelor. Conturul încăpea culoare atât cât să nu-l eclipseze pe Dumnezeu, bătrânul suferea de strabism cosmic. Verdele din perfuzia de 0,500 un decupaj al edenului. La marginea întunericului, puțini se încumetau să bată de două ori. Pe câte o bordură de lumină, sub grinzile cerului, liliecii făceau echilibristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
minciuna, ce lasă urme adânci pe coloana infinitului din noi. Și-mi plâng amarul întregii lumi și rănile ce încă-s vii, prin colțuri ascunse. În timp, furtuni se nasc și se sting in mine, cu zgomot surd. Mă doare eclipsa totală de dragoste și iar urc învinsă în căsuța din turn, a inimii mele... și trec cu Tine Isuse, pe sub Arcul de Triumf al universului!
Eternitate by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83233_a_84558]
-
că nu mă grăbesc, o să stau cât e nevoie ca să nu-i încurc, dar că plec sigur. — Vai de mine, făcu Emmy. — Cum a reacționat? întrebă Adriana. Nu putea să nu constate că o cam enerva faptul că Leigh o eclipsase. La urma urmei, avea și ea de spus niște noutăți palpitante. — A fost cam surprins. Spunea că de câteva săptămâni primea niște telefone ciudate de la Jesse care zicea că a făcut ceva — n-a spus ce — care probabil m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
războaie, tătic sentimental-discret. Peste tot mirosea aiuritor a fân, a roșii, a vreji de fasole, a vița care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa sătesc, un tembel gângav, băgase spaima în toate băbuțele: - Doamne, apără poporul tău, hăl mai păcătos din lume și nu lăsa să cadă soarele pe el și să ne ardă pe toți în focul Apocalipsei! Tata și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
jachetă roz de mare efect, o pălărie cu pană Philip Treacy și cei mai frumoși pantofi negri de satin, brodați cu câte un fluture foarte fin. — O, Becky, spune mama în cele din urmă. Ești foarte frumoasă. Ai s‑o eclipsezi pe mireasă! Îmi ia pălăria și se uită la ea. E foarte deosebită. Cât ai dat pe ea? — Ăă... nu mai știu, spun vag.Vreo cincizeci de lire? Nu‑i adevărat. De fapt, a fost... Oricum, destul de mult. Dar orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială. Când mica navă se stabiliză, Ripley își desfăcu chingile și se ridică. Nostromo și colegii săi încetaseră de a mai exista. Nu mai erau. Gândul acesta o bruscă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ceas: dacă Lionel nu vine nici cu trenul de 9.40, duminica asta e pentru ele o duminică ratată. Pe marginea sălii sunt douăsprezece scaune. Fetele sunt așezate picior peste picior, un scaun da, un scaun nu, ca să nu se eclipseze una pe alta. Fete - e mult spus: mai curând e vorba de niște persoane de sex femeiesc, fiecare declarând între patruzeci și cincizeci de ani - în funcție de onestitatea profesională. Ele având, de fapt, între cincizeci și șaizeci de ani, dar arătând
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
galbenă pe un fundal negru, dar apoi a început să strălucească și norii au fugit speriați, înfrânți de un inamic superior lor. Între ei și steaua orbitoare se vedeau destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându-se parcă, amintirea lor rămânând înspre vest, unde erau niște fâșii albe, asemeni steagurilor de pace, care fluturau în vântul invizibil. Tot ceea ce rămăsese era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în care locuiește Monica. Ea și Augusta împachetează lucrurile în două valize. Augusta:La început îl preferai pe Dorin,în defavoarea lui Alin.Acum îl preferi pe Americanu în defavoarea lui Dorin.Mâine? Monica:Alin are un minus față de Dorin.Americanu îi eclipsează pe amândoi. Are cu ce.Are o casă cât o școală,vilă,mașină,cont în bancă și mai nou,un iacht. Alin și Dorin vor rămâne prieteni.Iubesc teatrul,dar numai pe scenă. Augusta:Eu îl prefer pe Alin.E
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]