7,011 matches
-
nuvela fantastică Sărmanul Dionis. Să sperăm că unul dintre traducătorii de azi va îndeplini această datorie față de poetul național român. Un exemplu ne oferă colegii noștri din Slovacia care au reușit, acum câțiva ani, să publice un volum din lirica eminesciană (Krídla z vosku, traducere de Viera Prokešová și Libuša Vajdová, Bratislava 2007). Noi, `n Cehia, avem în plus un motiv puternic să ne interesăm de personalitatea lui Eminescu, și anume un episod din biografia sa. În septembrie 1869, tânărul Mihai
Aniversarea lui Eminescu la Praga by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/2777_a_4102]
-
Nu chiar demult, Andrei Oișteanu publica și el o carte despre Narcotice în cultura română. Dincolo de merite (pe care le-am semnalat în cronică), exista acolo o pletoră de derapaje flagrante (pe care de asemenea le-am semnalat): profuziunile florale eminesciene erau citite în cheie soporifică; două metafore camilpetresciene, referitoare, ambele, la sevraj, beneficiau de lecturi literale; titlul volumului Aer cu diamante împrumuta nu numai o aluzie la muzica lui John Lennon & Co., dar și întregul eșafodaj de trimiteri la acidul
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
România”, „Al cincilea anotimp“ (Oradea). Editorial, a debutat cu o antologie comentată: M. Eminescu, Poezia de inspirație folclorică (1982). Bibliografia lui Ștefan Badea este întregită de lucrări filologice, precum: Mihail Sadoveanu, Hanul Ancuței, Editura Albatros, București, 1985; Semnificația numelor proprii eminesciene, Editura Albatros, București, 1990; Biografia poeziei eminesciene. Constituirea textului poetic, Editura „Viitorul Românesc”, București, 1997; Dicționarul limbii poetice românești, ediția I, Editura „Viitorul Românesc”, București, vol. I, 2000, vol. II, 2001, vol. III, 2003; Limba, limbaj artistic, literatura, Editura Carom
In memoriam Ștefan Badea () [Corola-journal/Journalistic/2787_a_4112]
-
debutat cu o antologie comentată: M. Eminescu, Poezia de inspirație folclorică (1982). Bibliografia lui Ștefan Badea este întregită de lucrări filologice, precum: Mihail Sadoveanu, Hanul Ancuței, Editura Albatros, București, 1985; Semnificația numelor proprii eminesciene, Editura Albatros, București, 1990; Biografia poeziei eminesciene. Constituirea textului poetic, Editura „Viitorul Românesc”, București, 1997; Dicționarul limbii poetice românești, ediția I, Editura „Viitorul Românesc”, București, vol. I, 2000, vol. II, 2001, vol. III, 2003; Limba, limbaj artistic, literatura, Editura Carom, București, 2004. Ca profesor, s-a distins
In memoriam Ștefan Badea () [Corola-journal/Journalistic/2787_a_4112]
-
lui Foucault pe care o preia Bogdan Crețu, unui teren, unui pat germinativ care pregătește și, în același timp, anunță literatura care va să vină. Toate acestea sunt cadrul care face posibile micile preludii anunțând simfoniile viitorului: versuri care sună eminescian la Dosoftei sau Asachi, peisaje macedonskiene la Alecsandri și Bolintineanu, ample viziuni sadoveniene la Bălcescu ș.a. Plecând de la aceste premise, este evident că studiul lui Bogdan Crețu are o bătaie încă mai mare decât aceea, oricum foarte importantă, a reconstituirii
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
deplinătatea existenței sale prin profesorii G.I.Tohăneanu și Eugen Todoran. Cu primul, în cadrul unor reuniuni științifice patronate de S.S.F. și desfășurate la Iași, Sinaia, Piatra Neamț, București, Craiova. Am cunoscut atunci ținuta savantului filolog care făcuse o pasiune devoratoare pentru lexicul eminescian. Comenta cu dezinvoltura cunoscătorului de sensuri și nuanțe ale cuvintelor românești, cu etimologii latine consacrate. Și nu numai. Cu cel de al doilea, Profesorul Eugen Todoran, relațiile au fost mai speciale de-a lungul a patru ani, pe când am pregătit
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
exclusiv al gândirii, momentul formulării, ca și locul în care militantului român pentru edificarea europeană a Țării se rostește, pentru o utilitate imediată sau de durată, diferă noastre. vizibil. Există astfel o istoricitate a fiecărui termen, ba chiar Un totuși... eminescian, se impune, de-ndată ce o separare a mediilor social-profesionale în care se Autorul a înscris Cugetările în cadrul „literaturii”, alături de formează ori se aud, prin repetitivitate. versuri, traduceri și editări, teatru, note de drum, varia etc. Bunăoară aforismul a devenit
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
antic), dec. 1883, de Mihai Eminescu, sursă literaturii și culturii popoarelor lumii.evidentă de inspirație pentru Iorga. Tonul imperativ al istoricului cugetător în subtilități literare și filosofice face ca ideea întregului enunț să se desprindă dintr-un tragic asumat. Poemul eminescian, cu inegalabilul vers - „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, rămâne un cutremurător vaier de iubire neîmplinită. La Eminescu, trei forme verbale derivate de la a crede, a învăța, a muri, însoțite de un adverb de timp - vreodată, impun un univers
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
18:00, o nouă ediție cu o simbolistică aparte a Seratelor care cuceresc un public tot mai numeros. Publicul iubitor de Eminescu și de cultură națională este invitat să asiste la un program de excepție, care debutează cu momentul „Comicul eminescian - un umor fără umoare”, susținut de dr. Corina Popescu, urmat de „De la Eminescu cetire...”, realizat de jurnalistul Miron Manega, apoi de „Eminescu, simbol al unității naționale”, prin care conf. dr. Corneliu Zeană va puncta din nou perspectiva patriotică a operei
UZPR continuă seria Seratelor „Eminescu, jurnalistul” [Corola-blog/BlogPost/92531_a_93823]
-
un umor fără umoare”, susținut de dr. Corina Popescu, urmat de „De la Eminescu cetire...”, realizat de jurnalistul Miron Manega, apoi de „Eminescu, simbol al unității naționale”, prin care conf. dr. Corneliu Zeană va puncta din nou perspectiva patriotică a operei eminesciene. Dubla semnificație a lunii decembrie, cea a celebrării Zilei Naționale și alaiul de tradiții și obiceiuri de sfârșit de an va fi punctată de momentul realizat de Elena Armenescu, sub titlul „Tradiții, obiceiuri, datini la români”. Întreaga manifestare va fi
UZPR continuă seria Seratelor „Eminescu, jurnalistul” [Corola-blog/BlogPost/92531_a_93823]
-
Miron Manega și Victor Roncea. A fost lansată cartea „O zi din viața lui Eminescu (28 iunie 1883)” realizată de UZPR, sub semnătura lui Nicolae Georgescu. Actorul Eusebiu Șerbănescu, membru UZPR, a susținut un moment artistic pe texte din publicistica eminesciană. În perioada următoare a apărut provocarea ca UZPR să coordoneze și să desfășoare o întâlnire cu peste 80 de jurnaliști de expresie română din Diasporă, la Mangalia, în periaoda 24-29 august 2013. A fost alcătuită o delegație cu un nucleu
RAPORT DE ACTIVITATE AL UZPR PE ANUL 2013- extras – [Corola-blog/BlogPost/92563_a_93855]
-
ieșirii rapide din „patriotismul desuet” și din „naționalismul periculos”. În locul acestor etichete facile este bine să se recurgă însă la analize, iar în locul clișeelor, ivite din amatorism și teribilism, se cade să se apeleze la cercetarea de specialitate. Universul poetic eminescian cuprinde o lume infinită, recreată din temelii, situată dincolo de spații și de timpuri, iar istoria omenirii apare în acest univers ca o amplă derulare, de pe când „ființă nu era, nici neființă” sau de pe când erau „prăpastie”, „genune” ori „noian întins
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
derulare, de pe când „ființă nu era, nici neființă” sau de pe când erau „prăpastie”, „genune” ori „noian întins de apă”, metamorfozate apoi într-un „punct de mișcare”, generator de ordine ivită din „chaos” („Scrisoarea I”)[1]. Sub aspect spațial, această desfășurare eminesciană pornește de la Carpați și de la Dunăre, pentru a poposi pe Rin, la Paris, în lumea scandinavă ori în cea anglo-saxonă a Mariei Tudor și a lui Shakespeare, în mitologia veche germană, printre slavi, la Constantinopol, în Orientul islamic, arab sau
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
facem, conștienți de riscuri. Și nu o facem ca literați - fiindcă nu suntem și fiindcă, din perspectivă literară, s-a mai făcut și s-a făcut bine[2] - ci în calitate de istorici, preocupați de statutul trecutului medieval în universul creației poetice eminesciene[3]. 1. Tentația lumilor trecute: Antichitatea și Evul Mediu Poezia eminesciană cuprinde, în manieră aparent aleatorie, geneza, creșterea și afirmarea întregului univers, cu toate articulațiile sale spațiale și temporale. Firește, în această creație, predomină de departe cadrul general european, de la
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
nu suntem și fiindcă, din perspectivă literară, s-a mai făcut și s-a făcut bine[2] - ci în calitate de istorici, preocupați de statutul trecutului medieval în universul creației poetice eminesciene[3]. 1. Tentația lumilor trecute: Antichitatea și Evul Mediu Poezia eminesciană cuprinde, în manieră aparent aleatorie, geneza, creșterea și afirmarea întregului univers, cu toate articulațiile sale spațiale și temporale. Firește, în această creație, predomină de departe cadrul general european, de la Atlantic la Marea Neagră și din cețurile reci ale Britanniei până în insulele
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Vremea grea și rea a epigonilor (adică perioada contemporană) este pusă de poet în antiteză cu icoana istoriei, cu „vârsta de aur”, care este fără îndoială epoca ștefaniană. 2. Cadrul medieval universal Dimensiunea temporală a Evului Mediu este, în înțeles eminescian, de inspirație occidentală și are drept limită inferioară căderea Romei sub barbari, iar drept limită superioară secolul al XVI-lea, cu afirmarea deplină a Renașterii, a Reformei, a Lumii Noi, care sunt tot atâtea punți certe spre Modernitate. Lumea românească
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Ștefan cel Mare, chiar și „clătinatul” vodă Dabija ajunge serios (sobru), fiind vorba nu despre oricine, ci despre „domnul sfânt”. În vreme ce în proză principele preferat este Alexandru cel Bun (scriitorul afirmă își poate dovedi până la acest domn ascendența!), în lirica eminesciană, deopotrivă în cea de sorginte populară și în cea de factură cultă, Ștefan cel Mare este de departe monarhul dominant. De la vagi rememorări sau pomeniri doar de nume până la adevărate portrete, voievodul tutelar se bucură de o atenție constantă. „Când
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
s-a dus./ Acu cinci sute de ai/ Numai codru îmi erai.../ Împrejur nășteau pustii,/ Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau,/ Numai codrii tăi creșteau...” („Mușatin și codrul”).[37] Cum se vede, chiar și în mirificul Ev Mediu eminescian lumea dimprejurul Moldovei - mai exact al Țării de Sus sau, cum este chemată în altă parte, lumea Arboroasei (Bucovinei) - se afla în descompunere, în vreme ce țara mușatină creștea împreună cu ai săi codri și cu bărbați ca arborii din codri. Țara era
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
imaginea și de imaginația romantică, închipuind castele cu bolți falnice și domnițe care-și așteptau cavalerii, dar asupra Evului Mediu românesc a meditat cu-adevărat și a scos din cronici și documente chipuri și icoane pline de farmec. Evul Mediu eminescian este o structură organică, deplină, suficientă șieși, este un adevărat organism în care membrele se află în deplină interferență, se completează și dau armonie întregului. Poetul are, în acest caz, o viziune corporatistă, de istoric medievist și vede în chip
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
mod s-au produs geneza medievală a națiunilor moderne și chiar afirmarea națiunilor medievale[42]. Și ultima chestiune (legată de „un alt Ev Mediu”), de mai bine de o jumătate de secol, își are rezolvarea sa, tot în spiritul vizionar eminescian; astfel, Evul Mediu, departe de fi „întunecat”, „primitiv” și „barbar”, se dovedește o lume diferită de a noastră, dar nu mai prejos, o lume în care, în locul egalității, democrației și libertății individului, funcționau ierarhia, supunerea, privilegiul, onoarea și credința[43
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
care le locuiau și toate se pierdeau pentru dânșii în acest cuvânt mare, covârșitor și foarte frumos, de Țară Românească”[45]. Aceste cuvinte adânci despre Țară sunt ca o poezie fără rimă și sunt scrise de Iorga, categoric, în spirit eminescian, în acel spirit care lumina steaua unui adolescent pătruns de mărirea României eterne, chiar înainte de vreme, când edificiul nostru politico-statal era doar un proiect. Vă propun ca astăzi, de Ziua Culturii Naționale, să-i dorim României, țara noastră „de glorii
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
de rememorări ale unor personalități care luminează aspecte inedite din viața scriitorului. Ele sunt completate, într-o a doua parte, cu câteva studii semnificative ale scriitoarei din ultimii ani, studii dedicate poetului și dramaturgului Radu Stanca. Menționăm titlurile: „De la modelul eminescian la baladele lui Radu Stanca”, „Literatura germană și poezia lui Radu Stanca”, „Sonoritatea muzicală a versului în poezia lui Radu Stanca” ,,Destin baladesc la Radu și la Dominic Stanca’’, sau „Radu Stanca și Teatrul de Păpuși din Sibiu”. Reportajele realizate
UN PERIPLU LITERAR TRANSATLANTIC CU LUCIAN BLAGA ȘI RADU STANCA ÎN POSTERITATE [Corola-blog/BlogPost/92652_a_93944]
-
Un grup de inițiativă, alcătuit din câțiva membri ai Uniunii ( nu din conducerea executivă ) a prezentat un plan managerial pentru un proiect incitant : „ Serate eminesciene ”, în care profesia de ziarist va avea un spațiu însemnat, plecând de la activitatea fascinantă a lui Eminescu și a faimoșilor săi urmași. In fiecare lună, într-o zi stabilită anticipat, într-un spațiu orar fix (probabil de la 19,00 la
Proiect al UZPR : Presa, subiect la serate eminesciene [Corola-blog/BlogPost/92678_a_93970]
-
a două persoane cu o manieră întotdeauna originală și atractivă de a-și trata temele alese: lector univ. Harieta Mareci Sabol - „Bucovina: memorie, discurs narativ și provocările identității” și dr. Lucia Olaru Nenati - „Ștefan cel Mare - mit lucrător și noumen eminescian”. Și vom continua cu numirea celor audiate în perimetrul aparte, străjuit tot de steaguri, acum ale Uniunii Europene, României și Ucrainei. Este vorba de destinul unui proiect academic, „Analele Bucovinei” de Vasile I. Schipor, de personalitățile care au onorat „Glasul
„Analele Bucovinei” şi ,,Glasul Bucovinei” la o importantă aniversare [Corola-blog/BlogPost/92727_a_94019]
-
de Theodor Codreanu, ne întâlnim cu Nicolae Dabija, “poetul pentru totdeauna”, ne delectam sufletul cu poetul Grigore Codrescu, contemplam personalitatea renascentista a scriitorului Dimitrie Cantemir, savuram eminescianismul poeților Grigore Vieru și Cezar Ivănescu. Totul este pus sub cupola “eternei fascinații eminesciene”. Lista e lungă, dar am gasit numitorul comun: respectul, un respect uriaș pentru tradiție, pentru valorile sacre. Ne îngăduim să răspundem la salut mâinii pe care autorul o întinde scriitorilor bârlădeni, prieteni cu care își împarte cărările vieții, si descoperim
ECOURI PE GOLGOTA DINTRE INIMĂ ŞI GÂND de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381806_a_383135]