2,092 matches
-
găsește o primă materializare. Cascada de reforme lansate de Cuza, prin care a semănat "schimbarea la față a României" în sensul modernizării unei societăți cvasi-feudale, a lovit frontal în interesele latifundiarilor conservatori. În același timp, dizolvarea de către Cuza a Adunării Elective prin lovitura de stat din 2 mai 1864 i-a nemulțumit pe liberalii radicali, care s-au aliat cu conservatorii în ceea ce a rămas în conștiința colectivă sub numele de "monstruoasa coaliție" care l-a forțat pe Cuza să abdice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Particularitatea ireductibilă, determinată istoric, cultural și etnic a fiecărui Volk reclamă autodeterminarea politică, fiecare etnie dispunând de un mandat legitimat istoric, cultural și etnic de autoorganizare a propriilor cadre politice. Spre deosebire de modelul francez, renanian, al naționalității, întemeiat pe principiul apartenenței elective la comunitatea civică națională, modelul german, de inspirație herderiană, este fundat pe principiul apartenenței fatale în organismul națiunii. Ca ultimă remarcă asupra acestei noțiuni de naționalism etnic herderian pe care o contrastăm concepției renaniene a naționalismului civic, se impune menționarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
introduce religia pe durata întregului învățământ preuniversitar: "Planurile învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară". În ciclul primar religia este obligatorie, în ciclul gimnazial opțională, iar în cel liceal și profesional facultativă. Legea mai precizează libertatea electivă în materie confesională, specificând faptul că elevul, cu acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit, alege religia și confesiunea pe care dorește să le urmeze în procesul educativ. Cum marea majoritate a populației României este de religie ortodoxă (conform Recensământului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la o campanie politică; 10) să fie înscris activ într-un partid politic; 11) să participe la reuniuni în care se iau decizii politice; 12) să solicite contribuții în bani pentru cauze politice; 13) să ajungă candidat pentru o funcție electivă; 14) să ocupe funcții publice sau de partid. Aceasta listă este, evident, prea amplă și eterogenă. S-ar putea spune că nu este destul de convingătoare includerea celor care sînt adevărații decision makers, deținătorii funcțiilor publice sau de partid, care, pe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
coeficientul. Sursă: McKee [1983, 170-171] Numărul parlamentarilor Individualizînd cele trei elemente care acționează asupra pro-porționalității rezultatului unui sistem electoral s-a făcut referire la dimensiunea circumscripției, la existența clauzelor de excludere sau a pragurilor de departajare și la mărimea adunării elective. Adesea ne-glijat, acest ultim element, adică numărul total de parlamentari ce urmează a fi aleși, acționează și el asupra rezultatului. Păstrînd constante celelalte două elemente, în mod intuitiv, se constată că dacă numărul parlamentarilor este mai mic, și proporționalitatea va
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și poate chiar mai puțin funcțional, în timp ce un parlament mai mare riscă să nu obțină mai multă reprezentativitate, ci doar să fie fragmentat și aproape nefuncțional. Ținînd cont de densitatea populației, cei doi poli numerici între care pot oscila adunările elective care urmăresc să fie și reprezentative, și funcționale s-ar putea situa între puțin peste 200 și puțin sub 500 de reprezentanți aleși. Totuși, în 1997 patru parlamente europene au depășit limita de 500 de parlamentari: Franța cu 577, Italia
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
uniformitate expozitivă cu capitolul următor asupra guvernelor, aceasta este reprezentată de dificultatea de a formula o analiză structurală a parlamentelor (termen general care, tocmai din acest motiv, de acum va fi folosit mai ales cu referire la adunarea legislativă). Adunări elective Este de așteptat, firește, ca, în regimurile democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
structurală a parlamentelor (termen general care, tocmai din acest motiv, de acum va fi folosit mai ales cu referire la adunarea legislativă). Adunări elective Este de așteptat, firește, ca, în regimurile democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că în regimurile democratice există mereu o cameră electivă, este la fel de adevărat că ei i se pot alătura
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu referire la adunarea legislativă). Adunări elective Este de așteptat, firește, ca, în regimurile democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că în regimurile democratice există mereu o cameră electivă, este la fel de adevărat că ei i se pot alătura și alte camere, cuprinzînd membri ereditari și membri numiți de suveran (cum ar fi Camera Lorzilor în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că în regimurile democratice există mereu o cameră electivă, este la fel de adevărat că ei i se pot alătura și alte camere, cuprinzînd membri ereditari și membri numiți de suveran (cum ar fi Camera Lorzilor în Marea Britanie), sau numite de executiv (ca Senatul Canadei), sau rezultate din alegeri indirecte (cum
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
camerele superioare au mai puține, chiar și în țări ca Franța și Spania, care pot face referire la autonomiile locale, mai mult sau mai puțin ample. Face excepție Senatul Statelor Unite, care are reputația celei mai autoritare și mai puternice camere elective din lume. În fine, camerele superioare (cu excepția Camera Lorzilor din Marea Britanie, cu peste o mie de membri) sînt mereu mai mici, prin numărul de reprezentanți, decît camerele inferioare. Bundesratul german, cu cei 68 de membri ai săi, este una dintre
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
esență, ea pretinde ca reprezentanții să constituie un microcosmos al reprezentaților, așa încît guvernanții să fie o oglindă sociologică a guvernaților. În planul variabilelor politice, în anumite limite care pot fi urmărite mai bine prin sisteme electorale proporționale, o adunare electivă se poate apropia de reprezentarea microcosmosului unui corp electoral, îl poate reflecta, cu unele distorsiuni explicabile, în opiniile, în preferințele și cererile sale. Ar trebui să ne întoarcem, pentru acest traseu, la teoria electorală a reprezentării. Dar teoria reprezentării ca
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
făcută numai din interese, ci și din valori și idealuri. Reechilibrarea bărbați / femei Este de dorit un rezultat cu o reprezentare sociologică mai mare, de exemplu în ceea ce privește fie menținerea echilibrului între bărbați și femei, fie prezența minorităților etnice în adunările elective, dar acesta nu poate fi impus de sus și în nici un caz prin "cote" prevăzute prin Constituție; aceste cote pot fi prezente doar în candidaturile exprimate de partide. O reechilibrare în reprezentare poate fi dorită și urmărită de către partide pentru
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru unele grupuri, să încerce să le-o ofere, restabilind un echilibru între cererea și oferta de reprezentare prin simplul, dar decisivul principiu al beneficiului electoral. Reprezentativitate sociologică De aici apare destul de improbabil, chiar dacă la modul abstract, ca o adunare electivă să fie, din punct de vedere sociologic, întru totul nereprezentativă. Și, pe cît de relativ puțin reprezentativă va fi din punct de vedere sociologic, o adunare va tinde în mod constant să cîștige o reprezentativitate politică, din imperative politico-electorale. De
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pe cît de relativ puțin reprezentativă va fi din punct de vedere sociologic, o adunare va tinde în mod constant să cîștige o reprezentativitate politică, din imperative politico-electorale. De altfel, este interesant de reținut că, de-a lungul timpului parlamentele elective au ajuns să se asemene între ele din punct de vedere sociologic, fenomen ce a însoțit, cel puțin parțial, și poate chiar a precedat unele procese sociale care au dus la diminuarea distanțelor dintre clasele sociale. Caracteristicile aleșilor Exceptînd cazurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în toate regimurile democratice consolidate, majoritatea parlamentarilor o reprezintă bărbații din partide, bărbați care nu prea au intenții de a ieși din politică, decît din motive de vîrstă sau de sănătate, sau în urma unei înfrîngeri electorale. Așadar, în general, adunările elective contemporane, ca și cele din trecut, nu sînt prea reprezentative pentru electorat, din punct de vedere sociologic. Totuși, partidele caută candidați reprezentativi din punct de vedere sociologic, în timp ce atît partidele, cît și aleșii în parlament caută să reprezinte preferințele, interesele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pot reapărea în structurile și în modalitățile de funcționare ale parlamentelor. Ele au fost analizate în capitolul precedent. Aici, va fi suficient doar să subliniem că funcționează într-o manieră relativ satisfăcătoare acele guverne care adaugă la personalizarea funcției politice elective elemente de flexibilitate instituțională, și care stabilesc un raport suficient de strîns între guvern și majoritatea parlamentară. Proiectarea instituțională oferă unele tehnici pentru a ajunge la aceste rezultate, dar nu prea multe [Sartori 1995; Shugart și Carey 1995]. În general
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politică publică este un fenomen mai complex și nu o simplă decizie, dar pare a susține că ea este, totuși, rezultatul "unuia sau al mai multor actori publici", interpretabili ca actori ce au roluri publice, probabil sarcini aferente unei poziții elective sau sarcini administrativ-birocratice. Nu numai actorii "publici" Această limitare la actorii publici apare cam imprecisă, cam reductivă și, în mare măsură, deplasată. Este imprecisă pentru că nu menționează care sînt efectiv actorii publici; este reductivă pentru că elimină alți actori care nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Theodore Lowi [1964], cu mici revizuiri și completări. În concepția politologului american, ar exista patru mari categorii de politici publice, clasificate în primul rînd după obiectul lor: distributive, reglementative, redistributive, constitutive. Politicile distributive Politicile distributive, realizate, de obicei, de adunările elective și de comisiile lor și puse în practică de agențiile, și de birocrația guvernamentală, se referă, în general, la serviciile de diferite tipuri, mai ales cele legate de prevederi sociale și de asistență. Distribuie în mod deschis resurse și sînt
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Distribuie în mod deschis resurse și sînt finanțate cu ajutorul taxelor. Politici reglementative Politicile reglementative se referă la emiterea de norme care reglementează comportamentele, deseori avantajînd unii indivizi sau unele grupuri și dezavantajîndu-i pe alții. Și ele sînt realizate de adunarea electivă și transpuse în practică de agenții relativ descentralizate. Politici redistributive Politicile redistributive iau, într-o manieră vizibilă și explicită, resursele de la unele grupuri, pentru a le da altora. Sînt, așadar, politici conflictuale, întrucîtva, care implică o însemnată intervenție a puterii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
un acord cu fratele său Mihai, acord greu definibil astăzi, dar care se poate traduce prin ceea ce am denumit într-un alt loc iubirea (în cazul nostru prietenia) un flux inexplicabil al atragerii unuia către celălalt, în baza unor afinități elective. Iată un autoportret al poetului din primele pagini ale prozei Sărmanul Dionis, în care se remarcă trăsăturile realiste ale unui facies tipic eminescian, surprins în tușe extrem de fine: o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide cu fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
s-a creat cadrul instituțional, parohii, episcopii. După un șir de conducători mai mult sau mai puțin importanți, sub regele Waldemar (1250-1275) se fondează o primă dinastie, a Folkungilor (1250-1363). În timpul acesteia se înfăptuiesc unele reforme. Suedia devine monarhie constituțională electivă. Se desființează șerbia care-n alte state europene domină secole în șir. Se limitează puterea marilor feudali. Pe tărâm juridic se renunță la cutuma ordaliilor stabilirea vinovăției unor persoane aflate în litigiu, cu ajutorul focului, apei clocotite sau fierului încins, procedeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a lua parte la alegerile deputatiloru la adunarea Legislativă. Listele electorale formate după acea lege voru servi și pentru alegerea Consiliuriloru judetiane. Articolul 8 Alegetorii fia-caria plasse formedia unu singuru colegiu electoralu. Aceleași dispositiuni carii reguledia alegerile Deputatiloru la adunarea Electiva, se aplică și la alegerea membriloru Consiliuriloru judetiane. Titlul U III DESPRE ADUNAREA ALEGATORILORU JUDETIULUI. Articolul 9 Convocarea colegiiloru electorale, pentru a procede la alegerile generali de membrii ai Consiliuriloru, se face prin ordonantia Domnesca, celu putinu cu trei septamani
LEGE nr. 396 din 31 martie 1864 pentru infiintiarea Consiliuriloru judetiane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125624_a_126953]
-
Articolul 1 Puterile publice suntu încredințate Domnului, unei Adunări ponderatrice și Adunării Elective. Articolul 2 Puterea Legiuitore se esercita colectivu de Domnu, de Adunarea ponderatrice și de Adunarea Electiva. Articolul 3 Domnul are singur inițiativa legilor; el Ie pregatesce cu concursul Consiliului de Statu și le supune Adunării Elective și Corpului Ponderatoriu, spre
STATUT din 15 iulie 1864. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125703_a_127032]
-
Articolul 1 Puterile publice suntu încredințate Domnului, unei Adunări ponderatrice și Adunării Elective. Articolul 2 Puterea Legiuitore se esercita colectivu de Domnu, de Adunarea ponderatrice și de Adunarea Electiva. Articolul 3 Domnul are singur inițiativa legilor; el Ie pregatesce cu concursul Consiliului de Statu și le supune Adunării Elective și Corpului Ponderatoriu, spre votare. Articolul 4 Deputații Adunării Elective se alegu conformu asedementului electoral aci anecsat. Președintele Adunării se
STATUT din 15 iulie 1864. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125703_a_127032]