994 matches
-
dădaca țigancă. Duca-Vodă voia să pună la cale căsătoria cu Ștefan-beizade, din rațiuni politice, urmărind tronul Țării Românești pentru fiul său. Față de tânărul îndrăgostit, abatele are o simpatie deosebită, manifestă înțelegere și vrea să-l ajute, prezentându-l în mod elogios Padișahului. În timp ce Duca-Vodă plănuia nunta fetei, Alecu Ruset pune la cale răpirea mirelui, dar planurile îi sunt dejucate, este prins, dus în fața domnitorului, care îl lovi cu buzduganul, încât tânărul "sub năvala sângelui", "se abătu într-o parte; după aceea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu inclinațiile lor spre partea nocturnă și coborârea în infern. În viziunea romantismului, orbii pot schimba viziunea asupra realității printr-o presupusa clarviziune, care face din ei niște magicieni. Fernando nu împărtășește această elogioasa opinie, el mai degrabă are pentru orbi frică, nu respect, pentru că știe că îi sunt superiori, atât lui, cât și întregii umanități, tocmai "pentru că dețin puterea", adică râul. Descinderea această interioară ne duce cu gândul și la misticii din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Maiorescu - constata Mircea Scarlat - privirea lui Creangă ca exponent s-a impus ca un loc comun, reluat de toți exegeții ulteriori. Pare paradoxal, dar criticul care nu i-a dedicat humuleșteanului nici un studiu special, ci doar unele epitete și citări elogioase, a impus clișeul cel mai viabil în exegeza lui Creangă―. Intr-adevăr, argumentează eseistul, Maiorescu care îl citează pe creatorul nemuritoarelor povești de unsprezece ori, dar niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru a impune
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
din cele mai ample proiecte editoriale ale vremii. Proiectul a avut un ecou favorabil printre 10 cărturari vremii după ce prospectul a fost publicat, la 1 decembrie 1838 în „Albina Românească”, el a fost reluat în mai multe periodice, însoțit de elogioase note introductive. De asemenea inițiativa a găsit și aprobarea lui Mihail Sturdza. Cu toate acestea, ea nu a putut fi materializată fiind imposibil să se realizeze cei 200 de „prenumeranți”, care ar fi asigurat apariția celor nouă volume. Explicația trebuie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
arhetipal "Hamlet" În complexa sa activitate de teatrolog, cronicar dramatic și regizor, Camil Petrescu este destul de circumspect în privința marilor valori ale dramaturgiei naționale și universale. Caragiale și Davila, din literatura noastră, Ibsen și Bernard Shaw, din cea universală, sunt nume elogios evocate. Neîndoielnic, "Marele Will" a exercitat față de autorul român o fascinație aparte. Și asta, pentru că opera shakesperiană reprezintă o sinteză a tuturor problemelor de natură intelectuală, care au frământat gândirea umană încă de la origini, cu un accent special pe formele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
flori aurite și de câmpiile Elisee (...) În așa grad a agonisit el toate acestea încât era ca o corabie atât de încărcată de erudiție pe cât aceasta este încăpătoare pentru mintea omenească<footnote Ibidem, XXII-XXIV, p. 54. footnote>. În termeni tot atât de elogioși, despre cunoștințele Sfântului Vasile vorbește și retorul Libaniu. Pe lângă stil, magistrul păgân vede la ierarhul creștin o înțelepciune nesecată care ar putea fi găsită numai la unul care studiază continuu. El scrie: Izvoarele cuvintelor curg în mod firesc din gura
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
cu lucrarea La Prisee de Cordres et Sebille. La vârsta de 24 de ani i se încredințează cu titlul de profesor suplinitor catedra de istorie a limbii și literaturii române de la Universitatea din București. După numeroase intervenții și în urma raportului elogios prezentat senatului universitar și colegiului Facultății de filozofie și litere de către Ioan Bogdan, este numit în 1901 profesor titular prin decretul regal cu nr. 732 / 21 februarie. În același an, în iunie, această catedră se împarte în două: catedra de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Densusianu ca membru activ în locul lui Delavrancea, care murise. Fu ales în unanimitate de voturi și salutat de I. Bogdan, socotindu-i alegerea „de mare folos” . Ovid Densusianu rămâne suparat pe colaboratorii „Literatorului” din timpul ocupației nemțești, care adresează articole elogioase lui Mackensen. Începe o politică ascuțită între „Literatorul” și „Viața nouă" care se încheie odată cu dispariția „Literatorului". La l mai 1919 este numit în Comisiunea istorică a României, împreună cu I. Bogdan, D. Onciu, B. Russo și I.Nistor. În octombrie
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
din cele mai ample proiecte editoriale ale vremii. Proiectul a avut un ecou favorabil printre 10 cărturari vremii după ce prospectul a fost publicat, la 1 decembrie 1838 în „Albina Românească”, el a fost reluat în mai multe periodice, însoțit de elogioase note introductive. De asemenea inițiativa a găsit și aprobarea lui Mihail Sturdza. Cu toate acestea, ea nu a putut fi materializată fiind imposibil să se realizeze cei 200 de „prenumeranți”, care ar fi asigurat apariția celor nouă volume. Explicația trebuie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ofrandă, danie binecuvântată 83 prin care cel ce dăruiește (domn, boier, neguțător înstărit, tipograf ori prelat) este, ca în predoslovia la Tâlcuirea Liturghiei, Iași, 1697, a Hatmanului Lupu Bogdan, semănătoriu de-nțelepciune. Și, tot aici, notăm remarcabila strategie a enumerării elogioase a cărților tipărite sub mecenatul Domnului, în Triod, Buzău, 1700, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei chiar așe-zându-l pe Brâncoveanu 84 într-o absolută relație cu însuși Dumnezeu cel ce dăruiește fără să I se ceară, strategie exploatată și în Predoslovia la Octoihul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
construiește catamarane, le vinde, le conduce... și proiectează înconjurul lumii pe un vas cu pînze! Într-o bună zi, cînd nu mai aștepta nimic pe linia aceea, cîștigă un concurs de nuvele cu Sukkwan Island, dar abia după o critică elogioasă în "New York Times", celebrul editor Harper Collins cumpără drepturile de autor și rampa de lansare spre celebritate se deschide. Treizeci de ani după sinuciderea tatălui, David Vann cunoaște consacrarea, iar traducerea în Franța, la o editură mică, specializată în "nature
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să te scuturi de tot ce nu este esențial. Poate că nu e lipsit de interes să privim puțin și cealaltă jumătate (sau sfert) a(l) paharului. De obicei, un roman recompensat cu un mare premiu are parte de critici elogioase, entuziaste, sau măcar politicoase. Dar iată că în cazul de față, a existat și cel puțin o cronică deosebit de acidă și tranșantă, apărută într-o revistă de certă notorietate "L'Express". Autoarea, Delphine Pera, își justifică opinia clar defavorabilă punctînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
importantă pentru noi și se impune Întreprinderea tuturor măsurilor necesare de cea mai mare urgență, pentru a evita tocmai ceea ce doresc foarte arzător rivalii noștri din ultimele două decenii. Vorbim de criză În gimnastica noastră tocmai acum, când după aprecierile elogioase emise la ultima Olimpiadă, am transformat competiția Într-un campionat național, cucerind 3 medalii de aur pe aparate și titlul suprem pe echipe? Ne puteam dori mai mult? Se putea mai mult? Și totuși... La aceste realizări realmente excepționale și
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
vechiul său șef direct în Garda de Fier, Radu Gyr." Fiind temeinic documentat, Mircea Handoca scrie: Nici un cuvânt din corespondența dintre Radu Gyr și Mircea Eliade nu conține cea mai mică aluzie la aceasta." Cu deplin temei, Mircea Handoca apreciază elogios monografia, de peste 1400 de pagini, Rădăcinile românești ale lui Mircea Eliade. 1907-1945, elaborată de Mac Linscott Ricketts, fost student și doctorand al profesorului și savantului român la Universitatea din Chicago, monografie apărută în 1988, în America, și tradusă în limba
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/8649_a_9974]
-
mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În pictură, numai școala care a înflorit înainte de Rafael e bună. De aci prerafaelitismul care s-a răspândit atât de repede, nu numai în Anglia, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul de artă o ironizează și care se identifică cu titlurile literaturizate ale lucrărilor simboliste, precum Ad astra, De profundis, Melancolie, Reverie 309. Șirato se declară dezamăgit de expozanții de la Cercul Militar, termenul de comparație fiind Rodin, căruia îi asociază elogios pe Paciurea tocmai pentru că nu realizează simbolismul rodinian în sculptură. Toți ceilalți sculptori ai generației simboliste sunt puși sub umbrela celor doi maeștri, fapt care-și găsește o justificare în cazul lui Paciurea și prin faptul că acesta era profesor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Burcă este "prea pictural" și "Destramă linia și forma esențialele mijloace în sculptură -, într-o pastă moale și delicată. Și este prea romantic în concepții"314. Între 1919 și 1922, sculptorul participa la expozițiile Tinerimii artistice, având parte de cronici elogioase din partea criticilor de artă. Obiecția lui Sigmund Maur evidențiază o altă trăsătură a sculpturii simboliste, dincolo de tendința ei către literaturizare, deja remarcată mai sus de Francisc Șirato, și anume, capacitatea ei împrumutată picturii de a crea atmosferă printr-un procedeu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care i-l conferă aceste trupuri goale, care realizează o armonie deplină cu natura din jur, în care ei se instalează firesc. Pe acest fond, muzica regăsește ritmurile unei vitalități la care sunt direct conectați micii muzicieni, Virgil Vătășianu remarcând elogios dimensiunea sugestivă a transpunerii acestei armonii în spațiul vizual: Compoziția dimpotrivă este elastică și respiră o viață profundă și emoționantă, datorită atitudinei grațioase și naturale a fiecărui copil, răpit de preocuparea în care l-a adâncit artistul. Mai multă expresie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai ambițios, cu o deschidere utopic-prospectivă. Criticul de artă visează ca România să joace în Balcani un rol de intercesor cultural și civilizațional între Orient și Occident, să se constituie drept o Porta Orientis, la care făcea aluzie, nu tocmai elogios, Raymond Poincaré, într-un celebru proces, aluzie preluată și de Mateiu Caragiale, pentru a deveni motto-ul romanului său, Craii de Curtea-Veche (1929). Viziunea unui naționalism de factură mesianică trecut prin filtrul unei utopii culturale va deveni vizibilă la un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scoate-o, pentru că simbolismul ei e mult prea subliniat, nu era nevoie. Am pus-o acolo, pentru că am descoperit-o la montaj și mi s-a părut o idee foarte bună, până în ziua în care într-un articol, de altfel elogios, dintr-un ziar franțuzesc, am găsit o ironie care m-a atins. Nu era nevoie de simbolismul celor doi cocoși. Dar ca să spun tot adevărul, făcusem altceva și mai apăsat, am filmat o luptă de câini. În Afganistan există o
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Pilonul principal al partidului este liderul său, Corneliu Vadim Tudor, un personaj charismatic prin alura sa de Tribun al poporului. Absolvent de Filosofie cu o teză despre sociologia religiei, este autorul a numeroase volume de poezii și articole (unele chiar elogioase la adresa cuplului Ceaușesu, cuprinse în "Antologia rușinii").7 După cum putem citi în biografia sa, este de asemenea doctorand în istorie și teologie și "creștin practicant care militează pentru unificarea Bisericii lui Isus Christos".8 Împreună cu Fundația România Mare, patronată de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ales dăruirea și jertfa permanentă a mamei pentru copil. în cunoscuta baladă populară „Miorița”, impresionează durerea resimțită de măicuța baciului moldovean, îngrijorată că nu mai primește de la acesta nici o veste, iar afecțiunea ei pentru copil este evidențiată și de portretul elogios, idealizat, pe care i-l face, căci mama este capabilă să vadă în feciorul ei întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
la paratext" se adresează: specialiștilor (istorici literari, critici, lingviști, întotdeauna scrupuloși față de text, puțin sau deloc față de paratext); cititorilor (rolul paratextului este, în esență, un rol de manipulare, de influențare a lecturii); autorilor (pot exista efecte perverse: o prefață prea elogioasă poate "distruge textul"; o anumită reclamă poate dăuna cărții); mediatorilor de carte (librari, bibliotecari, documentariști). Prin urmare, cum poate fi abordat paratextul din perspectiva pragmaticii și a teoriei comunicării? Necesitatea unei asemenea reflecții este cuprinsă în concluzia lui G. Genette
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a mărturiei: îndemn final care asigură unificarea unei succesiuni de propoziții prin crearea unui întreg semnificativ. EXERCIȚIUL 2 J.-M. Floch, directorul de la Ipsos Sémiotique, definește originalitatea campaniei publicitare față de alte comunicări ale editurilor: Practic [nu regăsim aici] nici o critică elogioasă, nici un efect de vitrină de librărie care prezintă cartea printr-o copertă deosebită sau integrată savant într-o serie de citate, de extrase din presă și de ilustrații de orice fel, sau nici un efect de panou publicitar care întinde pe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]