664 matches
-
إمارة القوقاز الإسلامية) cunoscut și ca ian, este o entitate statală fictivă autoproclamată, succesoare parțială a Republicii Cecene Icikeria a fost oficial anunțat pe data de 31 october 2007 de către fostul președinte al Icikeriei Dokka Umarov, care a devenit primul Emir. Ramura sa militară este organizația Frontul Caucazian. Atât Federația Rusă cât și Statele Unite au calificat Emiratul Caucaz drept o organizație teroristă. Guvernul Statelor Unite a oferit 5 milioane de dolari SUA pentru informații ce-ar duce la capturarea liderului grupării - Dokka
Emiratul Caucaz () [Corola-website/Science/329977_a_331306]
-
să oprească atacurile asupra populației civile din Rusia, lăsând militarii și personalul de securitate ca ținte legitime primare. Între anii 2006 și 2007, Umarov a fost președenite ilegal al Republici Icikeria, care însă e nerecunoscută oficial. Ulterior el a devenit Emir autoproclamat al Caucazului de Nord rusesc, declarându-l stat islamic al Emiratului Caucaz. Până la decesul său a fost căutat intens de Rusia pentru infracțiuni de răpire, crime și trădare de patrie. El a fost unul dintre principalii lideri rebeli din
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
din 2011. Atacurile s-au soldat cu 40 și 36 de victime civile respectiv, și sute de răniți în ambele cazuri. La 1 august 2010, Umarov a demisionat din poziția sa și l-a numit pe Aslambek Vadalov ca nou Emir al Emiratului Caucaz. Cu toate acestea, la 4 august, a emis o declarație "care anulează" precedenta sa declarație și preciza că va rămâne în funcție. În iulie 2011, Tribunalul rebel Șaria a decis conflictul în favoarea lui Umarov, după care ceilalți
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
și surprinzând armata sarazinilor în zori. Când trupele lui Guiscard au debarcat și ele mai târziu, în cursul zilei, ele s-au trezit lipsite de adversari, iar Messina deja abandonată. Robert a fortificat imediat cetatea și s-a aliat cu emirul Ibn at-Timnah împotriva rivalului acestuia, Ibn al-Hawas. Robert, Roger și at-Timnah au pornit apoi marșul spre centrul insulei, trecând prin Rometta, care rămăsese loială lui at-Timnah. Invadatorii au trecut apoi prin Frazzanò și "Pianura di Maniace" (Câmpul lui Maniace). Ei
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a surprins gărzile fortăreței și a capturat animalele. Lipsiți de provizii, locuitorii orașului au capitulat. În 1079, Taormina a fost și ea asediată, după care, în 1081, Iordan, alături de Robert de Sourval și Elias Cartomi, a cucerit Catania, posesiune a emirului de Siracusa, ca urmare a altui atac surpriză. Roger a părăsit și el Sicilia în vara lui 1083 pentru a-l susține pe fratele său pe continent, însă Iordan, pe care l-a lăsat la conducere în lipsa sa, s-a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cucerire sistematică a insulei. În 22 mai 1085, el s-a apropiat de Siracusa pe mare, în vreme ce Iordan conducea un mic detașament de cavalerie până la 50 de mile la nord de oraș. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului s-au angajat într-o confruntare decisivă în dreptul portului, în care emirul a căzut în luptă. Între timp, forțele lui Iordan au început asediul asupra orașului. Acesta a durat pe tot parcursul verii, însă atunci când orașul a capitulat în martie
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de Siracusa pe mare, în vreme ce Iordan conducea un mic detașament de cavalerie până la 50 de mile la nord de oraș. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului s-au angajat într-o confruntare decisivă în dreptul portului, în care emirul a căzut în luptă. Între timp, forțele lui Iordan au început asediul asupra orașului. Acesta a durat pe tot parcursul verii, însă atunci când orașul a capitulat în martie 1086, doar zona Noto a orașului se mai afla în mâinile sarazinilor
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și au surprins armata sarazinilor în dimineața următoare. Trupele lui Guiscard au debarcat fără a mai întâmpina opoziție și au găsit Messina abandonată de inamici. Guiscard a fortificat imediat Messina și s-a aliat cu Ibn at-Timnah, unul dintre rivalii emirului de Sicilia, Ibn al-Hawas. Armatele lui Guiscard, ale fratelui său și ale aliaților musulmani au pornit în marș spre centrul insulei, trecând prin Rometta, care rămăsese loială lui al-Timnah. Ei au străbătut Frazzanò și "pianura di Maniace", locul în care
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a fost de asemenea prezent la asediul Taorminei din 1079, iar în 1081, împreună cu Robert de Sourdeval (sau Sourval) și Elias Cartomi (un trădător sarazin), a capturat orașul Cătănia din posesia ultimului emir de Siracuza, Ibn Abbad, ca urmare a altui atac surpriză. Anul următor, pe când tatăl său era plecat din Sicilia pentru a veni în sprijinul ducelui Robert Guiscard de Apulia, Iordan a fost lăsat la conducerea trupelor normande din Sicilia. Însă
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
chiar fiul său. Din acel moment, Iordan a devenit mai loial că niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
a luat de soț pe fiul bastard al lui Roger, Iordan. Roger I a murit în 1101, iar Adelaida a guvernat că regenta de Sicilia pentru fiii ei care s-au succedat la domnie, Simon și Roger. Pe parcursul guvernării sale, emirul Christodulus a dobândit o mare influență la curte și Palermo a fost stabilit drept capitală a statului sicilian. Fie ca urmare a influenței sale sau în timpul regentei, fratelui ei Henric del Vasto i s-au conferit Paternò și Butera. De
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
al-Saffar din 1126, nu au izbutit să ocupe orașul sirian. Bohemund s-a întors atunci către nord, în vederea recuperării Anazarbusului și a altor teritorii pierduta în favoarea Regatului armean din Cilicia. Principele Leon I de Armenia s-a aliat cu danișmenizii emirului Gazi Gümüshtigin împotriva lui Bohemund, a cărui armată a fost atrasă într-o ambuscadă în februarie 1130, în apropiere de Mamistra. Bohemund a căzut în timpul luptei, iar capul său a fost îmbălsămat, pus într-o cutie de argint și trimis
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
la Moscheea Al-Masjid al-Nabawi din Medina. Comunitatea de musulmani îl alege drept "calif" (locțiitor/urmaș) care să fie și imam ( lider spiritual, conducător al unei moschei sau unei comunități, preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee) și emir(comandant, prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii doi fiind socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii doi fiind socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios) și emir(comandant militar). Au fost aleși succesiv patru califi drepți din cercul său intim. Primii doi erau socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Abu Bakr, primul calif (632 - 634), a menținut comunitatea unită prin puterea autorității sale. Sub conducerea sa
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
869-883, au izbucnit revolte ale zinjilor în sudul Irakului. Abbasizii au pierdut autoritatea guvernatorilor de provincii, fondându-se dinastii independente. În 945, buyzii au preluat Bagdadul și califatul abbasizilor, pierzând unitatea politică, califii devenind marionete ale dinastiei militare șiite a emirilor buizi, ce au resuscitat cultură persană. Adud al-Dawlah, emir al Bagdadului între 977-983, a subordonat întreg Irakul. În 969, fatimizii au cucerit Egiptul, preiau controlul asupra Siriei și au ridicat un contra-califat în noul oraș Cairo. Pentru a menține unitatea
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Abbasizii au pierdut autoritatea guvernatorilor de provincii, fondându-se dinastii independente. În 945, buyzii au preluat Bagdadul și califatul abbasizilor, pierzând unitatea politică, califii devenind marionete ale dinastiei militare șiite a emirilor buizi, ce au resuscitat cultură persană. Adud al-Dawlah, emir al Bagdadului între 977-983, a subordonat întreg Irakul. În 969, fatimizii au cucerit Egiptul, preiau controlul asupra Siriei și au ridicat un contra-califat în noul oraș Cairo. Pentru a menține unitatea regatului, fondatorul Fatimizilor, Ubayd Allah al-Mahdi a profitat de
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
culturii; multe dintre capodoperele artistice ale Iberiei musulmane s-au construit în această perioadă, inclusiv celebra Mare Moschee din Córdoba. În ianuarie 929, Abd-ar-Rahman al III-lea s-a proclamat calif (în arabă, خليفة) de Córdoba[1] în locul titlului de Emir de Córdoba (în arabă, أمير قرطبة 'Amīr Qurțuba). Abd-ar-Rahman al III-lea făcea parte din dinastia Umayyad; aceeași dinastie deținea titlul de Emir de Córdoba încă din 756. Perioada califatului a fost apogeul prezenței musulmane în peninsula Iberică. Califatul s-
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Abd-ar-Rahman al III-lea s-a proclamat calif (în arabă, خليفة) de Córdoba[1] în locul titlului de Emir de Córdoba (în arabă, أمير قرطبة 'Amīr Qurțuba). Abd-ar-Rahman al III-lea făcea parte din dinastia Umayyad; aceeași dinastie deținea titlul de Emir de Córdoba încă din 756. Perioada califatului a fost apogeul prezenței musulmane în peninsula Iberică. Califatul s-a dezintegrat din cauza războiului civil (fitna) între descendenții ultimului calif Hisham al II-lea și succesorii primului său ministru (hayib) Al-Mansur. O rămășiță
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
moartea fratelui său mai mare, Simon de Hauteville, din 1105, Roger a moștenit comitatul de Sicilia, trecând sub regența mamei sale, Adelaida del Vasto. În această perioadă de regență, mama sa a fost sprijinită de către personalități notabile, precum Christodulus, devenit emir de Palermo. În vara lui 1110, Roger a fost vizitat de regele Sigurd Jorsalfare al Norvegiei, aflat în drum către Ierusalim și Țara Sfântă. Istoria sugerează că Sigurd îl numea pe Roger cu titlu regal, cu 20 de ani înainte
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
de către oameni de naționalități dintre cele mai diverse, precum englezul Thomas Brun, un "kaid" al "Curia"-ei, sau, în cadrul flotei, mai întâi de Christodulus, iar apoi de George de Antiohia, pe care i-a numit în 1132 "ammiratus ammiratorum" sau "emir al emirilor", un fel de prim viziri. (Din acest titlu a provenit ulterior termenul de "amiral"). Se poate spune că Roger a transformat Sicilia în puterea maritimă principală a Mediteranei. O flotă puternică a fost pusă la punct sub comanda
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
de naționalități dintre cele mai diverse, precum englezul Thomas Brun, un "kaid" al "Curia"-ei, sau, în cadrul flotei, mai întâi de Christodulus, iar apoi de George de Antiohia, pe care i-a numit în 1132 "ammiratus ammiratorum" sau "emir al emirilor", un fel de prim viziri. (Din acest titlu a provenit ulterior termenul de "amiral"). Se poate spune că Roger a transformat Sicilia în puterea maritimă principală a Mediteranei. O flotă puternică a fost pusă la punct sub comanda unor amirali
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
fel de prim viziri. (Din acest titlu a provenit ulterior termenul de "amiral"). Se poate spune că Roger a transformat Sicilia în puterea maritimă principală a Mediteranei. O flotă puternică a fost pusă la punct sub comanda unor amirali (sau "emiri"), dintre care cel mai renumit a fost George de Antiohia, aflat anterior în serviciul principelui musulman de Mahdia. În principal datorită lui, o serie de raiduri și cuceriri au fost întreprinse pe coasta nord-africană din regiunea de astăzi a Tunisiei
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Siria, aliații săi, principele Raimond de Antiohia și Josselin al II-lea de Edessa mărșăluiau prin regiune, fără a-i acorda sprijin basileului pentru a duce la bun sfârșit asediul Shaizarului. Orașul a cedat, însă citadela a rezistat în fața asaltului. Emirul de Shaizar a oferit să plătească o largă indemnizație, să devină vasal al lui Ioan și să ofere un tribut anual; oferta a fost până la urmă acceptată de către împărat, fără prea mare tragere de inimă. La revenirea armatei în Antiohia
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
avut loc festivitățile terminării primei faze a lucrărilor de restaurare a sanctuarului islamic de pe Muntele Templului inițiate de Înaltul Consiliu Musulman prezidat de muftiul Hadj Amin al Husseini. La festivități au luat numeroase personalități arabe și musulmane, între care și emirul Transiordaniei, Abdallah. Lucrările de restaurare ale Haram ash Sharif, incluzând Moscheea Al Aqsa, Cupola Stâncii și alte edificii auxiliare, s-au aflat în centrul politicii conducerii arabe palestinene de mobilizare a opiniei arabe și islamice în jurul locurilor sfinte musulmane din
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]