1,905 matches
-
membrii tribului Ghuzz în Khorasan. El a fost interesat și de astrologie și este considerat superior contemporanilor săi în logică, muzică, teologie, matematică și toate celelalte preocupări intelectuale. Conflictele cu rivalii l-au făcut pe Anvari să renunțe să scrie elegii. Fără îndoială satirele sale i-au creat mulți inamici. Stilul și limbajul său este obscur, Dawlatshah considerând că este nevoie de comentariu pentru a înțelege opera sa. Anvari a murit la Balkh spre sfârșitul secolului al XII-lea, cea mai
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
a frâna într-o oarecare măsură acest proces, din 1928 Adolf Meschendörfer a inițiat Olimpiadele școlare de limba germană, care se țineau din doi în doi ani în toate localitățile în care se găseau gimnazii cu predare în limba germană. "Elegia Transilvană" ("Siebenbürgische Elegie"), cea mai cunoscută poezie a lui Adolf Meschendörfer, scrisă de acesta în anul 1927, a fost folosită de Ernst Irtel (1917-2003) ca text pentru un cor mixt, cu același titlu. Prof. dr. Stefan Sienerth, în calitatea sa
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
o oarecare măsură acest proces, din 1928 Adolf Meschendörfer a inițiat Olimpiadele școlare de limba germană, care se țineau din doi în doi ani în toate localitățile în care se găseau gimnazii cu predare în limba germană. "Elegia Transilvană" ("Siebenbürgische Elegie"), cea mai cunoscută poezie a lui Adolf Meschendörfer, scrisă de acesta în anul 1927, a fost folosită de Ernst Irtel (1917-2003) ca text pentru un cor mixt, cu același titlu. Prof. dr. Stefan Sienerth, în calitatea sa de cercetător la
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
În dimineața nașterii lui Isus Cristos, 1629). Dezgustul său față de dogmatismul din ce în ce mai accentuat din cadrul bisericii engleze a constituit motivul pentru care Milton a renunțat mai târziu la planurile sale de a deveni preot. Poemele timpurii, printre care "Comus" și "Lycidas" (elegie la moartea prietenului său, poetul Edward King, în 1637) sunt dovezi grăitoare în privința darului liric superlativ al lui Milton. În 1638, Milton a plecat în Italia, unde a călătorit, a studiat și a întâlnit multe figuri remarcabile, printre care pe
John Milton () [Corola-website/Science/298779_a_300108]
-
ironizând cu severitate moravurile societății, condamnând cu fermitate abuzurile și nedreptățile manifestate în epocă. Din punct de vedere compozițional, operele scriitorilor pașoptiști împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: oda, elegia, meditația, epistola, satira, fabula, pastelul, idila, sonetul, balada. Majoritatea poeților pașoptiști s-au înscris definitiv în patrimoniul literaturii române. Gheorghe Asachi - introduce sonetul în poezia românească; Anton Pann - "Povestea vorbii"; Vasile Cârlova - "Ruinurile Târgoviștii"; Ion Heliade Rădulescu - "Sburătorul"; Cezar Bolliac
Poezia pașoptistă () [Corola-website/Science/316923_a_318252]
-
În urma participării sale la Salonul Oficial din 1926, Oscar Walter Cisek scria în revista Gândirea: În cronica la Salonul Oficial din 1927, Oscar Walter Cisek scria în aceeași revistă: În schimb, N. N. Tonitza, în articolul Salonul Oficial Pictura III Sala Elegiei, apărut în Universul Literar se referă astfel la aceeași pictură: În cronica la expoziția din 1938 a Tinerimii artistice, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”: În cronica la „Expoziția Romeo Storck”, deschisă în 1940 în Casa Satmary din Str. Biserica
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
prilejul canonizării Mitropolitului Varlaam, Neamț, 29-30 august, 2007. 39. Ortografierea numelui Iisus Hristos și implicațiile sale confesionale, conferința prezentată la Academia Română, București, în cadrul ciclului «Limba română și relațiile ei cu istoria românească», joi, 29 noiembrie 2007. 1. Sextus Propertius Carus, Elegii, traducere din limba latină și prezentare, în OS, nr. 1, p. 1984, 1984, p. 16. 2. Aurelius Augustinus, Despre limbaj și educație (Confessiones. I, 13 23), traducere din limba latină și prezentare, în OS, nr. 5 6, 1984, p.16
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
în 1096 au generat apariția unei conștiințe a unității celor trei mari grupuri. Cu prilejul postului de 9 Av comunitățile așkenaze obișnuiesc să comemoreze și să deplângă și distrugerea obștilor din orasele Shum: Shpira (Speyer), Vormaiza (Worms) și Magentza (Mainz). Elegia sau plângerea începe cu cuvintele מי יתן ראשי מים. Ele au fost publicate pentru prima dată în anul 1892 de către Adolf Neubauer, fiind traduse în germanî de Seligmann Baer. Ediția a doua a apărut în anul 1945 sub îngrijirea lui
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
revoluționar. Pe la jumătatea lui aprilie, Shelley află de moartea compratiotului său John Keats,doborât de tuberculoză la Roma. Socotind că atacurile veninoase ale unor critici literari conservatori împotriva tânărului său confrate nu erau străine de moartea lui prematură, Shelley scrie elegia "Adonis", pe care o tipărește în iulie, la Pisa. (Atât Shelley, cât și Keats erau ținta preferată a revistelor reacționare "Quarterly Review" și "Blackwood's Edinburgh Magazine".) Shelley se împrietenește cu Alexandru Mavrocordat, unul dintre conducătorii mișcării de eliberare a
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
era compus din 52 de foneme. În aceasta limbă au fost traduse Biblia și alte lucrări religioase. Iar tradiția locală istorico-literară a fost stabilită în secolul al VII-lea d.H. prin „Istoria albanilor” a istoricului armean Movses Kalankatvatsi (secolele VII-VIII), „Elegia”” poetului Davtac (secolul al VII-lea), „Cronica albană”” și „Codexul lui Mkhitar Goș” (secolele XII-XIII), „Istoria lui Kiracos din Gandzak”” (secolul al al XIII-lea), „O scurtă istorie a albanilor” a lui Esai Hasan Gealal etc. Scrisul alban a fost
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
să șlefuiască limba italiană literară, argumentând necesitatea folosirii limbi italiene în literatură în locul celei latine în eseul "Della volgar lingua". În "Gli Asolani" (1505) tratează sub forma unui dialog tema iubirii platonice. Pietro Bembo este autorul unui mare număr de elegii, idile, epitafuri și ode, unele dintre ele cu un îdrăzneț caracter laic ("Priapus"). Casa lui din Veneția era un loc de întâlnire al artiștilor, literaților și persoanelor cultivate din protipendada venețiană. Pietro Aretino (1492-1556), originar din Arezzo, prieten al lui
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
printre principiile unei noi estetici, "veridica estetică a paradoxismului", însă nu ajunge la "Necuvânt (Non-Logos / Non-Verbe)", poate, pentru că nu se ivește dinspre reacțiile moderniste la „stalinismul cultural“ („reședința“, mai mult ca sigur, a "Fant-Omului", a "Omului-Fantă" - cf. Nichita Stănescu, "11 elegii", 1966), ca reprezentanții generației dacoromâne / valahe "Stănescu-Sorescu", ci pentru că vine dinspre Tristan Tzara (cf. Cl. Bertrand, "Sur Tristan Tzara" - în "Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara", vol. III - IV / no. 5 - 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distanță
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți ca fiind un final potrivit pentru ciclul său de lucrări simfonice. Pe lângă cele trei simfonii, Vaughan Williams a mai finalizat alte lucrări, inclusiv Concertul pentru tubă, "Elegia Oxford" pe textul lui Matthew Arnold și cantata de Crăciun "Hodie". A compus și o adaptare a Psalmului 100 pentru încoronarea reginei Elisabeta a II-a. La moartea sa a lăsat neterminate un concert pentru violoncel, opera "Thomas the Rhymer
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
Cruciș Secondo Intermezzo per orchestră Una Via Cruciș V "...Crucifige!... Crucifige!..." Esercizi per 11 archi - I. Monodia interrotta e improvviso canonico Wow! Per voce femminile Braevissimo (Bravissimo I) per contrabbasso e archi Vidi Aquam per soprano e un'orchestra piccola Elegia per Egisto per violino solo Quarto concerto per organo, due trombe, 2 tromboni e orchestră "Hoc erat în votis" Îl silenzio, îl gioco, la memoria per coro di bambini Braevissimo ÎI per contrabbasso ed archi Braevissimo III per contrabbasso ed
Ennio Morricone () [Corola-website/Science/305773_a_307102]
-
moduri epico-lirice, în autentice registre stilistice păunesciene, de la problema părinților din perioada socialismului, cărora fiii - cu câștigurile / salariile lor - nu le puteau asigura o bătrânețe liniștită (situația neschimbându-se nici dincoace de 1989), cum, de pildă, în memorabila, în sfâșietoarea elegie, ce poartă titlul „Repetabila povară” - " Cine are părinți pe pământ nu în gând, / mai aude și-n somn ochii lumii plângând. // [...] // Umiliți de nevoi și cu capul plecat, / Într-un biet orășel, într-o zare de sat, // [...] // Cocoșați, cocârjați, într-
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
al cincizecilea vers. Prima secțiune este o introducere elaborată în care Ovidiu prezintă și susține tema lucrării; a doua secțiune cuprinde cinci rețete pentru tratamente cosmetice ingrediente obișnuite în cantități precise. Acest poem este prima încercare de a compune o elegie didactică. Această specie literară, perfecționată de Ovidiu în a sa „Artă de a iubi”, era un amestec ciudat al stilului moralizator și pedagogic al poeziei didactice și al temelor frivole ale genului elegiac latin. În cea veche și mai cunoscustă
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
prin epopea alegorică ""Le Roman de la Rose"" de Guillaume de Lorris și Jean de Meung, pe care Chaucer îl traduce în limba engleză. Prima operă mai importantă din această perioadă este "Cartea ducesei" (""The Book of the Duchesse"", 1369), o elegie concepută în cadrul unei viziuni alegorice cu prilejul morții lui Blanche, soția lui John of Gaunt. Opera literară a lui Chaucer din anii 1372-1385 este strâns legată de însușirea concepției umaniste și a culturii laice cu ocazia călătoriilor sale în Italia
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Năsăudului. 6. Săluc Horvat - Ion Șiugariu - inedit în Maramureș. Supliment politic, socialcultural al gazetei „Pentru socialism”, aprilie 1976, p. 21, col. 1-4, sus. (Restituiri). Sunt publicate variantele a patru poezii Mușcatele, Soare mort, Surâs uscat și Final având ca supratitlu - Elegii pentru geamul mic. 7. Săluc Horvat - Viața socială. Studiu și indice bibliografic. Baia Mare, [Multigrafia], 1976, 50 pagini. (Institutul Pedagogic Baia Mare). 8. Onisim Filipoiu - Repertoriu bibliografic al revistei. „Arhiva Someșană” (1924-1940) în Arhiva Someșană. Studii și comunicări. [Volumul 1]. Năsăud, [Întreprinderea
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
„” este a opta poezie-elegie de Nichita Stănescu din volumul 11 elegii, apărut în 1966. Poemului i s-a acordat o atenție sporită din partea criticii, textul cucerind, în special prin invocarea acelui ținut mitic - Hiperboreea. „În acest spațiu simbolic - gnoseologic - are loc, de fapt, o nouă naștere a ființei ca ființă cunoscătoare
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
sinele «știutor» este (re)născut viu”, afirmă Cristian Moraru. ("Nichita Stănescu - sistemul poetic", postfață la vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Editura Minerva, 1988, p. 358). În schimb, Eugen Simion îi atribuie poetului paternitatea acestui ținut, atunci când afirmă că în a opta elegie, „una dintre cele mai frumoase, (Nichita) creează o țară nouă, Hiperboreea, locuită de ideile pure și uriașe, un fel de peșteră platoniciană, unde sunt primiți și poeții” ( Scriitori români de azi, I, 1978, p.181). Despre „o nouă naștere a
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
181). Despre „o nouă naștere a făpturii” a vorbit și Ion Pop, în monografia din 1980, apelul fiind rostit de Ea - „prezență anonimă, poate emblemă a maternității”. Altfel spus, „Hiperboreea este de fapt o zonă-limită între material și spiritual”, iar „elegia a opta (...) construiește (...) modelul unui act de inițiere angajat de acea voce anonimă - Ea - care e însuși principiul existenței, Muma arhetipală, mitică...” (Ion Pop, monografia, 1980, p. 62-63, 66). Ștefania Mincu apreciază că invocatul ținut este „simbolul unui spațiu al
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
spațiu în care se plonjează cu sufletul «dezbrăcat» de trup într-un ocean primordial...”, dar „nașterea hiperboreeană e doar în minte, nu adevărată”, căci Nichita e un „poet al lucidității”, motiv pentru care refuză „visul și evaziunea”. Alex. Ștefănescu conchide: „Elegia a opta este un poem frumos luat în sine, fără apartenență la ansamblul elegiilor. Poetul exprimă un avânt către un Nord abstract”.
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
dar „nașterea hiperboreeană e doar în minte, nu adevărată”, căci Nichita e un „poet al lucidității”, motiv pentru care refuză „visul și evaziunea”. Alex. Ștefănescu conchide: „Elegia a opta este un poem frumos luat în sine, fără apartenență la ansamblul elegiilor. Poetul exprimă un avânt către un Nord abstract”.
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
antologie de poezie arabico-andaluză. Tema principală este dragostea care duce la trăirea unor experiențe frustrante și amare; limbajul folosit este foarte apropiat de cel din „"Poeta en Nueva York"”. „"Llanto por la muerte de Ignacio Sánchez Mejías"” (1935) este o elegie încărcată de durere și emoție, ce reprezintă un omenagu adus toreadorului sevilian Ignacio Sánchez Mejías, care i-a susținut mereu pe poeții Generației lui 27. Opera poetică a lui Lorca se încheie cu „"Seis poemas gallegos"” („"Șase poeme galiciene"”) și
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]