620 matches
-
sunt excluși) și fenomenul efect. Mai întâi câteva exemple de enunțuri cauzale în sociologie. Legea productivitate/stratificare socială. Stratificarea socială este determinată de nivelul productivității muncii: la un nivel scăzut de productivitate, care asigură simpla supraviețuire, societatea va fi nestratificată (egalitară); o productivitate a muncii superioară nivelului simplei supraviețuiri, dar nu mai mică decât cea necesară satisfacerii integrale a tuturor necesităților („raritate”), va produce societăți stratificate (inegalitare); o productivitate capabilă să asigure satisfacerea integrală a tuturor necesităților („abundență”) va genera o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a muncii superioară nivelului simplei supraviețuiri, dar nu mai mică decât cea necesară satisfacerii integrale a tuturor necesităților („raritate”), va produce societăți stratificate (inegalitare); o productivitate capabilă să asigure satisfacerea integrală a tuturor necesităților („abundență”) va genera o societate nestratificată (egalitară) (Marx, 1967; Engels, 1967). Legea amenințare/coeziune. Amenințarea externă produce o creștere a coeziunii interne a grupurilor sociale (Coser, 1955). Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii. Poziția ierarhică într-oîntreprindere este un factor determinant al variației satisfacției muncii. Spre vârful ierarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
C este însoțită de variația lui E. Covariația poate fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde o societate egalitară; rarității, o societate inegală; abundenței, o societate egalitară. Covariația poate fi și continuă, cantitativă: „Cu cât este mai mare C, cu atât este mai mare E”. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este de acest tip. Astfel, o cercetare empirică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde o societate egalitară; rarității, o societate inegală; abundenței, o societate egalitară. Covariația poate fi și continuă, cantitativă: „Cu cât este mai mare C, cu atât este mai mare E”. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este de acest tip. Astfel, o cercetare empirică poate determina existența, într-un eșantion de întreprinderi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lucru nu ar mai fi valabil. Același tip de critică se poate formula și în legătură cu legea productivitate/ stratificare. Ne putem întreba dacă în mod inevitabil starea de raritate este însoțită de inegalitate socială sau există posibilități stabile de organizare socială egalitară pe baza rarității. Problema empirismului cauzelor și a efectelor. Una dintre marile speranțe puse în schema cauzală se referă la pronunțata ei deschidere empirică. Există adesea chiar iluzia că procedurile empirice inductive pot duce cu ușurință la formularea de ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
gradului de dezvoltare al forțelor productive drept criteriu unic al progresului. În primul rând, acest criteriu dă o estimare relativ nediferențiată a gradului de satisfacere al necesităților unei comunități. La același nivel de dezvoltare economică, o comunitate poate realiza mai egalitar bunurile disponibile, iar o alta, inegal. În cazul ultimei comunități, gradul mediu de satisfacere al necesităților reale ale membrilor săi poate fi mai scăzut decât în primul caz, din cauzasupraabundenței și a risipei practicate de clasele privilegiate. De aceea este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
impunerea În anume regiuni a sistemului agricol al celor trei tarlale (Dreifelderwirtschaft). El a fost Însă instalat o dată cu impunerea ,,vecinătăților”, organizații sociale sătești amintind Nachbarschaft-ul săsesc sau cel al multor regiuni germanice. Ele au creeat, În acelaș timp, În lumea egalitară a satelor o distincție majoră ce stăruie insistent până În secolul XX; este vorba despre distincția dintre nemeși, țărani care efectuaseră serviciul militar În armata austriacă, și iobagi, rămași servi pe moșiile boierești. Case și turnuri Deosebirea semnalată mai sus În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nonpracticanților. În generația-pivot (G2), datele sunt de 40% În cazul practicanților și de 35% În cel al nonpracticanților. Invers, ancheta a demonstrat că o Împărțire egală a sarcinilor Într-un cuplu Îl apropie de copii: 62% dintre cuplurile „moderne”, mai egalitare din generația G2 se declară mai apropiate de copiii lor decât de propriii părinți (În timp ce În cuplurile guvernate de diviziunea tradițională a rolurilor sexuale procentul este doar de 56%). Aceste rezultate indică faptul că gradul de receptivitate a indivizilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Între soți, mai mult sau mai puțin echitabil. Sarcinile strict menajere și, mai ales, Întreținerea hainelor le revin În mod preponderent femeilor (se constată totuși o contribuție a soțului). În principiu, de la bunici la nepoți, practicile evoluează către un model egalitar de Împărțire a sarcinilor Într-un cuplu. Ponderea adepților unui cuplu modern crește de la 25% În G1 (generația vârstnică) la 62% În G2 (generația-pivot), iar ponderea „practicanților” crește de la 23% În G1 la 58% În G2. În toate generațiile Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Împărțirea sarcinilor Între partenerii de cuplu Începe să devină un fapt incontestabil, spun sociologii francezi. În plus, modelul de educație primit influențează modelul de cuplu constituit: faptul de a fi primit o educație suplă, flexibilă, Îngăduitoare determină formarea unui cuplu egalitar, cu toate că, subliniază Attias-Donfut, această legătură statistică este destul de slabă și puțin semnificativă. Din rezultatele examinate reiese că, În ciuda inerției practicilor și contradicțiilor dintre bărbați și femei, relațiile dintre cele două sexe se transformă În aceeași direcție ca și raporturile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
roluri, să instituie bariere, să consfințească poziții, să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are suportul moral al rezolvării unei probleme sociale; el acordă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tipul și gradul de incluziune pe care acestea le promovează. Ca să folosim cuvintele lui Mouffe: "Nu referirea la "popor" este echivocă. (...) Problema stă în modul în care acest "popor" este creat" (2005a: 69). De exemplu, în societățile relativ bogate și egalitare (precum cele din Austria, Belgia, Canada, Republica Cehă și Slovacia, descrise în acest volum) actorii populiști tind să definească "poporul" în termeni etnici, și, prin urmare, păstrează noțiunea de participare politică pentru populația nativă. Prin contrast, societățile relativ sărace (precum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
observație. În afara Catalaniei, Galiciei și nordu-lui Portugaliei, eliberate de timpuriu de sub dominația arabă, în Spania n-a prins rădăcini feudalitatea bazată pe iobăgie. În comparație cu modelul feudal ierarhizat ce prevala în alte părți ale Europei, societatea medievală spaniolă avea un caracter egalitar. Lunga aventură războinică a recuceririi explică acestă particularitate ce se regăsește într-o oarecare măsură și în alte spații ale luptei dintre creștini și musulmanii arabi sau turci, în Ungaria, spre exemplu. În sfîrșit, acestă luptă prelungită s-a tradus
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regimul parlamentar ca pe o formulă definitivă ce viza mai curînd concilierea intereselor distincte și nu impunerea unei voințe majoritare sau naționale care ar fi prefigurat tirania populară. De asemenea, cu toții vedeau în acest regim un meterez împotriva unei revoluții egalitare ce-ar fi permis țăranilor englezi să readucă în discuție concentrarea proprietății asupra pămîntului, reformă operantă în timpul lui Henri VIII și, mai ales, în secolul al XVIII-lea, în profitul nobilimii și al burgheziei. Încă din 1689, Bill of Rights
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
politic și a doctrinei suveranității națiunii nu se circumscrie nicidecum doar circumstanței fondatoare franceze. Într-un mod mai general, liberalismul originilor nu se sprijină în mod real decît pe un popor restrîns; este tocmai ceea ce îl ajută să dirijeze speranțele egalitare ale maselor excluse din corpul politic către fervoarea catalitică a naționalismului de stat. Faptul se verifică mai tîrziu, după 1848, cînd instituirea votului universal și implicit, admiterea săracilor în procesul de exercitare a cetățeniei fac ca sentimentul național consolidat deja
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o numește Ralf Dahren-dorf420; sau, vizează un stat de serviciu, așa cum și-l imaginează Pierre Rosanvallon, stat care tinde spre "ruperea vălului ignoranței" ce permitea statului-providență să-și extindă protecția asupra tuturor categoriilor de populație în cadrul unui sistem de siguranță egalitară, care ignoră însă riscul pe care-l reprezintă cei defavorizați. Odată rupt acest văl, societatea apare ca o împletire in-stabilă de poziții individuale ce reclamă crearea unui spațiu intermediar pentru cei mai puțin performanți.421 Dacă tot se vorbește atît
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a gândi. Individul și societatea contribuie la formarea condițiilor de libertate, iar acestea sunt legate de posibilitatea unor opțiuni multiple de alegere... Ceea ce i-a deranjat pe capitaliștii de secol XIX, nu este atât fantoma comunismului, nu este atât societatea egalitară, nu este dispariția "claselor", ci îndrăzneala lui Marx de a regândi libertatea în raport cu activitatea economică. Și tu, muncitorule, poți avea o libertate egală cu aceea a patronului tău, iar timpii tăi de lucru pot fi investiți pentru profitul tău personal
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
și spațiu: intervalul de sărbătoare este fixat de un calendar tradițional și este limitat la anumite zile care instituie „un sezon al sărbătorilor” (În formula lui R. Caillois). Locurile sărbătorii sunt prestabilite. Ele sunt spații deschise, care instaurează o comunicare egalitară, fără constrângeri. Aceste spații sunt „deturnate” de la utilizările cotidiene, sunt luate În stăpânire de participanți și sunt Împodobite cu flori, steaguri, decoruri de lemn și hârtie, adică elemente efemere, care dispar imediat după sărbătoare; b) orice sărbătoare presupune o performanță
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nobilimea mijlocie, oamenii de rând și descendenții sclavilor, categorii ce continuă să fie funcțională În ritualurile religioase tradiționale. Mentawaienii, niasezii au locuințe comune, numite „case mari” așezate de-a lungul râurilor și adăpostind cinci până la zece familii, societăți exogame și egalitare, păstrează cultul anemist, cu elemente centrale privind cultul strămoșilor și pe ritualul vânătorii de capete. Populația batak era recunoscută datorită caracterului său războinic, afișând o cruzimea dură față de adversari, prin antropofagie. Deși islamizați, populația lampong mai păstrează cultul strămoșilor, al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
distinctă. În secolul al XVII-lea, se ajunge la controlul complet al bugetelor municipale de către intendenții lui Ludovic al XIV-lea: orașele trebuiau să dea seama de toate cheltuielile, pe care nu le puteau face decât cu consimțământul regelui. Inspirația egalitară a mișcării comunale nu a rezistat multă vreme tensiunilor provocate de luptele pentru dobândirea responsabilităților municipale. Aceste responsabilități devin surse de prestigiu, de recunoaștere socială și de îmbogățire, ceea ce determină oligarhiile urbane să se lupte pentru a ajunge la conducere
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mult la sfârșitul secolului al XVII-lea, fapt identificabil prin dispariția aproape completă a doleanțelor orașelor către rege, încă numeroase în secolul al XVI-lea. Revoluția franceză ne face să redescoperim pentru o clipă, prin aspirația sa către o societate egalitară, "adevărul experienței urbane"4. Mișcarea comunală renaște din propria cenușă. Revoluția nu este victorioasă numai la Paris; ea cuprinde rapid și provincia. Destituirea lui Necker, decrepitudinea autorității regale și, în consecință, aceea a intendenților săi, necesitatea de a controla agitația
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
radicale. Primul este organizat în jurul marii proprietăți funciare. El era întemeiat pe figura centrală a marelui proprietar, deținător de putere politică, economică și, câteodată, chiar religioasă. Această concepție holistă reducea enorm rolul instituției municipale. Al doilea trimite la o societate egalitară a micilor producători, agricultori sau nu. Instituția municipală joacă aici un rol important în producerea unui serviciu public echitabil organizat și în reglarea conflictelor locale. Ea nu intervine însă în sferele economică și funciară, care țin de domeniul privat. De-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orientau investițiile. Dincolo de propensiunea spre autonomie, planificarea regională a avut în epocă și intenția de raționalizare a intervențiilor statului. În acest peisaj comunal fragmentat din punct de vedere instituțional și puțin solidar din punct de vedere financiar (cu toată repartiția egalitară la care se spera datorită concursului statului), resursele fiscale formau nervurile libertăților municipale, mai ales impozitele (din rațiuni electorale evidente, aleșii erau înclinați să taxeze mai curând întreprinderile decât pe proprietarii funciari și pe ocupanții locuințelor). Așadar, a existat de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al înțelepciunii colective. * * * Spațiile experienței lui Doris Lessing sunt Africa și Anglia. E în declarațiile repetate ale romancierei o bucurie că a avut parte de exotismul continenttului negru, dar și o mândrie explicabilă că e odrasla nației colonizatoare. Cunoscând zelul egalitar al lui Doris Lessing, nu putem să nu ne întrebăm dacă autoarea însăși își dă seama de tenta de superioritate a cuvintelor ei: Am avut mare noroc. Părinții mei sunt cât se poate de britanici, amândoi. E lucrul esențial pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]