829 matches
-
greșesc ora sau locația, consolîndu-mă că, lasă, îl văd eu în cinematograf. Deoarece asta s-a întîmplat cu filmul cineastului polonez și nu intenționez să repet eroarea. Se proiecta în mall. Duminică seara. Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri și că m-aș simți mai în largul meu într-un - doamne ferește - lagăr de concentrare decît într-un mall, mai avusesem experiențe neplăcute la ore de vîrf, dar nici așa. Infernul a început cu
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
politrucii ăștia care dau vina unii pe alții, pe atât de naturali și frumoși sunt oamenii ăia care i-au căutat, i-au găsit și, până la urmă, i-au salvat pe supraviețuitori. I-am avut aseară invitați. Nici un pic de emfaza, nici o fala proastă afișată, doar un sentiment al datoriei împlinite. Datoria de a fi oameni...”, a scris Victor Ciutacu. Raportul privind accidentul aviatic, întocmit de vicepremierul Gabriel Oprea, a dus la primele demiteri anunțate de premierul Victor Ponta. Victor Ponta
Ciutacu, mesaj emoționant pentru localnicii care au găsit epava avionului () [Corola-journal/Journalistic/48832_a_50157]
-
à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un interviu din „Vatra”, „latura fantasmatică, irealizabilă a dorinței”. Deficitul major al prozei lui Gheorghe Crăciun (mai evident aici decât în alte romane) e de identificat într-un soi de emfază problematizantă vizibilă imediat în lipsa de variație stilistică. Prozatorul se ia prea în serios chiar când subiectele sunt frivole, nereușind să-și calibreze discursul în funcție de contextul ficțional. Lentilele teoretice transformă cam toate temele din „Femei albastre”, fie că e vorba de
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
amintiri, ale contemporanilor transformați în personaje, parca aș zice că mai mult tentează tablourile sepia cu clasicii umanizați. Și e firesc să fie așa. Ne întoarcem, cu delicii, la secvențele cu Ion Barbu, omenesc, prea omenesc, în aventurile lui, în emfaze, în disponibilitatea de a greși și de a trece mai departe. Crohmălniceanu merge până într-acolo încât să spună că ce a lăsat Barbu pus pe hârtie nu poate fi cu totul înțeles fără această parcurgere a ciudățeniilor omului. Capricios
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
obraz/ cărți lăsate/ pe iarbă/ par foi/ dintr’un copac necunoscut/ un câine trece pe gazon/ în timp ce păsări încep un curs/ de aerodinamică.” Ceva din închipuirile lui Prévert, unde școala reface natura din care a ieșit trece, cu mai puțină emfază, în aceste versuri care aproximează o comunitate (nu doar de oameni!) în care fiecare învață de la fiecare. Firesc, spontan, ca respirația. Noapte filipină e un spectacol al numelor, complicate, muzicale, prinse într-un jazz band invizibil, ritmul nopților de vară
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
depinde de noi, ci de parametrii epocii, de imprevizibilitatea semenilor sau de puzderia de necunoscute din jur. Sunt atît de numeroase variabilele care ne guvernează viața, încît a pretinde că ele ascultă docil de tresăririle noastre volitive e semn de emfază ridicolă. Voința nu ne-a fost dată pentru a ne hotărî destinul, ci doar pentru a face față unor împrejurări care vin peste noi. Nimeni nu-și trăiește viața în calitate de creator, ci doar în calitate de martor care reacționează la ce i
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
de ce chiar și copii cu rezultate foarte bune la olimpiade au selectat atributiva la subiectul mult controversat de la evaluarea de la Limba română. Avem fraza «Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii». În situația inversării frazei în mod logic și a eliminării emfazei exprimării, fraza devine: Dificultatea răsfoirii este ceea ce mă jenează». Subordonata din frază e propoziția «ce mă jenează», care stă pe lângă «ceea» (sau «aceea» sau «problema») și o determină atributiv. Adresăm în mod public dorința noastră de a se anula acest
Evaluare Națională: Vezi de ce părinții au făcut o nouă petiție la MEC by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/22578_a_23903]
-
cu documentata prefață a lui Mircea Handoca, cel care a și stabilit textul și a redactat tabelul cronologic. Primul volum e lung cît un an școlar: 1924-1925. Lucrez la un roman, fraza de început a lui Sebastian, spusă cu anume emfază, este la Eliade mărturisirea unei chezășii puse sub singurătate și secret: "pentru că am rămas singur, m-am hotărît să încep chiar azi Romanul adolescentului miop." Există și un confident, Dinu, care cunoaște romanele din burta romanului. Timpul e scurt, un
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
fiind finalmente doar ideea importului exorbitant al psihologiei pe un teritoriu arid și într-o rețetă săracă, mercenară. Această inadecvare de fond ar trebui să dea de gândit dincolo de revelația contabilităților de campanie. Este interesant să constați însă existența unei emfaze sufocate de drepturilor individului - și în același timp ineficiența acestui individ ca ipoteză chiar pentru analiști. Insul ireductibil, neasimilabil, nu a devenit încă temei suficient pentru fapte; el nu are încă bun de tipar prin redacții pentru a simți, gândi
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
legate strict de muzică, despre atitudinea interpretativă, despre frazare, expresivitate, partitură. Și o fac cel mai adesea în fraze parcă extrem de bine alese de prin volumele de muzicologie, estetică și hermeneutică beethoveniană din ultimele 2-3 decenii. Ei sugerează adesea, fără emfază și tehnicisme ostentative (recte inutile), drama umană, conflictualitatea lăuntrică, frustrarea și cecitatea compozitorului creator. Tot ce spun ei, și mai ales comentariile sau explicațiile celistului-lider (de reținut preafrumoasa poveste despre generozitatea și superioritatea umană a lui Pablo Casals), este egal
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
stil contorsionat dedicate E, Partenerei, și morala anti-carnețel de nume, intuim o concepție anume asupra sexului în toaletă, în pat sau pe birou. Educația vestimentară promovează managerul în costum și zâmbet studiat, ce să mai, totul e banalitate debitată cu emfază. Ion Manolescu, Videologia. O teorie tehnoculturală a imaginii globale, Polirom, 2003 Mihaela Burda, Cătălin Cojocaru, Sunt bărbat, dar mă tratez, Humanitas 2003
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
ști apoi să locuiască, defilează mândri-n mașini duminicile, de la un cap la altul al așezării, doar spre a fi văzuți. E-o liniște de timp oprit și-n curăția ăstui aer clădiri încrâncenat durate, cu oarecare vrajbă și-n emfaza unui triumf imaginar, scălâmbe par toate, în comparație cu vraja priveliștii. De unde-i ea? Asta ar trebui să căutăm toată viața, dar n-o facem, și iată cum omeneștile noastre lucrări voalează diafanul sâmbure ce ne-a adus în lume și-n
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
și de ridicol. Proiectele sale legate de lansarea și reverberarea muzicii românești sunt efectul unei perseverențe demnă de subiectul în cauză. Și cum n-aș vrea să mă raliez acelor spirite "prudente", poate chiar paupere care, incapabile de discernămînt, văd emfaza sforăitoare și acolo unde se instaurează vibrația sonoră a unei mari sensibilități, am interogat-o pe Violeta Dinescu cu privire la episoadele ce au avut drept protagonistă componistica românească: Încă din 1995 am inițiat ciclul "Komponisten Colloquium", onorat sistematic de prezențe românești
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
Marele Anton Pann se ivește în preziua Revoluției, în 1847. Spre deosebire de aproape toți poeții pașoptiști, care au dat esențialul operei lor în prima parte a activității, cîteodată în prima tinerețe, Anton Pann s-a autoperfecționat conștient, fără grabă și fără emfază, atingînd capodopera doar în ultimii ani ai vieții. A întruchipat traseul unui "burghez" perseverent, aflat la mare distanță de spontaneitatea aristocratică. Materia poeziei sale n-a avut pentru Pann prea mare importanță: a luat-o de unde a apucat, singura condiție
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
pentru câteva clipe un personaj mai important sau pe un partizan aducând știri din provincie. Bineînțeles, la ieșire, Pomponescu întindea mâna la toți cei aflați în anticameră și ținea cu ei un scurt colocviu. Pomponescu nu făcea asta numai din emfază și manie politică, ci dintr-o necesitate naturală. Obișnuit din copilărie a G. Călinescu vedea casa deschisă, s-ar fi simțit singur dacă nimeni nu l-ar fi vizitat. Tăcerea telefonului câtăva vreme îl punea în panică. Pomponescu suferea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de soare. Impresia printre doamne fu excelentă, și Ioanide relevă un mare stil de societate, caracterizat prin răceală fără aroganță și paradox plasat cu tact, în replici. În conversația cu academicianul, Pomponescu, care nu ieșea din locul comun debitat cu emfază, deși cu o desăvârșită ținută, procedeu de natură a-i asigura oriunde o prezență comodă, fu cu totul obnubilat. Academicianului îi plăcea poanta. Pe fața lui Pomponescu trecu un fel de nor melancolic, care nu întrerupse un moment zâmbetul molatic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vii la mine? - Depinde de... (Pomponescu era să zică "tine.") - Vino mâine. Ministeriabilul consimți mutește. Era Pomponescu așa de sfios încît să nu îndrăznească a tutui pe Indolenta? Nu tocmai, în accepția strictă a cuvântului. Ministeriabilul, om cu prestanță și emfază, nu era la întîia sa relație extraconjugală. Suferind de amor propriu, se temea să nu cadă în cursă și să fie persiflat. Aceasta era totul. Începând de a doua zi, întîlnirile Pomponescu-Ioana deveniră din ce în ce mai dese și după anume semne luară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teatru sunt oamenii învîrstă. Demetriad, Bulandra erau neîntrecuți. - Exercițiul! O simplă stăpânire de sine exterioară, încolotracul nu se poate înlătura. Tinerii și bătrânii trec în amor prin crize de sfială. (De remarcat că Pomponescu folosea termenul "amor", pronunțîndu-l cu oarecare emfază, i se părea mai vibrant decât "dragoste", și de fapt el era in căutarea unui "amor", dragostea părîndu-i-se un sentiment prea alambicat. În materie de literatură, ministeriabilul frecventa teatrul, nu-i plăcea să citească romane.) Vezi dar că sfiala față de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gafă, strigînd: - Casa Chiriadi! Pomponescu se încruntă, fiindcă asta era de Ioanide. În general, Pomponescu păru încîntat de atâta memorie și bău un pahar de vin cu o lumină de fericire copilărească pe față. Cu încetul, mulțumirea se transformă în emfază (semn la Pomponescu al unui complex de inferioritate incipient), apoi într-o melancolie și mai profundă. - Da, zise el, am construit ceva, dar azi n-aș mai faceașa. Sunt greșeli datorite grabei tinereții. Mai târziu mi-am schimbat viziunea. Din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un ratat în felul meu! . - O! se scandalizară toți, în frunte cu Gaittany. Ce idee! Glumiți, domnule ministru! Adevărul este că Pomponescu nu glumea. El trecea repede prin sentimentele cele mai contrare: bucuria de a se vorbi de sine, încrederea, emfaza, pretenția de a fi o personalitate covârșitoare, îndoiala, invidia, descurajarea. Într-un trup așa de solid, sufletul avea caracter oscilant. Pomponescu era însetat de a ști ce gândește lumea despre el, spre deosebire de Ioanide, care, afară de mici crize, se dezinteresa complet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asta e opera dumitale, eu pentruprima oară lucrez astfel de chestii în beton. Ți-am împrumutat principiile și am căutat un contur de monument festiv, adaptabil materialului. Putem iscăli împreună. . - A ieșit un lucru interesant! zise Pomponescu intimidat șitotodată cu emfaza lui caracteristică, de astă dată spre a-și ascunde surpriza. . - Ce-a ieșit nu știu, mă tem că totul rămâne așa cum este.Biserica asta severă este pentru mine un fel de Curte-de-Argeș G. Călinescu în care am zidit umbra a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și era întrerupt de o voce care spunea: Ajutor ajutor, nu mă aude nimeni? Rima întrebă cine era, și după o clipă vocea îi vorbi direct în ureche. Era asexuată și hotărîtă, dar cu o ciudată undă de lipsă de emfază, de parcă tot ce spunea nu putea fi uitat între ghilimele. Zise Mă bucur că m-ați chemat. Lanark își scutură puternic capul și spuse cu fermitate: — îmi puteți spune ceva despre trecutul meu, vă rog? începînd cu copilăria? Vocea spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Provost Lanark nu dorește să spună ceva memorabil despre ce are de gînd să facă la adunarea din Provan? După ce se gîndi o vreme, Lanark spuse curajos: — Voi încerca să spun adevărul. — Nu v-ați putea exprima cu mai multă emfază? zise nesăbuitul. N-ați putea spune: „Cadă cerul, tot voi spune lumii ADEVĂRUL?“ — Bineînțeles că nu! spuse Lanark supărat. Cerul n-are de-a face cu vizita mea la Provan. — Fie ce-o fi, lumea va auzi adevărul, murmură liniștitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
costă să afirmăm că n-a fost vorba de fiica d-lui Rosetti. Daca d. Rosetti voiește a arunca publicităței numele fiicei sale nu noi suntem culpabili de lipsă de respect "a familiei și a femeiei", cum se esprimă cu emfază d-sa. În cele din urmă, prevestim pe toți că nu numai șefii partidului conservator, dar chiar direcțiunea politică a ziarului este cu totul străină de cronicele noastre. Aceasta o declarăm odată pentru totdauna. Terminând, nu ne mai rămâne decât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Buda au luat în serios aiurările unui d. Grădișteanu bunăoară, au scris filipice 316 {EminescuOpXIII 317} au neliniștit până și pe calmii oficioși din Viena, ba i-a dat chiar foii din Strada Doamnei ocazia ieftenă de-a declara cu emfază: Vom fi învinși, dar, căzând astăzi cu onoare, națiunea română va reînvia mâni și-n acest mod va re 'nvia în toată întregimea ei. În acest mod va re 'nvia " e locuțiune clasică. Se vede că există mai multe moduri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]