697 matches
-
Metodele de calcul al câmpului magnetic staționar, respectiv magnetostatic, sunt în mare măsură similare celor privitoare la câmpul electrostatic. Ceea ce deosebește însă cele două clase de probleme constă în tipurile de ecuații Poisson-Laplace pe care le satisfac: scalare pentru potențialul electrostatic V și vectoriale pentru potențialul vector A. Calculul intensității H a câmpului magnetic și al inducției magnetice B presupune cunoscute: configurația geometrică a conductoarelor și proprietățile de material ale mediilor, date prin curbele de magnetizare B(H) pentru mediile neliniare
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
problema determinării câmpului în exteriorul conductoarelor se numește problemă exterioară, iar în interiorul acestora, problemă interioară. Metodele de rezolvare a problemelor de câmp magnetic (și în general a celor de câmp electromagnetic cvasistaționar) se clasifică, la fel ca în cazul câmpului electrostatic, în: metode analitice, numerice, grafice respectiv grafoanalitice și analogice. Principalele metode analitice sunt: metoda directă, a integrării ecuațiilor vectoriale Poisson-Laplace pentru potențialul vector A (prin separarea variabilelor, sau prin aproximații), metoda imaginilor magnetice, a funcțiilor de variabilă complexă, a transformărilor
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
prin separarea variabilelor, sau prin aproximații), metoda imaginilor magnetice, a funcțiilor de variabilă complexă, a transformărilor conforme și metoda funcțiilor Green. Deoarece la aplicarea metodelor numerice și funcțiilor Green nu intervin deosebiri față de modul de rezolvare a problemelor de câmp electrostatic, se vor enumera numai celelalte metode. Metoda directă Această metodă constă din aplicarea teoremelor Biot Savart-Laplace, Ampère și a potențialului magnetic scalar. Cu ajutorul relațiilor de calcul aferente se poate determina câmpul magnetic pentru diferite repartiții de curent. În lipsa conductoarelor masive
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
curentul filiform fiind situat în interiorul sau în exteriorul acesteia. Metoda funcțiilor de variabilă complexă Câmpul magnetic staționar, plan-paralel și laplacean în prezența corpurilor feromagnetice de permeabilitate infinită, se studiază cu metoda funcțiilor de variabilă complexă, la fel ca în câmp electrostatic. Deoarece rotH=0, rezultă H=-grad Vm, în care Vm este potențialul magnetic scalar. Liniile de câmp magnetic sunt normale la suprafețele corpurilor feromagnetice, acestea fiind suprafețe echipotențiale. Metoda transformărilor conforme Calculul câmpului magnetic staționar și laplacean prin metoda transformărilor
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
care Vm este potențialul magnetic scalar. Liniile de câmp magnetic sunt normale la suprafețele corpurilor feromagnetice, acestea fiind suprafețe echipotențiale. Metoda transformărilor conforme Calculul câmpului magnetic staționar și laplacean prin metoda transformărilor conforme se efectuează la fel ca în câmp electrostatic. Se notează cu Wm(z) potențialul magnetic complex în planul z = x + jy din care derivă câmpul magnetic H(z); pentru câmpul H(w), în planul w= u + jv , rezultă expresia: , (5.3) prin urmare: (5.4) în care w
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
a condițiilor de unicitate a câmpului este facilitată de existența unor simetrii geometrice în problema de modelat. Potrivit teoremei de unicitate, în cazul a n conductoare amplasate întrun mediu dielectric liniar, neîncărcat cu sarcini electrice și fără polarizație permanentă, câmpul electrostatic este univoc determinat dacă se cunoaște una din următoarele grupe de mărimi: potențialele Vk (k=1,2 ... n) ale conductoarelor, sarcinile electrice qk (k=1,2 ... n), potențialele Vk pentru m conductoare și sarcinile qk pentru celelalte (n-m) conductoare
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
și sarcinile qk pentru celelalte (n-m) conductoare. Astfel, [Compatibilité], dacă într-un mediu dielectric omogen, în prezența unei suprafețe conductoare S (Fig.5.4a) sunt amplasate un număr de sarcini electrice punctiforme qk (k=1,2...n), același câmp electrostatic se poate stabili, considerând domeniul sarcinilor inițiale și pentru cazul repartiției din Fig.5 .4b, la care se adaugă condiția ca sarcinile q'k (k=1,2...n) să fie poziționate și alese ca valoare astfel încât suprafața S să rămână
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
k=1,2...n) să fie poziționate și alese ca valoare astfel încât suprafața S să rămână echipotențială, mediul din interiorul suprafeței S fiind, de această dată, identic cu cel din exterior. Noua repartiție de sarcini electrice va determina același câmp electrostatic în exteriorul suprafeței S, deoarece condițiile de unicitate pentru acesta (potențialul suprafeței S și sarcinile electrice) sunt neschimbate. Sarcinile electrice q'k se numesc sarcini imagine în raport cu qk și invers; dacă suprafața S este un plan, sarcinile q'k reprezintă
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
conductoarelor date este, conform teoremei unicității, același cu câmpul creat de repartiția de sarcini electrice astfel determinată, situată într-un mediu omogen și izotrop. Metoda imaginilor electrice se poate aplica și indirect, mai ales în cazul conductoarelor situate în câmp electrostatic, studiindu-se forma suprafețelor echipotențiale ce corespund diverselor repartiții de sarcini. Dacă suprafețele echipotențiale se înlocuiesc cu suprafețe conductoare, câmpul electric din interiorul sau exteriorul acestora este identic cu câmpul din interiorul sau exteriorul suprafețelor echipotențiale din cazul inițial. Cu
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
atom: într-o masă încărcată pozitiv de dimensiunile atomului, se află repartizați după vârfurile unor figuri geometrice regulate, electronii; așezarea lor este dictată de respingerea electrostatică dintre ei și atracția pozitivă unde se află precum și de energia minimă a interacțiunilor electrostatice. În modelul static atomul își păstrează încă forma de sferă cu masa repartizată uniform, în interiorul ei găsindu-și locul și electronii a căror apartenență la atom a fost dovedită cu certitudine. Natura exactă a sarcinii pozitive nu era clarificată, ea
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
2Na2SO4 + 4NO2 + O2+ 2H2O Brun 134 35. Reacții cu formare de combinații complexe Combinațiile complexe sau compușii coordinativi sunt acei compuși chimici care rezultă în urma reacțiilor dintre ioni, ioni și molecule, pe baza unor interacții de tip donor acceptor sau electrostatice. Formarea compușilor coordinativi poate fi redată pe baza echilibrului: A + D AD unde A este acceptorul, un agent electrofil sau acid Lewis, D este donorul de perechi de electroni, un agent nucleofil sau o bază Lewis, iar Ad este aductul
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
Coordinare 4 se poate manifesta fie în geometrie tetraedrică, fie în geometrie plan pătrată. Tetraedrică este stabilă datorită folosirii orbitalilor hibrizi sp3 ai metalului cât și faptului că configurația tetraedrică este una din cele mai stabile din punct de vedere electrostatic. Este caracteristică ionilor de metale tranziționale cu orbitale (n-1) incomplet ocupate cu electroni, cele mai stabile configurații corespund configurațiilor d2 și d7. [BeF4] 2 , [BF4] , [ZnCl4] 2, [Cd(CN)4] 2, [Hg(CN)4] 2 Plan-pătrată este caracteristică numai
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
sau heteropolară) se realizează în urma transferului de electroni de la un atom care cedează electroni (electropozitiv) la un atom care acceptă electroni (electronegativ). In urma transferului de electroni se formează ioni de semne contrare, care se atrag între ei prin forțe electrostatice. Cauza transferului de electroni a fost explicată de Kossel în 1916 care, pornind de la structura atomului, a scos în evidență faptul că prin combinarea chimică, atomii tind să-și modifice stratul electronic exterior, astfel încât să dobândească o configurație electronică stabilă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
spontan, ci numai dacă reacția endotermă de mai sus, respectiv transferul unui electron de la sodiu la clor, este însoțită de un proces exoterm care să compenseze deficitul energetic al primei reacții. Intr-adevăr formarea rețelei cristaline ca urmare a atracției electrostatice dintre ionii gazoși de sarcini opuse, Na+(g) + Cl-(g)→ Na+Cl-(s), se produce cu o mare degajare de energie, denumită energie de rețea, care determină mersul procesului. I.2.1.2. Legatura covalentă Covalența (legătura atomică sau homeopolară
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Observație. Electronii posedă o mișcare orbitală în jurul nucleului și o mișcare în jurul axei proprii denumită spin. între cei doi electroni cuplați se realizează o atracție puternică și se formează un sistem stabil. Un aemenea sistem are un caracter dinamic, nu electrostatic, ca în cazul legăturii ionice. Mecanica cuantică precizează sensul fizic al valenței. O covalență este dată de o pereche de electroni cu spini cuplați (antiparaleli). Legătura covalentă se formează prin suprapunerea orbitalilor atomici. în teoria orbitalilor moleculari (TOM) covalența se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Un atom poate realiza atâtea covalențe câte cuplări de spin poate forma până la dobândirea unei configurații electronice stabile cu electronii cuplați. Nivelele interioare de electroni nu contribuie la formarea legăturilor ci numai la atenuarea prin efect de ecranare a atracției electrostatice a electronilor exteriori de către nucleu. In funcție de modul cum are loc suprapunerea orbitalilor atomici, care participă la formarea covalenței, se deosebesc mai multe tipuri de covalențe. a) Covalența de tip σ se poate forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în nici un solvent, deoarece legăturile covalente sunt foarte puternice și atomii nu pot fi desprinși din rețea. Explicația solubilității majorității substanțelor ionice în apă constă în micșorarea forțelor electrostatice care rețin ionii în rețeaua cristalină, ca urmare a fenomenului de hidratare al ionilor. I.4.7. Coloizi. Intr-o soluție adevărată, solvatul este dispersat în solvent sub formă de molecule, ioni sau chiar atomi. O suspensie conține particule sufcient
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
caracter acid și funcțiunea amino cu caracter bazic. În soluție aminoacizii disociază formând amfiioni sau ioni bipolari: Punctele de topire ridicate ale aminoacizilor au confirmat existența amfiionilor și în stare cristalină, prin crearea unei rețele stabilizată prin forțele de atracție electrostatice între grupările cu sarcini opuse ale acestora, asemănătoarea rețelelor cristaline ale sărurilor. Din aceleași considerente aminoacizii sunt ușor solubili în apă, iar în solvenții nepolari sunt puțin solubili sau chiar insolubili. Solubilitatea în apă este influențată și de natura radicalului
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
aminoacizi și la care porțiunea helicoidală reprezintă 70% din lungimea sa. 4.3.4.4. Structura cuaternară este caracteristică agregatelor moleculare formate prin asocierea mai multor structuri terțiare ale proteinelor globulare. Stabilizarea acestora se face prin legături de H sau electrostatice formate intermolecular, unind catene sau * helixuri în cadrul unor subunități. Un exemplu de structură cuaternară tipică este cea a hemoglobinei, cromoproteină ce transportă O2 în organismul animal. Hemoglobina este formată din 4 catene polipeptidice, unite fiecare cu cîte o moleculă de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
gradul de hidratare al acesteia și implicit solubilitatea în apă. De asemenea pH-ul soluției de proteină influențează solubilitatea acesteia prin ionizările pe care le produce în moleculă. S-a arătat că la pHi solubilitatea proteinelor este minimă,-datorită atracțiilor electrostatice dintre moleculele ionizate și crește pentru valori de pH depărtate de cea a punctului izoionic. Solvenții organici micșorează solubilitatea -prin scăderea constantei dielectrice și micșorarea hidrată rii. În cantitate mare solvenții organici descarcă moleculele proteice și le deshidratează. În soluții
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de legi naturale (A. Pleșu, Despre îngeri: 97 și în CLRA), sumedenia de pericole nedefinite (idem: 96) - sau cu valoare partitivă: parte, dar și bucată, rest etc. - toate forțele sunt din patru câmpuri, câmpu' gravitațional, câmpu' forțelor nucleare, magnetic și electrostatic [...], tot restu' [forțelor] sunt derivate (IV: 352). Substantivele neologice au o distribuție mai limitată sub aspectul registrului și, uneori, sub aspectul selecției lexicale; de ex.: (cuantificatori globalizanți) ansamblul 5 bunurilor produse prin muncă (S. Mihăilescu, Economie: 6), totalitatea realizărilor prin
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
un material izolator excelent pe bază de parafină și sulf), dinamul cu voltaj mare și electroscopul Hurmuzescu. Primește titlul de doctor în științe (cu mențiunea maximă) la 28 aprilie 1896 pentru teza „O nouă determinare a raportului v între unitățile electrostatice și electromagnetice”. Revine în același an în țară fiind numit conferențiar de fizică matematică la Universitatea din Iași, iar apoi profesor titular de „Gravitate, căldură și electricitate”. Având viziunea clară a viitorului în știință și a necesității învățământului superior tehnic
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
și Măsurări Electrice (1969-1985). + 1995. Profesorul Mihai ANTONIU S-a născut la 27 octombrie 1923 în comuna Butea din județul Iași. A absolvit facultatea de Electrotehnică din Iași, secția Electromecanică în anul 1950. În anul 1968 a susținut dizertația „Instrumente electrostatice de măsurat cu variație de tensiune pentru domeniul audio” obținând titlul de doctor inginer în specialitatea Măsurări electrice, conducător științific fiind prof.dr. Vasile Petrescu. Și-a desfășurat cariera universitară la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, facultatea de Electrotehnică, catedra
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
universitar din anul 2002. Conducător de doctorat din anul 2008, domeniul Inginerie electrică. Discipline: Măsurări electrice și electronice, Compatibilitate Electromagnetică, Zgomote și interferențe în instrumentație Cercetare științifică: magnetometrie, măsurarea parametrilor materialelor magnetic moi, compatibilitate electromagnetică, protecția echipamentelor electrice la descărcări electrostatice, măsurarea și evaluarea calității energiei electrice, 19 contracte de cercetare științifică Alte activități: Decan (începând cu anul 2008) al facultății de Electrotehnică, șef al catedrei de Măsurări Electrice și Materiale Electrotehnice (2000-2008), Membru IEEE (EMC), ASRO, Membru al Comisiei nr.
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
molecula de azot, între atomii de azot se realizează: a) o legătură covalentă dublă; b) trei legături covalente simple; c) o legătură covalentă polară; d) o legătură covalentă triplă. 22. Între moleculele de amoniac se exercită interacțiuni: a) dipol-dipol, b) electrostatice; c) de dispersie; d) legături de hidrogen 23. Formulele compușilor ionici sunt: a) CH4, CaH2, HCl; b) CaH2, MgH2, LiH; c) CH4, HCl, NH3; d) NH3, KH, H2O 24. Clorura de amoniu cristalizează în rețea: a) moleculară; b) ionică; c
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]