603 matches
-
1922 al Trib. Ilfov S. III c.c. (dos. No. 2707/922)”". În această calitate, ea va vinde imobilul din strada Take Ionescu statului român contra unei rente viagere, în anul 1940, iar Vila Negoiu din Sinaia o va dona Eforiei Bisericii Kretzulescu, în 1948. Aceste clădiri au făcut obiectul unor lungi și controversate procese de retrocedare după 1990, finalizate prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg, din 7 ianuarie 2003 și Decizia nr. 743 din 9 iunie 2011
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
1973-1977 - scenograf la Teatrul de păpuși Albă Iulia Din 1999 - Lector la Facultatea de Arte Vizuale Oradea. Doctorand al Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Arte Vizuale Membru al filialelor UAP din România, Arad și Oradea Expoziții personale: 1990 - Galeria EFORIE București 1992 - Complexul expozițional al UAP Cluj-Napoca (sală BUZUNAR) 1993 - 1994 - Artă monumentala, Albă Iulia SALĂ UNIRII (28 de portrete împreună cu pictorul H. Cucerzan) 1995 - 1999 - Iconostas (52 de icoane Biserică din Veză, Blaj) 1996 - Galeria națională Delta Arad 1997
Aurel Dumitru () [Corola-website/Science/315696_a_317025]
-
deja foarte șubredă și exista riscul prăbușirii totale în orice moment. Mai mult, era amplasat în fața Mănăstirii Colțea și împiedica lărgirea "uliței Colței" (actual bulevard I. C. Brătianu), care asigura axa nord-sud a Bucureștilor. Demolarea turnului s-a făcut la cererea Eforiei Spitalelor Civile, academicianul Gheorghe Sion arătând că importanța istorică și artistică a turnului era "nulă", cu aprobarea primarului Bucureștiului Emilian Pake-Protopopescu, în pofida unor ample proteste ale bucureștenilor. Simțind în această distrugere un adevărat atentat la păstrarea patrimoniului edilitar-istoric al orașului
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
când primește actuala denumire. Momentul exact al înființării localității nu este cunoscut cu exactitate, dar cel mai probabil este vorba de anul 1858. Atestarea oficială a satului este legată de apariția în zona teritoriului comunei a unei noi moșii a Eforiei Spitalelor Civile, care era situată în prelungirea moșiei Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la vre-o 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
sat Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. Satul a fost creat pentru stabilirea locuitorilor din zona montană a județelor Prahova și județul Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei Bordei Verde, aparținând Eforiei Spitalelor Civile Satul Vintilești a început să se populeze efectiv abia după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care a decis să
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
sfârșitul lunii aprilie, în urma rezultatelor obținute de elevi la examenul de sfârșit de an școlar, învățătorul Preda Barbu , de la școala Băești, a primit, pe lângă mulțumirile sătenilor, un inel de argint și o rublă , în dar, din partea lui Barbu Pârâianu, proprietar. Eforia școlilor - cu aprobarea Secretariatului statului - publică o notă în Buletinul Oficial și îi cere institutorului superior să mulțumească aceluiași învățător, din partea sa, ” pentru împlinirea datoriei”. (Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuță - Istoria învățământului din Oltenia, vol. II,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Sfatului Țării din Chișinău (1918), care prevedeau acordarea votului universal ambelor sexe. În urma intervențiilor repetate ale A.E.C.P.F.R. au fost obținute doar drepturi parțiale: accesul femeilor în consiliile interimare, în Consiliul Superior al Muncii, în Camerele de agricultori, în Comitetul Eforiei Școalelor, în barouri de avocați; ca profesoare universitare, arhitecte, inginere, funcționare în serviciul căilor ferate, etc (Calypso C. Botez, Problema feminismului). Asociația s-a afiliat la Alianța internațională pentru sufragiul feminin, informând opinia publică românească despre realizările mișcării feministe din
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
sunt din neam preoțesc - veniți din Vălenii de Munte. Tatăl lui era negustor de pește, iar mama lui era o femeie înțeleaptă - de la ea vocația de preot - A mai avut un frate-Constantin - negustor (devine în cele din urmă președinte al Eforiei școlare și fondator al gimnaziului). Pe lângă Constantin mai avea și doua surori - Elena și Maria. Maria Popazu a fost mama lui Titu Maiorescu. Primele mențiuni despre Ioan Popazu îl plasează pe Ioan Popazu la școlița cu 3 clase de la Sfântul
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
pe care le-a avut în Viena. Pentru serviciile aduse cauzei românești, pentru înfințarea gimnaziului și pentru funcția sa de deputat primește gratis să locuiască casa Bisericii - CasaZugravului - încetând astfel să fie plătit de Biserică. În mai 1858 Șaguna scrie Eforiei Școlare și cere doi profesori care să inventarieze cărțile din biblioteca Primei Școli Românești, dar și un bibliotecar care să împrumute și să vândă cărți pentru prețul potrivit. Cel care reorganizează biblioteca este Ioan Barac care își termină treaba în
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
Cu toate greutățile timpului, George Barițiu a adunat până în anul 1845, cât a funcționat la Școala Națională Comercială, multe generații de tineri, cărora le insufla dragostea pentru limbă și pentru neam. În 1850 începe să funcționeze la Brașov, în urma preocupărilor, „Eforiei scolastice”, din care făceau parte Ion Popescu, George Barițiu, Ion Juga, Iacob Mureșianu, Ion Pantazi, Nicolaie Dima și Iosif Barac, primele clase ale gimnaziului inferior, pentru care se primește aprobarea oficială o dată cu anul școlar 1853-1854. Paralel cu aceste inițiative, negustorimea
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
unei cabane pe culmea Caraimanului (cabană Brav, devenită Caraiman). Este vorba despre "Grupul alpin brav", ce avea să devină "Clubul Carpatin Român"(C.C.R.), în frunte cu inimosul și energicul sau fondator și președinte, Dumitru Gherassy. , pe locul fostei case a Eforiei Spitalelor Civile, ridicată în 1907 și distrusă puțin timp după primul război mondial, a fost ridicată de Grupul Alpin Brav, finanțările fiind suportate de O.N.T. (director pe atunci fiind Sergiu Dumitru) și de asociație. Acoperișul cabanei a fost luat
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
corupt (Șerban Ionescu), care se ocupă cu traficul de droguri. Fiul acestuia este cel care distribuia droguri elevilor de liceu. Într-o după-amiază de toamnă a anului 2003, un echipaj de poliție descoperă într-o zonă pustie a plajei din Eforie Nord trupul neînsuflețit al Alexandrei Jianu (Raluca Trandafir), o elevă în vârstă de 18 ani care locuia la internatul liceului. Părinții ei erau divorțați, iar mama ei, Sofia Dinu, se recăsătorise. Cauza probabilă a morții pare să fie un accident
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
Reforma cea mai importantă a fost realizată de Alexandru Mavrocordat care, prin hrisovul de la 1 august 1785, modifică statutul Casei Sfântul Spiridon, statul care va rămâne în vigoare până în 1864. În acest an autoritatea asupra bugetului Epitropiei, dar și al Eforiei Spitalelor Civile, a fost transferată la Camera Deputaților, Epitropia trebuind să aplice aceleași reguli de administrare ca și instituțiile publice și fiind supusă controlului Curții de Conturi. În 1893 "Legea pentru modificarea legii sanitare aduce precizări", în "Capitolul XII, Despre
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
Camera Deputaților, Epitropia trebuind să aplice aceleași reguli de administrare ca și instituțiile publice și fiind supusă controlului Curții de Conturi. În 1893 "Legea pentru modificarea legii sanitare aduce precizări", în "Capitolul XII, Despre administrațiunile centrale de spitale. A. Așezămintele eforiei spitalelor civile din București și ale casei spitalelor S‑tu Spiridon din Iași", aduce precizări privind organizarea Eforiei, a modului de administrare a proprietăților, a modalităților de administrare a spitalelor și de recrutare a medicilor, farmaciștilor, moașelor și infirmierelor. Epitropia
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
Curții de Conturi. În 1893 "Legea pentru modificarea legii sanitare aduce precizări", în "Capitolul XII, Despre administrațiunile centrale de spitale. A. Așezămintele eforiei spitalelor civile din București și ale casei spitalelor S‑tu Spiridon din Iași", aduce precizări privind organizarea Eforiei, a modului de administrare a proprietăților, a modalităților de administrare a spitalelor și de recrutare a medicilor, farmaciștilor, moașelor și infirmierelor. Epitropia Casei Sfântul Spiridon a funcționat până în anul 1948, când, în urma reformei sistemului sanitar realizată de guvernul comunist, spitalele
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
arhitecturii moderne, larg împărtășită în cadrul echipei, au sudat-o și au condus la creații remarcabile. Puritatea formei și fluiditatea de expresie arhitecturală păstrează chiar și astăzi caracterul modern, minimalist aproape, al majorității construcțiilor (restaurantul "Perla Mării", coloniile de copii din Eforie între nord și sud, barul-cazino Melody, Vila Marina la Mamaia și altele). Soluțiile tehnice sunt îndrăznețe, pe măsura revoluției estetice: Mamaia este construită pe o fâșie de nisip între lac și mare, cu o altimetrie foarte mică, ceea ce a necesitat
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Oradea, Ploești, Satu Mare, Sibiu, Târgu Mureș și Timișoara. După 1930, încă două localități au primit rangul de municipiu: Lugoj și Turnu Severin. De asemenea, tot după 1930, opt localități rurale au primit statutul de oraș sau comună urbană: Băile Slănic, Eforia, Fălciu, Fălești, Fetești, Predeal, Rezina-Târg și Sulița. Astfel, numărul total de așezări orășenești a ajuns la 180. Localitățile urbane ale României Mari erau repartizate pe teritoriul celor 71 de județe interbelice în care era divizată țara. Județele cu cele mai multe orașe
Orașele interbelice ale Regatului României () [Corola-website/Science/331396_a_332725]
-
Ismail, Lugoj, Târgoviște, Turnu Severin, Tulcea și Turda. Existau trei orașe cu o populație mai mică de 1.000 de locuitori, localități ce au obținut statut urban mai mult datorită faptului că erau stațiuni turistice: Băile Govora, Carmen Sylva și Eforia (ultimul cu circa 100 de locuitori). După al Doilea Război Mondial, România a pierdut o parte dintre teritoriile din partea estică: Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța și Cadrilaterul, pierzând implicit și cele 33 de municipii și orașe aflate în aceste
Orașele interbelice ale Regatului României () [Corola-website/Science/331396_a_332725]
-
Turtucaia (actualmente Tutrakan) în regiunea Silistra. Restul de 147 de orașe interbelice se regăsesc în România contemporană: 92 au rang de municipiu (dintre care 41 sunt reședințe de județ), 49 au rang de oraș (fostele comune urbane Carmen Sylva și Eforia formează în prezent un singur oraș - Eforie), iar șase au fost retrogradate la statutul de comună (Fălciu, Filipești-Târg, Mihăileni, Ostrov, Plenița și Vama). Marea majoritate a orașelor românești interbelice și-au păstrat numele până în prezent. Există câteva excepții, precum: Diciosânmartin
Orașele interbelice ale Regatului României () [Corola-website/Science/331396_a_332725]
-
prin eforturile lui Gheorghe Asachi, a fost prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova. La 16 septembrie 1834 Sfatul administrativ al Moldovei aproba propunerea Epitropiei Școalelor de a cumpăra casele răposatului spătar Petrache Cazimir, case situate lângă Biserica Talpalari. Eforia Școalelor din Iași i-a încredințat lui Johann Freywald, arhitect austriac instalat în Moldova, amenajarea caselor Cazimir. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a achiziționat în 1837 casele serdarului Anastasie Voinescu de peste drum, ocupate de Hotelul Petersburg, în care a instalat
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
românilor ardeleni de eliberare națională. "„Banii plecau de la București, fie prin Predeal, când îi ducea chiar secretarul general al ministerului, fie direct peste munți, prin agenți deghizați în ciobani, cu destinația Sibiu, Brașov sau Arad, cu precădere la Brașov, de unde eforia Bisericii Sfântu Nicolae îi împărțea mai departe.”" Această practică a lui Take Ionescu avea să fie „demascată” public de către noul șef al Partidului Național Liberal, Dimitrie A. Sturdza, într-un discurs din 25 septembrie 1894 ținut la sala Orfeu. Gestul
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
Take Ionescu (cum era numită oficial în societate), împreună cu arhitectul Petre Antonescu, este cea care face în 1924 diligențele necesare pentru amenajarea capelei funerare din incinta mânăstirii Sinaia, după obținerea, cu sprijinul lui Nicolae Titulescu, a aprobărilor de la guvern și Eforia Spitalelor Civile (de care aparținea mănăstirea). Adina se va preocupa și de mormântul primei soții a lui Take Ionescu, Bessie, aflat în Hove (lângă Brighton), plătind anual taxa de 22 lire sterline pentru întreținerea acestuia. De asemenea, în 1928 Adina
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
a locuit la familia unei mătuși. În anul 1821 s-a căsătorit cu o româncă din Slatina și s-a făcut remarcat în această perioadă ca profesor de desen și pictor. Anul 1829 îl găsește pe Carol Wallenstein în serviciul Eforiei Școlilor din București și drept urmare în anul 1830 a fost numit profesor la Colegiul Sfântul Sava. A publicat în 1836 o mie de exemplare din "Elemente de desen și de arhitectură" la editura lui Ion Heliade-Rădulescu și a făcut o
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
litografii inspirate din istoria românilor. Ion Heliade-Rădulescu a fost atras de compozițiile cu tematică istorică și a realizat mai multe lucrări dintre care cel mai cunoscut este "Lupta de la Călugăreni a lui Mihai Viteazul". Acest tablou a fost comandat de către Eforiile Școlilor Județene ale profesorilor și a fost litografiat la Viena. Alte tablouri istorice au fost "Întoarcerea Prințului Știrbei din Viena" (comandat de domnitor în anul 1850), "Jurământul lui Mihai, Portretul domnitorului Grigore Ghica", etc. Beneficiind de prerogativele ce derivau din
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
data de 8 iulie 1837. Prin decretul dat de către Barbu Știrbei în data de 24 decembrie 1850, s-a înființat în cadrul muzeului galeria de tablouri a cărei conducere a fost preluată de către Carol Wallenstein. Prin acest decret s-a ordonat Eforiei Școlilor ca toate gravurile și tablourile existente în patrimoniul școlii să fie expuse într-un mod adecvat într-una din sălile muzeului. Cu această ocazie, Barbu Știrbei a donat galeriei două tablouri, unul de Gheorghe Tattarescu (care era în acel
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]