1,444 matches
-
comunism primitiv în sînul societății liberale. Revoluția sexuală a avut ca efect distrugerea acestor comunități intermediare, ultimele care separau individul de piață. Acest proces de distrugere continuă în zilele noastre. Iubirea sfîrșește prin a sosi, dar prea tîrziu, evident. Orsenna eludează, sau, mai exact, deplasează problema iubirea vine îndelung; poate că nu mai e recuperabilă în cuplul explodat, ci în durata care îl transgresează. Într-o vreme în care totul fluctuează și își schimbă sensul de la o zi la alta, neglijînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru cartea sa funcționează în mod exemplar: detractorii, ca și adepții, au cuvântul lor de spus, ei sunt coautori la stabilirea identității unui obiect de studiu. Așa stând lucrurile, Camelia Grădinaru își pune întrebarea, ce nu are cum să fie eludată, privind realismul unui demers ce se dorește "pe cât se poate de analitic și riguros" despre ceva care, în cel mai fericit caz, este perceput ca un curent ce nu și-a încheiat încă evoluția, după cum susțin unii teoreticieni, nu puțini
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce ar trebui aplicat fenomenului postmodern, care în mod esențial se opune acestui tip de "ordine". Tocmai de aceea un teoretician al curentului, Shapiro, a inventat termenul de "postperiodizare"7, de altfel un oximoron, pentru a indica faptul că postmodernismul eludează granițele stricte ale încadrărilor, oferind o alternativă modalității moderne de a gândi istoria. Dacă intenția este aceea de a considera postmodernismul mai mult decât "o lozincă" sau "un termen onorific", atunci acesta trebuie analizat din perspectivă diacronică, dar și sincronică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
corpus care să justifice perspectiva rupturii dintre cele două curente. Chiar dacă există diferențe semnificative între ele, teza continuității și chiar aceea a crizei în interiorul modernismului i se par mai adecvate realității decât postularea existenței unei ere complet noi, care a eludat legăturile cu perioada precedentă. Astfel, Harvey concluzionează că "există mai multă continuitate decât diferență între întinsa istorie a modernismului și mișcarea numită postmodernism. Mi se pare mult mai de bun simț s-o privim pe aceasta din urmă ca pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
hermeneutic. Jocurile de limbaj și pluralitatea lumilor prezentate în discursurile postmoderne transformă sinele într-o formă impersonală sau chiar într-o "absență" (la fel cum literatura, pentru Hassan, devine o "literatură a tăcerii"). 5. Neprezentabilul. Nereprezentabilul. Textele postmoderne tind să eludeze referentul extern, să devină autoreferențiale, în dorința de a celebra dispariția conceptului de realitate. Kristeva observă propensiunea spre inomabil (atroce, oribil, obscen etc.) ca fiind o altă fațetă a nereprezentabilului unui discurs postmodern. Hassan face referire la arta postmodernă, unde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sensibilului. Imprezentabilul este astfel înțeles și ca un procedeu de a se desprinde de pretinsa dorință a modernilor de a "furniza realitate", care este acum înlocuită cu inventarea aluziilor "la conceptibilul care nu poate să fie prezentat"217, aluzii care eludează principiile și regulile prestabilite, privilegiind astfel evenimentul. Pornind de la aceste indicații oferite de Hassan, putem observa într-adevăr în arta contemporană elemente care produc senzația de nereprezentabil, vid, de lipsă a oricărei posibilități de interpretare. Chiar dacă se poate vorbi de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schimbului simbolic în societățile contemporane, Baudrillard mărturisește într-un interviu 419 că dacă societățile primitive cunoșteau două niveluri ale procesului de schimb cel banal, necesar traiului și cel sacrificial, care provine din cheltuirea excedentului în vederea obținerii echilibrului societățile actuale au eludat această utilizare sacrificial-simbolică, astfel încât se ajunge la un exces necontrolat de semne și mărfuri. Chiar dacă risipa este aceea care însoțește o societate de consum în plină expansiune, aceasta nu este de tipul potlatch-ului, deoarece nu reintroduce echilibrul și funcționarea normală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
importantă a semnificației și a caracteristicilor scriiturii sale. Însuși Baudrillard a accentuat această perspectivă într-unul din răspunsurile date la sfârșitul unei conferințe despre "America hiperreală", ținută la Universitatea Essex precizând că optica lucrării este aceea a unui european care eludează o parte importantă a aspectelor Americii și nici nu o idealizează ca pe o țară perfectă, mărturisind că a încercat "să privească America prin spectrul a ceea ce America a inventat ca imaginar, ca auto-ficțiune"488, chiar dacă această viziune i-a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
particularizează, afirmând că Disneyland-ul498 este un model perfect inclusiv pentru simulacrul de ultim nivel, în calitatea sa de imaginar care nu este nici adevărat, nici fals, ci doar o "mașină de simulare". Dacă europenii au mania diferențierilor, americanii par a eluda distincțiile fără regret, nostalgia și melancolia fiind asumate doar ca tonalități ale culturii europene, drept rezultat al presiunilor finalităților induse de istorie, de apartenența la un cod axiologic. "Furioasa hiperrealitate" a Americii a mai fost descrisă și de către Eco în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intereselor de dezvoltare a businessului național; Capitalul investit În protecția intereselor sale poate executa o presiune politică viguroasă asupra statului gazdă În acele domenii, care contravin intereselor naționale ale statului; Companiile mari, ce vin cu capitaluri imense, sunt capabile să elude legea cu privire la impozitare, În urma căreia se realizezaă plăți incomplete a impozitelor În bugetul statului gazdă. Utilizînd prețurile de transfer, filialele unor astfel de companii ce activează În diferite state, ascund priceput veniturile de la impunere prin deplasarea acestora dintr-o țară
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
caracter pot fi sugerate vizual, acustic, articulator sau morfologic 47. Desigur, numele Horla intră sub incidența ultimei categorii enunțate, fiind compus din morfemele hors (afară) și là (acolo). Este vorba, așadar, despre o entitate "de dincolo", despre o esență ontologică eludând percepția comună. Nuvela debutează in medias res, cu o notație (din 8 mai, an neprecizat) care înregistrează o "zi admirabilă"48. Simplitatea aproape dezarmantă a începutului este sugestivă pentru maniera în care naratorul își va conduce firul epic. De fapt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
n-a îndrăznit să ecranizeze o asemenea nuvelă, în bună măsură din cauza deficiențelor frapante pe care le-ar întâmpina un mediu artistic, ale cărui vehicule de reprezentare sunt pur vizuale și auditive, în încercarea de a descrie o ființă care eludează orice coordonată a formei. Horla este o reificare a spaimelor autorului său, aș putea spune, dacă aș avea în vedere aserțiunea lui Elaine L. Graham, referitoare la proza consacrată Necunoscutului: "[t]ensiunea dintre frământarea noastră culturală în direcția schimbării și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu mai marchează, ca în seninele și sapiențialele Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte kafkiană a eroului la suferință eternă și gratuită. Poate că anxietatea existențială a lui Blecher eludează terifiantul canonic, însă cred că un expozeu al temei în literatura română nu poate trece cu vederea scriitura acestuia. În fine, narațiunea Omul și umbra, din volumul omonim publicat, în 1946, de Oscar Lemnaru, este singura proză de teroare din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
meu de vedere este că fantasticul este o categorie estetică mult prea largă pentru a putea fi redusă atât de drastic la terifiant. În definitiv, numai câmpul semantic al termenului implică, virtual, o infinitate de sensuri. Astfel, cred că orice eludează definiția strictă a realului poate fi revendicat, în chip perfect justificat, de semele conceptului; așadar, fantasticul înglobează cu necesitate atât feericul, cât și scenariile SF. Prin opoziție cu acesta, teroarea narativă este limitată estetic la metamorfozele unei singure emoții dominante
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
persoană, cred că este perfect plauzibil să ne confruntăm cu o reificare a contactului subtil dintre Egor, ca entitate vie, și Christina, ca entitate moartă proximitatea celor două forme dă naștere la o progenitură ce incarnează teroarea pură și care eludează orice tentativă de conceptualizare. Altfel spus, pictorul este bântuit de materializarea propriei terori subliminale, proiectate în exterior. Oricum, acesta nu asistă pasiv la asaltul strigoiului și decide, în capitolul următor, să-i reziste. După vizita doctorului Panaitescu, chemat s-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și rămân mai aproape de școala lui J. Locke, pe când științele umane "lâncezesc", nu se prea potrivesc cu lumea modernă, rămânând mai aproape de ideile lui J.J. Rouseau. Omul este (și rămâne, n.ns) problema de fond pe care nu o pot eluda prea multă vreme nici științele matematizate ale naturii și nici matematica "pură". Discuțiile despre științele sociale tind să ignore importanța antropologiei și istoriei. Economia și alte științe sociale pretind că își elaborează propriile lor "psihologii" și "politici", alte branșe disciplinare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apar pe scena politico-administrativă persoane care au suferit condamnări judiciare, și care ajung în camerele Parlamentului iar de aici sunt sistematic promovate în funcții ale instituțiilor centrale de stat fie pentru că "și-au revizuit conduitele", fie cu alte "argumente" care eludează înțelesurile normelor legale. Zilnic, politicieni-avocați vin în fața camerelor TV și perorează demagogic despre tot felul de fenomene de corupție, evaziune fiscală, clientelism și altele înrudite în care de multe ori sunt implicați nemijlocit. Ne-am oprit la menționarea acestor aspecte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
crede că multe alte limite se vor înlătura în perspectiva noilor orizonturi pe care le conțin noile ipoteze din doctrina drepturilor omului și a strategiilor pentru îmbunătățirea formelor democrației moderne. Este nevoie de această credință, dar ea este adesea înșelată, eludată de profitori. În trecutul apropiat, opinii și argumente mai mult sau mai puțin închegate erau exprimate, la noi, nu la posturile RTV, limitate și ele în timp, ci în termenii foarte atent controlați din comentariile la "documente"sau în monografii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cerute de o justiție ultrapozitivistă sunt costisitoare, prin cultul exagerat al lanțurilor nelimitate de fapte dovedite. Pe aceste considerente, multe acte de corupție sunt prescrise. La rândul ei, "a patra putere în stat" are tendința opusă, doar de a semnala, eludând argumentarea sistematică și, uneori, probele privind ilegalitățile și amoralitățile. În dezorganizarea activităților agricole, un rol nefast l-au avut fisurile intenționat menținute în Legea funciară de către tot felul de grupuri de interese perindate în Parlament și în Guvern. De la o
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Este posibil ca acest Sfinx să fie o ipostaziere a geniului eminescian, însă, în acest caz, figura se detașează de abordarea romantică prin închiderea ei într-o mască a misterului. Frontalitatea personajului are caracterul unei provocări ce nu poate fi eludată, fruntea evocă un imperiu al gândurilor, intangibile, așa cum privirea pătrunzătoare pare să străpungă orice rezistență. Sfinxul, ca și zeul războiului, devine un erou modern, teribil și misterios. Nu trebuie trecut cu vederea că o variantă a acestei sculpturi se regăsește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de succes care, la fel ca Michael Jackson, a devenit unul dintre cei mai influenți idoli ai ultimelor decenii datorită postului de televiziune MTV și a televiziunii prin cablu, întru-chipează dorințele cele mai ascunse și perverse, reușind însă să le eludeze și să scape de etichetări. Imaginea Madonnei este controversată, spectacolele ei atrăgând nu numai atenția publicului, dar și a unor cercetători, mai ales în legătură cu calitățile ei de cântăreață și dansatoare, cu statutul ei de "monstru sacru 138" subcultural sau de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
într-un sistem coerent, construit pornind de la postulate considerate indiscutabile, și respinge orice fapt, orice idee, orice argument care nu este conform cu sistemul. Raționalizarea este o mașină menită să justifice în mod coerent orice credință sau idee care vrea să eludeze critica rațională. Freud a utilizat cu pertinență termenul de raționalizare pentru a da seama de un delir mult mai puțin vizibil decît cel al incoerenței: delirul coerenței. Astfel, scolastica medievală era de fapt o raționalizare care, sprijinindu-se în același
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu este altceva decît efectul neîntreruptei problematizări, care a condus la problematizarea generalizată și radicalizată de astăzi. Europa a cufundat orice lucru, omul, viața, cosmosul, în devenirea care problematizează orice. Ea și-a închipuit vreme îndelungată că Devenirea, Istoria, Progresul eludau problematizarea, de vreme ce erau problematizatorii. Or, acestea au pătruns în sfera sa, dacă nu cumva au fost înghițite. Ele constituie probleme, și așa vor rămîne pururi. Cum spunea Patocka: "Problema Istoriei nu poate fi rezolvată. Ea trebuie să rămînă 22". Problematica
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca un substitut al Mîntuirii creștine și al drogurilor psihotrope, menită să alunge angoasa și zbuciumul condiției contemporane. Dimpotrivă, aș spune chiar că această cultură europeană a noastră, în însăși dialogica sa, nu ar putea și nu ar trebui să eludeze contradicția și conflictul. Ea poartă în sine angoasa și zbuciumul, nu numai în calitate de tare care o mistuie, ci și în calitate de virtuți menite să favorizeze conștientizarea și elucidarea. Ea nu ar putea renunța la ele fără să se prăbușească. Însă ea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1995, p. 366), din moment ce orice asemenea imagine implică o conexiune complexă între simțuri și intelect. Mai mult, există patru mari detalii de manifestare care leagă imaginile de senzații: producerea de imagini poate fi măsurată temporal, imaginile pot varia în intensitate, eludează orice descriere în afara cadrului referențial furnizat de experiență senzorială și, nu în ultimul rând, sunt caracterizate de subiectivitate 57. Toată controversa legată de funcția imaginației provine dintr-o eroare teoretică. Nu rezidă în intenția mea critică să prezint evoluția conceptului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]