1,310 matches
-
ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dumneata ești tânăr.” Își trecu mâna prin părul cu tunsoare romană. Domnia iraționalului! încheie. Profitând de căldura și sinceritatea vorbirii lui îi cerui permisiunea de a-l conduce până acasă. Îmbătrânise, într-adevăr, parcă peste noapte omul cu fața de efigie romană se afla confruntat, așa cum n-ar fi crezut, cu una din cele mai extraordinare noțiuni ale lumii, concretizată acum, și care se cheamă Istoria. Gândirea lui nădăjduia eforturi raționale, dar nu găsea răspuns la nimic. Mă luă la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
donată de Augustus orașului. Ani la rând stătuse în sala principală a Pretoriului, până când fusese cumpărată de Calvia Crispinilla, care reușise să convingă cu banii ei un guvernator din cale-afară de slab... Calvia pusese să se adauge două aripi mari efigiei de marmură a zeiței, pentru a o transforma în statuia Victoriei și a celebra astfel victoria lui Antonius Primus la Bedriacum. Un numid ducea mesajul în care Calvia îi scria lui Antonius că statuia îi fusese dedicată și că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o potecă unduitoare care urca pînă la casă. M-am strecurat pe portiță și am pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fund, cu brațele deschise ca niște aripi și cu un șarpe de spini ivindu-i-se din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude, se Înghesuiau Într-un ungher al vechii capele. Am băgat de seamă că le lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a iscat lacrimile și am plecat În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând cu ochii, pe fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici modelare, lipsite de viață, desenuri primitive și absurde de felurite închipuiri: oameni, draci, animale, flori, făcute de Mika-Le. Așadar, vestibulul era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască neagră și ochii aurii, pali ca monedele fără efigie, cu luciul șters ca un abur... Mini - Așa e când înnădești casa, uită la ea uimit și dete din umeri. Revăzu din ce în ce mai bine în minte pe Mika-Le. Nu era frumoasă, nu era urâtă. Nu exista decât dacă ceva sau cineva
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
urâtă. Nu exista decât dacă ceva sau cineva ți-o aducea dinaintea privirei, atunci chipul cam veșted, cu tenul sarbăd, se impunea atenției prin nemișcarea ochilor, înapoia cărora totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
umeri, după grația feței și viața bustului mic, după curba întreruptă a coapsei delicate și mlădierea pulpei subțiri. . . - Și după realismul, însemnat cu măiestrie pe acel incomplet parcurs, al unor amănunte tot atât de deslușite cât de pur e aspectul general al efigiei, râse Nory. - Desenul incomplet nu are totuși nici un echivoc - urmă Miri - nici chiar pe acela al adolescenței. Pe epreuvele în care i se văd ochii, sunt plini de ceața gândurilor întregi, și gura cu desen candid poartă surâsul diafan al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu ochii ei galbeni și orbi, a trecut la locul ei. Dar obrăzniciile lui Mika-Le pentru mine!... "Am venit, pictore mare, să văd în atelierul dumitale, schița prietenei mele Elena Hallipa înainte de a fi expusă. O iubesc până și în efigie!" "Desigur, domnișoară mare! E o bucată foarte bună și care. . ." Pornise micul discurs. "De prisos! i-am spus. Cunosc bine pe Mika-Le și am pentru arta ei prisma mea." A râs de nevoie, pe când mititica se strâmba, deplasând linia eternei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
distra așa de mult că surise, de fapt, Rim, amabil, colabora la acel surâs cu al lui. Desenul progresa în linii sigure, deși mâinile de carne ale lui Mini ar fi fost incapabile să aștearnă pe hârtie nici chiar o efigie pe departe asemănată lui Rim, necum acel dublu. Așadar, talentele făpturei noastre sufletești pot fi altele ca cele pe care le putem vădi. Dar frica cea mare a lui Mini era ca sufletul ei să nu fi avut cumva alt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tușe chiar, vremuri, locuri și oameni. Starea profundului acord memorie-copilărie iscă de la sine relevante și consistente evocări. Drept constantă a vieții și operei truditorului pedagog și scriitor o constituie cultul pentru muncă. În acest sens, mediile de viață optime și efigiile unor persoane cu caracter exemplar pot constitui mană cerească pentru semenii mai tineri (Educația la superlativ, Ora de dirigenție). Totodată în câmpul semantic al evocării verbul a învăța - conjugat la modul specific uman al credinței epistemic pozitive că ești om
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
liniștită de vară. Zâmbeau. Curentul de aer stârnit de înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din Kom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să fim ca părinții noștri, ba chiar îi urîm în secret, dar ne refugiem imediat la umbra lor imediat ce ne confruntăm cu o problemă sau apare vreo amenințare. Nimeni nu mai vrea să trăiască astăzi ca un „țăran”, dar scoatem efigia Călușului strămoșesc imediat ce ne intră cineva străin în casă. Vrem să fim simply the best, altfel și inconfundabili, dar invocăm imediat neamul lui Eminescu sau Brîncuși cînd ne întreabă cineva cum ne cheamă. Adolescența, fie ea individuală sau culturală, este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de alpaca, ca un ticălos de mahala dintr-un film pentru copii. Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aportul acestora, sinesteziile sunt frecvente: O pânză subțire, străvezie, un parfum ireal (...)// Lumina putrezind în tuburi de bambus / În sunete se transformă lovită de aripi de înger. // Imensă zidărie de tonuri și de note descătușate...; Buzele noastre sărută răcoarea culorii...; Efigia mamei, aripă de respirație... În poemele care compun volumul, Grădinarul coalizează în jurul său energiile vitale sau chiar le generează, într-un proces continuu, care vizează Universul în integralitatea sa, fiind, totodată, în plan stilistic, metafora centrală, transparentă, care îmbină osmotic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
alianță între cele două părți. între două războaie, acești oameni se ocupau cu agricultura. Cercetări mai recente au demonstrat că ei erau și buni comercianți. Fapt dovedit, între altele, și de monedele galice, din bronz, descoperite în zonă. Acestea poartă efigia lui Atisias, șeful tribului Rèmes, și datează cu 100 de ani înainte de Hristos. în unele perioade ale istoriei, Reims a suplinit Parisul ca metropolă. în viziune catolică, el este un oraș sfânt și ocupă un loc de frunte în cronica
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
tot felul de lucruri: ancore ruginite, meduze moarte, alge, sfărâmăturile unei bărci. Printre ele, am găsit o monedă de bronz. Era coclită, veche și știrbită într-o parte. Mă pregăteam s-o arunc în nisip, când am descoperit pe ea efigia lui Robespierre. Am rămas fără aer parcă, buimăcit de surpriză. Moneda aruncată de valuri pe plajă arăta întocmai ca monedele pe care mi le dăduseră înapoi îmblînzitorii! Eram uluit și derutat. Ce putea să însemne asta? De necrezut, într-adevăr
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Trei castelane (Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu) dotate din plin cu farmec, senzualism, dibăcie diplomaticească și cultul voluptății, două țărănci fabuloase prin tăria martiriului asumat la modul biblic în cruzimile bolșevismului (Anița Nandriș-Cudla și Elisabeta Rizea) și acea sublimă efigie spirituală a umilinței, care a fost Alice Voinescu, își reuneau virtuțile într-o antologie de texte memorialistice intitulată De la coroana regală, la Cercul Polar, apărută la Editura Curtea Veche. Cu aceste minuni sufletești mi-am început și acum rătăcirea prin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca un venerabil general și decorat cu pipote și capete de crap. Mișu luase destul de greu locul motanului Faifuțică în sufletul familiei, faimos, acela, pentru inegalabilul talent de hoț (de carne) și escroc sentimental. Care Faifuțică detronase târziu de tot efigia celeilalte legende a familiei de după ogarul Pick, și anume motanul Marcu, somnorosul gigant pe care l-a salvat maică-mea la bombardament. Scenă de film: toată lumea fugise-n adăpost, numai fetița de cinci, șase ani s-a dus cuminte să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
face dreptate bietei, dar delicioasei felii de pâine prăjită din anii săraci, unsă cu untură și usturoi, dar și co livei, la fel de seducătoare în dejism, ceaușism, postmo dernism. Revine cu tâlc în carte una dintre cele mai profunde și perene efigii ale rânduielii familial-culinare: cuptorul bunicilor. O „instituție“ vitală, aproape complet dispărută, dar care asigura cândva fermecător continuitatea, densitatea originară, puritatea tradiției, acea tărie firesc-pilduitoare ce susține temelia conviețuirii rodnice. Grete Tartler și Andrei Pleșu subliniază natura de Athanor alchimic a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
client întîr-ziat, acel blond livid ce pornea la Leysins, de unde, firește, amica fictivă a Elenei plecase de curând vindecată. Sperau oare cei ce-1 trimeteau în vindecarea lui? Sau un egoism inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]