1,065 matches
-
acest context pot fi interpretate, de exemplu, riturile legate de Anul Nou sau cele ce propun revenirea in illo tempore pentru refacerea matricii ori structurii originare a lumii. Iată, în această ordine, și alte tipuri de ilustrări: 1.procesele de emanație și crizele care au avut loc după retragere, mai ales spargerea vaselor și împrăștierea scânteilor divine, sunt reversul activității teurgice, al cărei scop este să recreeze acelanthropos ceresc sfărâmat. Omul căzut, care este răspunzător și de căderea scânteilor, este chemat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
populație dinainte”27. 27 Corduneanu C., Sistemul fiscal În știința finanțelor, Ed. Codecs, București, 1998, p. 66 34 Din perspectivă istorică, În această fază a gândirii economice și politice preclasice, care cuprinde antichitatea și evul mediu, concepțiile dominante reprezentau o emanație a curentelor ce se conturau În timp, iar În cadrul acestora un rol important revenea celor despre stat, promovate atât de gânditori antici (Xenofon, Platon, Aristotel), cât și de cei ai Evului Mediu (Augustin, Toma d'Aquino). Este interesant de observat
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
mult de către vulturi, este imposibil ca evaporarea cadavrului să se extindă într-un spațiu atât de mare, în special când [luăm în calcul faptul că] obiectul sensibil schimba mediul uni form pe aceeasi distanță, dacă [acesta] nu este obstruc tionat. [Emanația unui cadavru] nu ar putea ocupa atât de mult spațiu, chiar dacă întreg cadavrul s-ar dispersa prin evaporare, pentru că există o limită a diminua rii densității la care un corp natural poate să ajungă, care este densitatea focului; și, în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
limbii române continuitatea globală a materialului lingvistic, continuitate care înscrie limba română în spațiul lingvistic est european prelatin, în spațiul lingvistic romanic și indoeuropean, în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, limba română este instrumentul verbal de exprimare a spiritului românesc. Emanații ale acestui spirit, cuvintele românești nu pot fi analizate etimologic ca piese izolate împrumutate din latină, din tracă sau din alte limbi precum slava, albaneza, maghiara, turcica etc. Raportarea lor la aceste limbi se face nu pentru a indica sursa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
animalului originalitatea răcnetului, atunci de ce să i se refuze omului originalitatea cuvântului?” În consecință, familiile de limbi sunt considerate a se fi format dintr-o dată în toate elementele lor esențiale, prin acțiunea concertată și spontană a tuturor facultăților omului, ca emanații instantanee ale geniului fiecărei rase. Prezentându-l pe Renan, Zaborowski conchide: „O teorie atât de pur metafizică care exclude pe cum din formarea limbajului, evident că nu este o soluție. Ea nu ne învață nimic. Ea a pierdut orice valoare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lat. os). Prefixul a inrodus sensul ablativ „relativ la, din, de la”, schimbând totodată aspectul fonetic al cuvântului, astfel clop a devenit șchiop; alb. shqepul „șchiop”, shqepoj „a șchiopăta”; în rusă au apărut forme paralele: klöpa „doagă” și ščepka „surcea, așchie”. 3. Emanație culturală unică a romanității orientale, grecizate și turcite la vremea aceea, Dimitrie Cantemir poseda practic fenomenul lingvistic în variantele greacă, latină, slavă, turcă, arabă etc. pe fondul unei gândiri aristocratice și teologice care l-a împiedicat să vadă originea naturală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prolactinei (PIF) care a fost identificat cu dopamina rezultată din decarboxilarea DOPA ca precursor al catecolaminelor cerebrale. La rândul lor, hormonii retrohipofizari (ADH, OXT) sunt sintetizați în hipotalamus de către nucleii paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară. Fiind emanație a sistemului nervos diencefalic, hipofiza posterioară întregește funcția de creier al vieții vegetative a hipotalamusului cu cea de structură glandulară efectoare. În timp ce tractusul hipotalamo-hipofizar asigură deplasarea produșilor de neurosecreție hipotalamică la hipofiza posterioară, circulația portală hipofizară realizează atât transportul și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fie religioasă, fie filozofică, fie antropologică, fie psihologică, deoarece dincolo de interesele stringente de moment și strategiile definite temporal, omul se definește (în primul rând) prin apelul la memorie. Iar cea mai mare parte a memoriei, fie și personale, nu este emanația psihicului individual prin educație, dacă nu și prin controversatele filoane ale subconștientului pe a căror (presupusă) existență s-a clădit psihologia profunzimilor (care mizează pe un fel de genetică a psihismului), omul se definește prin categorii în care "intră", care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
somatică, și în fine, cel cultural, considerându-se că fiecare cultură are o coerență internă ignorată când se face saltul la general-uman, fie într-un universalism radical, total, sincron și tipologic (Eliade), fie într-un universalism moderat, diacronic și istoric (emanațiile culturale fiind proprii unui context, trebuie să ne ferim de generalizări facile).432 Lucian Boia identifică opt structuri arhetipale majore: conștiința realității transcendente (supranaturalul, miraculosul, sacrul, generatoare de sisteme mitice), dublul, moartea și viața de apoi (având în centru sufletul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
li se adreseze tuturor în aceeași măsură, care să le satisfacă pretențiile ori să le ofere instrumente cu care să opereze în interacțiunile din cadrul grupului ori în exteriorul acestuia. Punctele forte ale identității individuale și de grup sunt de fapt emanații ale acestor interacțiuni, fiindcă identitatea se construiește dialectic, prin diferențiere mai degrabă decât prin asemănare, dincolo (sau mai degrabă dincoace) de pretențiile metafizice ale oricărui discurs ideologic. Astfel, cea mai amplă și mai influentă mitologie a modernității, naționalitatea, este încă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
jos. Evaluând-o prin prisma conținutului și a formelor pe care le exprimă, putem concluziona și că banda desenată este fie un gen literar, o categorie aparte a literaturii, fie o formă de artă, chiar dacă este considerată estetic inferioară, simplă emanație vulgară a culturii populare. Pe de altă parte, nu i se poate nega impactul pe care l-a avut asupra culturii și mentalităților secolului al XX-lea occidental (și nu numai), precum și asupra raporturilor inter-generaționale (există și bandă desenată creată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 107. 148 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 14. 149 Ibidem, p. 13. 150 Victor Kernbach, Miturile esențiale, p. 6. 151 Roger Caillois, op. cit., p. 9. 152 Ibid., p. 16. Acestea ar fi slăbiciuni ale viziunii utilitariste asupra mitului, emanații ale raționalismului, mai precis ale pozitivismului. Miturile, însă, nu sunt "stavile plasate la cotituri primejdioase, menite să prelungească existența individului sau a speciei", existând chiar mituri care exprimă exigențe tocmai în sens contrar (dând ca exemplu orgile autodistructive, la care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
xvi. 575 Ibid., p. xvi 576 Ibid., p. 2. 577 Despre Tarzan, arhicunoscutul erou al aventurilor din junglă, creație majoră a literaturii de divertisment, cu o carieră strălucită și în banda desenată și în cinematografie, Carla Guerron-Montero afirmă că este emanația clasei de mijloc superioare, care încearcă să evadeze din "criza modernității", din lumea modernă, urbană, industrializată, el fiind cel care deși o transcende, ilustrează totodată "specificul sensurilor istorice ale aventurii". Tarzan Was an Eco-Tourist (recenzie), p. 780. 578 Ibid., p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
interesat decât Lucky Strike, CocaCola și visul american, pe care l-am purtat cu noi ca pe un peisaj sufletesc, chiar dacă îl condimentam franțuzește cu existențialism, mereu străduindu-ne să limităm lumea subterană la un local în pivniță și la emanația erotică a Juliettei Gréco. Când stăteam la fereastra camerei noastre privind grădina și strada, fratele meu spunea că pentru el ar fi cât se poate de clar ce avea să devină cândva. Nimeni n-ar trebui să încerce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ore întregi, fără să rostească vreun cuvânt. Cugetam că, poate, dânsa ascultă, ca și mine, muzica în tăcere, când așezați, seara, pe banca unui parc, conturam cu vârful bastonului profiluri în nisip. Mai cred și azi că muzica este o emanație a tăcerii... Asta mi s-a întâmplat o singură dată și e mult de atunci; dar ceea ce nu mi s-a întâmplat nicicând, visez de-a pururi: În noaptea în care câțiva oameni m-au trezit din somn, deschisei ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o facă „În doi“. După George Astaloș, argoul nu este nici limbaj secret, nici semn social, nici frazeologie particulară, ci „o emanație a creației poetice“. Și, dând Cezarului ce-i al Cezarului, să remarcăm că a spus-o Înainte de a-l citi pe Borbioy. Căci, fără Îndoială, acest lunfardo de mucava e o metaforă uriașă, alături de oglinzi, tigri, labirinturi și alte năstrușnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alerga pe străzi gospodine revoluționare strivindu-le sub șenile. Pe muzica din A douăsprezecea noapte. Nimic despre Iliescu, el era singur În pulover, en coeur, venea de la editura tehnică, făcea liste, și i-a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație. Iată anul nou, s-a apropiat, din ceeruri, ca un Împărat! Îi cîntă Cristian Sandu domnului Iliescu din ziar. Are și tamburină. O izbește sec de frunte, de laba piciorului, de șold, zbiară armonic: „Domnul ION ILIESCU a apărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot. Și crede că PRM și PSM sînt două partide minunate, „programul PSM-lui fiind emanat din nevoile maselor de muncitori și țărani”. Încă o emanație a nevoilor maselor și rămînem definitiv fără nule. Așa cum vine spre sfîrșitul altei reviste, Democrația, un inginer agronom mîhnit din comuna Ciupa, vine direct de la cîmp, „mirosind a lan de grîu” și zice că „În România s-a terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frică și lui Dumnezeu”. Despre Dumnezeu nu știu ce să mai zic, nu mi-l imaginez cu cască de miner, oricît m-aș strădui, mi se pare cert doar faptul că unei singure făpturi, care-i așa, ca un abur, ca o emanație, ca o ceață pozitivă, nu Îi este frică. Deputatul PRM de Timiș reclamă că Doru Braia a furat coroana de flori de la Monumentul Eroilor de la Păuliș și a depus-o la mormîntul bunicii sale. O fi fost bunica erou, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poseda decît Verdeț, al treilea medaliat fiind mort. Cea mai interesantă deși repetitivă afirmație a proaspătului decorat a fost: „Totul este relativ pe lumea aceasta”. Mie mi se pare că pe lumea asta cel mai puțin relativ lucru este o emanație. Iar cel mai relativ, domnul Mironov. Care-a stat lîngă președinte și a notat tot timpul ceva, pe sub masă. Desena cum contraatacă imperiul. Asta poate pentru c-a făcut greșeala, c-o zi Înainte, să-l lase singur În emisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capul și gîtul, ațintind privirea spre vîrful nasului”. Sau cum poți deveni sașiu, Într-o lume de chiori. Altă Învățătură: „Atunci cînd gîndirea se oprește, și cînd Își privește Sinele, găsește mulțumirea În Sinele său”. Și vede un fum, o emanație, o pasăre. (Pur și simplu am uitat de unde se trag poreclele astea cucuvea pentru președinte, bombonel pentru ministrul de externe. Pupinel parc-ar fi fost mai bine. E un aparat care Încălzește diferite instrumente.) O altă revistă adresată gîndirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold. Stofa întinsă a fracurilor negre se înfioră de crețuri fine, care se scurgeau spre poale. Delegații și-ar fi păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să se răsucească pentru a rupe rândurile de privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la timp. Meterezul de furnici se opri deodată, la un neștiut semnal și încremeni brusc, în atmosfera consistentă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de întâmpinare fără să țină seama de unde vine opera. Să se resemneze, adică, în fața adevărului estetic, cum a zis știm noi cine cu aproape 100 de ani în urmă. Criticii literari trebuie să stea departe de interesele, idiosincraziile, dușmăniile, intoleranțele - emanații, toate, ale spiritului primar agresiv din domeniul culturii. Nu zic să fie îngeri, dar să învingă în ei acest nenorocit spirit de aroganță și revanșă ce domină, azi, comunitățile intelectuale românești. Sunt semne că tinerii critici merg într-un sens
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
ravagii printre români. Modelele acestui moment nu sunt, nici pe departe, Mihai Șora și admirabila etică a cumpătării, ori Mircea-Horia Simionescu și neliniștea sa privind direcția în care se îndreaptă omenirea. Moda o fac aranjorii fără scrupule din categoria Hrebenciuc, emanațiile vesel-tembele ale panglicarului Vanghelie și, nu ultimii pe listă, manevranții onctuos-aroganți, cu teorii emise din vârful buzelor țuguiate, precum însuși Năstase. Protejatul lui Ion Iliescu se vede înscăunat deja în fotoliul prezidențial. Asemeni înaintașilor, el știe că traseul cel mai
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]