1,108 matches
-
a orbitei planetelor. Calculele lui redescoperă legile lui Kepler despre mișcarea planetelor. Construiește propriul său telescop. Telescopul lui Newton În iarna anilor 1680-1681 observă apariția unei comete. Discutând fenomenul cu Robert Hooke 35 și John Flamsteed 181, susține că forma eliptică a orbitei planetare este rezultatul unei forțe centripete invers proporțională cu pătratul razei vectorului (enunță astfel legea universală a gravitației pe care o publică într-un scurt articol de nouă pagini De motu corporum in gyrum). Întrebuințează cuvântul latin "gravitas
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
este pentru că am stat pe umerii giganților" (If I have seen further it is by standing on the shoulders of giants). Georg Friedrich Bernhard Riemann (1826-1866), matematician german care, prin analiza teoriei numerelor și geometria diferențială, a pus bazele geometriei eliptice sau sferice a spațiului și a lumii, deschizând drumul relativității și incertitudinii în matematică. Studiind suprafețele curbe postulează : Dacă nu există o linie dreaptă, nu va exista niciun punct de pe care se poate trage o linie paralelă; deci principiul paralelelor
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
această poezie o "operă de rafinament, de subtilitate artistică" (G. Călinescu). Această poezie se înscrie în estetica urâtului, păstrează rima împerecheată, din poezia populară, are o sonoritate deosebită prin repetarea vocalelor e și i, o structură sintactică simplă, cu propoziții eliptice, termeni regionali, arhaici (subsoară, corcoduși). Morgenstimmung Această poezie cu influențe romantice, eminesciene, are ca temă dragostea și un titlu cu sonorități germane care semnifică dispoziția aurorală. Într-o după-amiază, pe neașteptate, "au sărit zăvoarele" și Cântecul, muzica sferelor mișcate de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
materie, prin contemplație și o transformă în cântec. Prin construcția metaforică "lauda grădinii de îngeri" se sugerează suprapunerea dintre materie și spirit: "grădina" imagine concretă, "înger" imagine spirituală, "lauda" cântecul). Vocalele u și e dau o notă de melancolie, construcțiile eliptice conferă mister ("Cimpoiul veșted luncii"), verbul "răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă", "drum", "piatră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din principală de cuvintele "îndată", "numai ce și ", "unde nu", "numai iacătă", " iaca", "iute ", "pe loc". Verva poetului se realizează prin aglomerarea verbelor de acțiune la aceeași persoană, mod, timp, număr. Alteori, dinamismul este sugerat de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
urmă, în baza programului stabilit cu Ministerul Economiei, a sosit la Teheran delegația noastră și au început negocierile. Acestea s-au desfășurat greoi. La un moment dat, au intrat în impas din lipsă de pregătire suficientă și din cauza unui mandat eliptic de care dispunea delegația noastră. Presa iraniană a început să scrie despre eșecul iminent al negocierilor. Ne împotmolisem în jurul problemei clauzei de consolidare a acordului de plăți. Conducerea M.C.E. român participa la Conferința Internațională a Comerțului (prima acțiune internațională de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în faldurile criptice ale limbajului. Impresia este însă că acestea au venit în poezie executând disciplinate un ordin de concentrare, și nu urmând o autentică și impetuoasă chemare lăuntrică. Efortul decriptării, solicitat intens pentru a depăși dificultățile unui discurs exagerat eliptic, nu este decât rareori compensat de o satisfacție estetică pe măsură. Mai des senzația este de limbaj scăpat de sub control și în căutarea nu foarte abilă a unui înțeles: „Labirint desfăcut / întins ca sfoara dintr-un ghem // truc / de purtat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
este, într-o anumită măsură, o exemplificare a studiului despre structura poetică a basmului, în introducere adăugându-se observații pertinente despre mutațiile basmului în funcție de condițiile istorice, geografice, morale și sociale și despre caracteristicile mai noi ale eposului popular - vioiciunea, stilul eliptic, bogăția dialogului, linearitatea structurii, absența descrierilor și a caracterizării eroilor, a evocării ambianței, pătrunderea elementelor urbane -, explicabile prin influențele exercitate asupra folclorului de factorii culturali moderni. Cu Folcloristica română. Evoluție, curente, metode (1968), structurată pe direcții și școli, V. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
amnar, CÎt miresmele se Împart ca afiș electoral. Sau lirica elegiacă - pentru a mai da un singur exemplu -, care găsește noi echivalențe vechii ambianțe romantico-simboliste, Într-un text precum Profil tăiat În lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică, „analogia de corpuri geometrice”: În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile [...] Încă zece pași vîntul mă ia de braț Concav rîsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub vîsle stelele cad chei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aurul peștilor În frunze / ce bucle meduzele cum se apleacă / și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile”, „glasuri lasă dîre de argint ca melcii”... Dacă poemele din ciclul Terase (al doilea din volum) mai amintesc prin sintaxa eliptică și unele imagini șocant-moderniste de etapa „constructivistă” a poetului („cerul se schimbă ca plăcile de gramofon”, „Încalcă-mi inima ca o frontieră”, „arc voltaic surîsul și În gest amnar”, „devastează-mă ca pe o casă / de economie”, „ce rar album
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fi identificate principalele trăsături ale prozei poetice ca o „construcție Închisă, bazată pe revenirea motivelor, cu puternic accent pe ritmica melodică a frazei”, presupunînd un tratament fantezist al lexicului, ce atrage atenția asupra cuvîntului Însuși, cu o sintaxă discontinuă, adesea eliptică, opusă „ordinii tradiționale a frazei”, cu un ritm apropiat de cel al poeziei și avînd o puternică Încărcătură metaforică. Sub acest ultim aspect, - al caracterului figurativ al limbajului - proza poetică a lui Voronca poate fi apropiată chiar, cu suficiente argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avangardist, ceva din disciplina și rigoarea constructivismului plastic, căruia Îi căuta corespondențe În scrisul poetic dovadă și cele cîteva poezii tipărite În revistele Punct și Integral, apoi În volumașul Invitație la bal din 1931, În care sintaxa versului cunoștea constrîngeri eliptice, ajungînd chiar la un fel de "ermetism gramatical", cum Îl caracteriza, nu foarte entuziasmat, G. Călinescu, iar imaginea poetică era stilizată "geometric" și "mecanic". Pe parcursul procesului de "sinteză modernă" pe care Îl realizează În scrisul său, Voronca mai și deviase
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un cort... În ciclul de Patrusprezece sonete, schimbarea e vizibilă mai ales În amprenta stilistică barbiană, semnalată, de altminteri, În nota (aparținînd, probabil, lui Sașa Pană) ce prefațează poemele tipărite În 1967 În revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dînsul) aproape ostentativă, recursul (neobișnuit și totuși dificil de escamotat) la o poetică oarecum barbistă, oarecum hermetică, trăsături cu totul singulare În restul operei lui". "Barbismul" se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un vag ecou, mai curînd sintactic, dar și imprimat "geometric" În două din versurile sonetului Mai nevăzut obrazul: "Umăr Întors În flaut, arc suplu În picior / Păunii cînd sub gene cu ploile perindă"... Și, tot aici, Întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut Întors, cenușă, profilu-acestei strîngeri"... Ori, În al treisprezecilea sonet, - Temniță e, sau cântecul de fum - Încă o dată, ținuta sobru-concentrată a imaginii, care pune limite ferme vagului și reveriei somnolent-contemplative: "Dantelă În: auz suavul glas / Fețele: două. Dar privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unui limbaj stângaci, excesiv poetizat, și a celui de sorginte țărănească. Titlurile indică frecvent conținutul povestirii - Pădurea, Povestea fânului, La noi la Pădureni, Sfade, Vorbele drumului -, fiind puncte de reper în ceea ce privește subiectele alese pentru a evoca lumea satului. Narațiunea este eliptică, fără amănunte și fără un fir epic bine definit, iar personajele sunt vagi, în orizontul ales punându-se accentul când pe fenomenul „școlarizării la sate”, când pe întâmplări erotice unde predomină spectaculosul: castrări, violuri, pedepsirea femeilor adultere etc. De multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
intelectual în cultura noastră, prin numărul criticilor - urmași care cu toții, oricât de deosebiți ar fi între ei, îi sunt datori cu o parte a felului lor de a concepe critica literară, precum și prin exemplul fără pereche al unui stil când eliptic și când periodic, dar totdeauna calculat inginerește și de o splendidă refrigerență.”2 Personalitate copleșitoare a criticii și istoriei literare românești, G. Călinescu este asociat marilor spirite enciclopediste ale culturii noastre. Opera lui Mihai Eminescu, Pe o pagină albă din
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și cel mai "irlandez" dintre romanele sale. Citindu-l pe Turgheniev (Editura Polirom, 2002, 248 p.), apărut într-o excepțională versiune românească semnată de anglistul și romancierul constănțean Florin Șlapac, repropune o narațiune clasică scandată modern, britanică și irlandeză totodată, eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cea indusă, ca și citat, a personajelor lui Turgheniev, în care se refugiază Mary Louise. Sumă sau complementaritate a două universuri care generează dualitatea stilistică a romanului, excepțional egalată în limba română de Florin Șlapac în tot ceea ce înseamnă dialog eliptic, potretistică acidă, subterană creștere spirituală, ambiguitate psihică, monolog lapidar, enunțuri aluzive, descrieri sumare, fluență narativă ș.c.l. Bernard sau vindecarea de ficțiune Nu ne surprinde faptul că David Lodge (n. 1935, Birmingham) a renunțat la cariera universitară pentru a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca vulpea. Și obrajii, încă de pe atunci vulpea era vânătorul". Poetă, eseistă și prozatoare, membră din 1995 a Academiei Germane de Literatură și Poezie, autoare multipremiată a peste 20 de cărți, majoritatea în limba germană, Herta Müller practică o scriitură eliptică, fragmentară, dezasamblată, o scriitură a filamentelor întrerupte. Partitura sa nu suportă continuitatea timpului, succesiunea e zigzagată, urzeala se deșiră în fața cititorului, eventualele cusături plesnesc. Herta Müller scrie prin juxtapuneri de fotograme comunicante subteran și aparent independente. Dialogurile sunt scurte și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un permanent dialog cu profeții lui Israel: „Adevărat, adevărat vă spun vouă: mai înainte de Avraam Eu sunt” (In. 8,58). Înainte de a-i întreba pe apostoli - „cine ziceți voi că sunt Eu?” - același Domn îi oferă lui Moise provocatorul răspuns eliptic: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș. 3,14). Tautologia ultimei sentințe reprezintă refuzul apofatic al oricărei definiri a Dumnezeirii, dar și o invitație la recunoașterea Cuvântului din lucrările Sale mântuitoare. Este ceea ce au făcut apostolii Bisericii în fața celor „tari în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
orelor de curs, cât și în timpul recreațiilor. Se ridică în picioare atunci când nu îi convine ceva, deranjează colegii în timpul lucrului și nu termină nicio lucrare începută. Vorbește neîntrebat mai tot timpul, manifestă nerăbdare, 74 întrerupându-și colegii. Răspunsurile sale sunt eliptice, pripite, întrerupând și învățătoarea. Deseori nu reușește să fie atent la detalii sau comite erori din neglijență, având deseori dificultăți de concentrare a atenției. De multe ori B.D. refuză, ezită sau manifestă neplăcere în angajarea unor sarcini de lucru care
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
inițiatic - „ermetismul acestei poezii, în măsura în care există, este [...] nepremeditat, natural” - , înregistrează două maniere aparent contrastante, și anume una a exprimării simple și limpezi, în care discursul poetic e adus la „gradul zero” prin desolemnizare, și alta, unde discursul e enigmatic și eliptic, conchizând că atunci când se exprimă cu autenticitate, „netravestit”, poetul se arată a fi un spirit elegiac, tulburat de „trecerea omului”. Altă lectură îi aparține lui Ion Negoițescu, care accentuează lirismul și sentimentalismul manifestate indirect, atribuindu-le „mai degrabă lucrurilor dimprejur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
pentru care este apreciat este acela de a fi poetizat "muma proletară". Este, de asemenea, și perioada în care îi apare volumul Stanțe burgheze. Se mai păstrează tehnica refrenului, versul liber, sincopat, citadinul aflat în centrul universului liric. Versurile devin eliptice, se constituie din lungi enumerații din care adesea verbele lipsesc, astfel încât devine dificil de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia anterioară ("Nu trebuie/ Să-ți spui gândurile/ Dacă regreți/ Trecute scrisele rânduri", Sine die, "Cafeneaua/ Cu visători damnați
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tăcerile svâcnind ca niște inimi speriate (...)/ rod aburul rece de moarte/ al craniilor - eu trec mai departe"142. Pe aceeași pagină, se găsește Epilog de Mihnea Gheorghiu, un text în care se adoptă formula versetului, notațiile sunt lapidare, formând definiții eliptice, trunchiate, ce amintesc iarăși de poemele de avangardă. Apare aici aceeași sugestie ca și în textul Elenei Diaconu, a unei posibile evadări dintr-un univers claustrant: Se pregătește undeva o ardere violentă, cu chipuri prelungi, transparente, vii, ca pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acumularea de detalii, sunt prezente și aici pentru a întâri ideea de inutilitate, de umilință: "Noi dragostea, noi pietrele, noi focul (...)// Noi pietrele durerii unanime (...)// ...noi lacrimile, vezi, și nebunia/ pe lângă-aceste lucruri în genunchi" (Lucruri în genunchi). Structurile nominale, eliptice accentuează senzația de claustrare, de închidere în limitele unui orizont al tragicului. Se trece brusc de la abstract la concret ("voi, gânduri aspre, pașteți", Carnet lapidar, " Ne colcăie alcoolul imensității-n vine", Jurnal de grupă... dubito) ca și cum frânturi de vis, de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]