3,527 matches
-
urmă // La crîșma Verona din Belgrad / Lîngă un perete de funingine / A înviat o statuie de piatră // Aici, sub bolta rece / Am văzut cum mor împărații / Simplu: cu o mînă pe inimă / Cu cealaltă pe țări străine // Așa iubesc ei efemerul" (O pace estetică). Specialitatea d-sale rămîne o sensibilitate rustică pătrunzătoare, precum acea mireasmă proprie odăilor din vechile case țărănești, amestec de fructe puse la uscat, de lemn ușor putrefiat, de țesături de lînă stătute: "Din cer / Sau dintr-un
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
înoată căutînd apa / căutăm și noi, ce de mult / a și venit și este" (bucuria și timpul). Paradoxul este dat de iluzia înaintării, efect al statutului nostru mundan: „cum să ajungi ceva, ce este deja, doamne" (în zadar). Interpenetrările dintre efemer și etern pot avea consecințe melancolic-fabuloase: „poate-n viața asta citim cartea / pe care scris-o în altă viață, mereu" (poate în viața asta). Un alt aspect al scindării ființei între Totalitatea contrasă în nostalgie și partea, „fărîmă / din ce-
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
moara lumii, îndurându-și regretele departe de ea, două feluri de ușurătate. Aceea, pedepsită după legile omenești, a celor care-și întemeiează viața și avutul pe seama celorlalți, pe care-i pradă și-i ucid, și cealaltă, a viselor imponderabile și efemere, date, spre veșnică amăgire cu promisiunea raiului închis, și celor mai decăzuți dintre muritori. Și pedepsită cu frustețea diafană a unui vers. Iată-le pe amândouă: „Câțiva au ucis,/ Câțiva ispășesc ori un furt, ori un vis." (Cina). Taina serii
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
Emil Botta la autobiografia lui Gala Galaction. Masivă sub unghiul paginilor și concentrată sub cel al contribuțiilor de autor, revista are ceva monumental și greu, de lucru făcut pe îndelete. Seamănă cu un menhir impunător ridicat pe fundalul atîtor apariții efemere. De aceea, colectivului redacțional (director editorial: Livius Ciocârlie, consultant editorial: Radu Călin Cristea, redactor: Ioana Vlăsoiu, concepție grafică: Florin Iaru, fotografii: Dan Vatamaniuc) i se cuvin toate laudele din partea Cronicarului. Cine e „Doamna grasă"? O foarte vioaie revistă studențească apare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
Doar sufletul îmi lunecă prin casă / Pe marile covoare și așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre materie, o sporește, o intensifică. Hiperbola e maniera d-sale de-a se adresa unei materialități suverane, în care efemerul clipei poate atinge delirul: Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/ Eu bun și gras, tu rea și suplă. // Și vom opri la mii de baruri,/ Tu bînd zaharuri, eu amaruri" ( Povestea unei mici plimbări Și-a unei mari dezvirginări
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
secolul al XII-lea, ne-a rămas Povestea nenorocirii mele, în care Abélard își deplângea castrarea din ordinul unchiului iubitei lui. In anul 2000, această Historia calamitas avea să fie rescrisă de Ștefan Zicher din Oradea ca o meditație despre efemer și zădărnicie, despre absurd și paradoxal. Am avut onoarea de a scrie postfața la Abélard, o tulburătoare narațiune poetică pe care aș dori s-o văd tipărită din nou pentru cititorii din toată țara. In atmosfera Renașterii, Dante, Petrarca, Montaigne
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
țopăielile Madonnei. Generația împrăștiată și virtualitățile ei Din numărul 4 și ultimul pe 2009 al revistei constănțene EXPONTO, atrage atenția un articol destul de lung și bine documentat semnat de Loredana Opariuc, universitară din Iași, despre revista Albatros. O publicație bilunară efemeră, doar șapte numere apărute, primul în martie 1941, va aduna totuși nume semnificative din „generația războiului", o generație risipită („împrăștiată" scria Marin Preda), termen mai exact decît „amînată", pentru că destinul reprezentanților ei a fost foarte diferit. Ceea ce fascinează cititorul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
spin etc. - nefiind decît consecința trecătoare a intersectării corzilor vibrînde. O simplă schimbare a numărului de corzi sau a frecvenței lor atrage după sine schimbarea proprietăților particulelor. Prin urmare, electronii, protonii, neutronii și toate celelalte particule nu sînt decît manifestări efemere ale vibrației corzilor, dar niște corzi care, ondulîndu-se, se răsucesc și se strîng în ele însele după niște reguli pe care fizicienii nu le cunosc. Spinarea unui pește care iese la suprafață și apoi se scufundă din nou sugerează cît
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
care să nu poată fi apărată" I s-a părut însă că se exagerează, că se înalță edificii de minciuni menite să fie mai durabile decât realitățile pe care le escamotau. El ar fi vrut ceva mai puțin solid, mai efemer: „Haiku nu spune mai mult decât este. Un lac vara, o frunză în vânt Conștiința omenească localizată în natură. Răspunsul la orice într-un număr dat de versuri, silabe în cantitatea prescrisă. Doream un război haiku. Un război în trei
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
capul, se aprinde din când în când, în timp ce el face câțiva pași de dans sau de Împăratul Napoleon, care-i oferă Iozefinei, pe rând, Prusia, Austria, Rusia și chiar tot globul, dar acesta din urmă fiind un balon, are soarta efemeră a oricărui balon. O scenă galantă, petrecută într-un parc cu boscheți, ne-a reamintit de un balet plin de poezie, Parcul, montat pe scena Operei din Paris de Angelin Preljocaj. În Royal Fashion umorul este însă principalul ingredient al
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
mult conceptul. Lumea noastră alcătuită din obiecte de cult ale plăcerii sau ale urii, ale fanteziei sau ale blocajelor maniacale este transformată de artist într-una a colocvialității pentru că sucțiunea invocată de aparenta invectivă din titlu este aici erotism pasager, efemer, fluid, al conversației, al comunicării, al atingerii obiectelor fetiș. Afișul relevă spiritul flower power al expoziției, dorința de a transgresa barierele, de a da cu tifla. Arta lui George Bodocan asemeni artei culinare se ingerează, se absoarbe, se suge prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
de rostit despre cel care a sovietizat armata română. Dl Popescu se dovedește îngrijorat de faptul că m-aș fi lăsat manipulat și îmi reamintește în ce valori au crezut cîndva părinții mei: „Îmi pun întrebarea: în numele cărui tiranic (și efemer) considerent a făcut acest compromis principial radical descendentul adversarilor lumii guvernate de crâncena putere a banilor (cu toate gravele lor erori, aceia se revendicau, totuși, de la un țel uman etern imperios”. Pe pagina următoare, autorul îl numește pe C. V. Tudor
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
meschină satisfacție ca, recenzînd o carte, să-l strivești pe autor sub represalii critice. E ca o răbufnire care, chiar sprijinită pe motive serioase, își stinge repede elanul: după un timp plăcerea masacrului dispare, în locul ei rămînînd gustul unei cruzimi efemere. Și dacă adăugăm frustrarea autorului, acel imbold ostil care ți-l va pune în rîndul dușmanilor literari, atunci rostul unor ghionturi malițioase e neavenit. Mai mult, cum intuiesc că Petru Pătulescu nu face parte din genus irritabile vatum, din acea
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
de vodevil ieftin. Cel mai adesea, cariera e forma exterioară a unor înfrîngeri secrete, iar ceea ce noi vedem ca semn de înnobilare socială e de fapt consecința unor degradări ascunse. Acesta e cazul lui Vasile Conta. O figură strălucitoare și efemeră, a cărei ascensiune s-a hrănit din clătinări lăuntrice. Născut la Ghindăoani (județul Neamț) în 15 noiembrie 1845, fiul preotului Grigore Conta a avut de mic un demon interior: un imbold aventuros spre viața trăită fără constrîngeri, în afara tiparelor de
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
Sorin Lavric Igor Isac, Cartea așteptării, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2011, 258 pag. După dezamăgirea pe care le-o provoacă viața, oamenii se împart în două categorii: scepticii, cărora viața li se pare un șir sec de proiecte efemere, și visătorii, în ai căror ochi viața stă sub aripa providenței. La cei dintîi biografia se judecă în termeni de ambiție, la ceilalți în termeni de destin. La primii, predestinarea e un eufemism ascunzînd lenea omului de a gîndi, la
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
Improvizatorul nu crede decît în scopurile propriei imaginații, pe cînd adeptul providenței crede că viața slujește unor scopuri exterioare ei. Igor Isac face parte din a doua categorie, atîta doar că, în aparențele imediate, biografia i-a stat sub auspicii efemere: multă improvizație și dezamăgire pe măsură. În adînc însă, avem de-a face cu un visător intrat în pielea unui pictor pe care hazardul l-a purtat din Chișinău la Moscova și de la Tallinn la București, de la Amsterdam la Bruxelles
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
izbucnind intempestiv. Mozart sau Schubert își ating apogeul la o vîrstă la care alții încă își așteaptă zborul. În schimb, prematur e spiritul care iese la iveală înainte de coacere, trăgînd după sine o tinerețe stingheră, de aceea explozia lui e efemeră și cu precădere patologică: Rimbaud, Labiș sau Heinrich von Kleist sunt în esența lor prematuri, întreținînd o relație meteorică cu un domeniu de predilecție de care se desfac repede: toți sfîrșesc în ruptură de cuvînt. Ei sunt niște copii bătrîni
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
viață de circuit închis, cu concerte programate pe tot cuprinsul anului și cu un ritm atît de vertiginos că pe un altul l-ar fi amenințat cu extenuarea. Acum se simte stofa lui Celibidache: artist de cursă lungă, fără precocitate efemeră și fără longevitate burlescă. România însă îi rămîne închisă, părinții murindu-i la Roman, fără a-i mai putea revedea. În totul va sta un sfert de secol departe de familia din țară. Dar neavînd preocupări politice și avînd prudența
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n jurul meu ca gratiile unei pușcării atunci când, fără voia mea, am fost adus pe lume de vrăjitoarea nașterilor și aruncat cu trup și cu suflet, prin mijlocirea unei sămânțe efemere, în angrenajul acestei mașini odioase. Astfel, ghilotina Universului cu scheletul ei roșu rămânea înălțată.” (p. 158) Deși departe de a fi o capodoperă sau un jalon imposibil de ocolit al literaturii europene, Aurora este o carte de forță, care impresionează
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
nopți avid/ să-l scriu pe coli/ un gând stupid/ îmi dă târcoale” (Un gând). Starea de alienare, de îndepărtare de lumea copilăriei, dorul de trecut, povara amintirii se asociază mereu cu o limpede și grea de sensuri conștiință a efemerului: „Într-o zi pe drumul țării ai trecut în altă lume/ și-ai rămas într-o câmpie să duci dorul lor de-atunci/ Să te-mbeți în amintire de livezi și de legume/ Pân’ la dealurile tale așteptând să mai
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
femei din alte culturi (Friedgard Thoma pentru Germania, Maria Zambrano pentru Spania sau Simone Boué pentru Franța, cu observația că elementul „stabilizator” l-a reprezentat cea din urmă, ca și cultura franceză, pe cînd celelate au reprezentat tot atîtea ispite efemere...). Aproape impecabile sunt capitolele în care e analizată chirurgical - printr-o chirurgie invazivă a interpretării! - pulsiunile regresive ale lui Cioran, manifestate din copilărie pînă la moarte. Chiar Alzheimer-ul final este înțeles ca „întoarcere acasă” din „exilul” existenței, în „paradisul pierdut
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
iar eu sînt animal sau plantă/ sînt la cheremul unui vînt/ și-al sufletului de bacantă” (Deznodămînt). Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama atașamentul la viață, chinuitor și totodată feeric prin conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente și sîngeroase” (Frică). E un evantai de trăiri complementare ce aparent se scurtcircuitează, însă care pot releva misterul eterogen, ireductibil al
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
știință francez Étienne-Jules Marey. Ambii au folosit serii de fotografii, reprezentând mai ales competiții sportive, pentru a înțelege elementele componente ale mișcării. Pornind de la studiile celor doi, „montând” imagini în serie, Degas deschide noi drumuri chiar dacă, în esență, a surprinde efemerul unei mișcări era o provocare similară cu cea înfruntată de Monet în încercarea sa de a capta schimbările de lumină de pe fațada catedralei din Rouen... Câteva dintre exemplele oferite de curatorii expoziției... O variantă a faimoasei sculpturi Mică dansatoare în
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
scris, dar n-a publicat, o carte intitulată Ce cred, în care semnalează, împotriva curentului dominant din epoca de atunci, dar după aproape o jumătate de secol, pericolul neglijării studiilor clasice într-o cultură bolnavă de „prezenteism” și de mode efemere. Eminenta elenistă, autoare a 40 de cărți despre clasicismul grecolatin, consideră în concisa ei profesiune de credință, tipărită abia acum, că lumea veche poate oferi sugestii demne de atenție lumii noi aflate în plină criză. Ignorarea patrimoniului pe care s-
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4639_a_5964]
-
un caz la altul, a fi cu capu’ poate evoca în mod insultător nu doar nebunia, ci și prostia unei persoane. Expresia a fi cu capu’ lipsește din dicționarele noastre generale, pentru că este destul de nouă (și s-ar putea dovedi efemeră), pentru că nu are atestări scrise „cu autoritate”, cu prestigiu, dar și pentru că nu atrage atenția, nu conține elemente lexicale marcate. Fiind alcătuită din cuvinte comune, doar cu o sintaxă mai puțin obișnuită, nu a fost luată în seamă nici de
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]