636 matches
-
măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut iar breteaua furoului, își apleacă umărul stâng, trage sub bluză, enervată. Privește afară. Cer alb, încremenit. Cupola sticloasă a Circului, Parcul, coșurile, fabrici și făbricuțe, combinate, ateliere. Își îndreaptă iar breteaua. Scoate din geantă oglinjoara, puful, pudra, le pune la loc. Ce caută ea de douăzeci de ani, zi de zi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd din cap cu un gest de profund dispreț și silă, și bombăneau Încet Înainte de a pleca, de parcă, Într-un fel sau altul, mulțimea se făcea vinovată de o acțiune turbulentă și indecentă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am izbit cu pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul uriaș al lui Vlad Tepeș. Pereții, cândva albi și onorabili, erau acoperiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Monseniorul a trecut printr-un spital de boli nervoase? Dar pe cât de limbut e doctorul Luca, atunci când e vorba de "filosofii" din Asybaris, pe atât de reținut e în privința prietenului său. ― Marta? Marta, băiete, e o femeie rea și clevetitoare, enervată că trebuie să șteargă de praf măcar la două zile, atâtea pendule și să țină ordine într-o "casă de nebuni", cum bodogăne ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
devenit, brusc, atent, zărind cicatricea de pe pieptul lui Julius, subțiată acum de timp și de soare. S-a ridicat de pe scaun și a atins cicatricea cu degetul: "Ce ai acolo?" Am suferit o operație pe inimă", i-a explicat, oarecum enervat, Julius, căci nu-i plăcea să i se vorbească despre asta, dar enervarea i-a trecut în clipa în care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu o susceptibilitate excesivă, foarte aproape de limita ei bolnăvicioasă, nu eram pregătit să intru în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese dintr-un puzzle uriaș... cele din mijloc se îmbinau perfect, iar cele de pe margini prisoseau. În timpul acesta Giulia șoptea enervată să audă vecinii, deși Edy nu avea curaj să miște un deget. O fi încercat și el, ca băieții să o atingă, dar Giulia era intransigentă. - Edy nu te mai mișca! Patul nu era atât de mare și se hâțâna
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
m-am ridicat și m-am mutat pe un scaun aflat în fața scaunului ei pe interval, luându-mi și bagajele cu mine. Mișcarea a fost suficientă pentru a o face să ridice capul și să mă privească surprinsă; poate chiar enervată. Am spus: „Mă deranja soarele“ - o remarcă absurdă, având în vedere că soarele bătea și în noul loc. N-a spus nimic; a zâmbit doar, fără prea mult interes, și s-a întors la cartea ei. Am observat că ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și totul s-a terminat foarte repede. Pe nașteptate, Joan a tresărit, s-a întors spre mine și eu am ieșit pe ușă fără să scot un sunet. 3 — Uite ce brațe am! spuse ea, uitându-se chiorâș la ele, enervată și ciupind pielea palidă până se înroși. Brațe de țărancă italiancă! Mă consolez spunându-mi că e o chestie genetică și n-am ce face. Întinse un strat gros de gem de zmeură pe o felie de pâine și mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aprobat-o? — Oare armata din Africa nu a avut autoritatea să-l aleagă împărat pe Vespasianus? Ei bine, și armata din Pannonia are autoritatea să pornească războiul împotriva lui Vitellius. Cuvintele lui Antonius stârniră ovații. Vedius Aquila dădu din mâini enervat, cerând liniște. — În mesajele sale, Vespasianus recomandă ca, în cazul în care pătrundem în Italia, să ne oprim la Aquileia... Vespasianus vrea să-l facă pe Vitellius să se predea lăsându-l să sufere de foame prin oprirea proviziilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuie nu sună vulgar pentru că sună natural și, mai mult, nu este gratuită, e ca țărișoara noastră, caldă, suculentă, centrată, strîmtă, depinde de simțurile și orientarea filozofică a receptorului. Și asta În timp ce toate personajele sînt demne de Caragiale, ceva mai enervat, mai agresiv, astfel Încît se poate trage concluzia că-i vorba de unul dintre cele mai bune filme românești făcute vreodată. Din unghiul meu, chiar cel mai bun. Și cred că merge la fel de bine și pe ecranele străine. Acest dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimeni, toți au intrat Într-un restaurant și iei o pauză ca să-ți limpezești gîndurile, dai drumul la apă să te speli pe față, și imediat după ce-ai isprăvit, apa se oprește și se deschide ușa dintr-odată, parcă enervată. Ceea ce are darul să-mi amintească de Episcopia Bihorului. Granița cu Ungaria, așteptam să intre vameșii În compartiment să ne ceară actele, după vreo oră ușa s-a dat la o parte trasă cu putere și-a intrat un subofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Din prudență, îmi mărturisi ea a doua zi. Nu-mi amintesc cum am petrecut timpul până aproape de ora șase, când m-am îmbrăcat în costumul meu bengalez, așteptând să plecăm cu mașina. Dar nu venea nimeni să mă anunțe. Puțin enervat, am întrebat șofeurul dacă nu mergem în seara aceasta la Lacuri, și el îmi răspunse (mi se păruse mie sau fusese, într-adevăr, obraznic?) că a primit ordin să ducă mașina la garaj. Peste câteva minute întîlnii pe Lilu pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neașteptat de agil pentru proporțiile lui, venise aproape alergând din fundul sălii. - Ce-i asta? îl întrebă Orlando. Ce v-a apucat? - Surpriza. Veneția, Casanova, Il ballo in maschera. - Nu-mi place, făcu Orlando, schimbîndu-și dosarul în cealaltă mână. Sânt enervat. N-a venit, adăugă coborând glasul. Și nici un semn, nici un telefon... - N-a venit? repetă în șoaptă Il Comandante. Întoarse capul și-l căută cu ochii pe Adrian. - Nu e el, continuă nervos Orlando. Și nici măcar nu știu cine e. Se preface
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate deodată, femeile izbucneau pe rând în râs și, din mai multe părți, perechi extravagant costumate se ridicau cu meticuloasă eleganță, pregătindu-se de dans. - Spune-le să cânte mai încet, spuse Orlando, și să facă mai puțin zgomot. Sânt enervat! Il Comandante porni alergând către orhestră, ridicând amândouă brațele în aer și lăsîndu-le de mai multe ori în jos, din ce în ce mai lent. - Piano! Piano! strigă el. Perechile care se apropiaseră de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură că am să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar se trezi, fără voia lui, zâmbind. Marina îl privea în ochi, râzând, cu fața luminată de o bucurie copilărească, parcă i-ar fi făcut o farsă. - Cum ai știut? o întrebă. Marina se hotărî să-și deschidă umbrela, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o prezint pe fiica mea, Marietta. Tocmai vorbeam cu ea despre înmormântare, nu-i așa, iubita mea? Fata continua să se uite la mine. - Chiar așa, mamă? zise ea. - Bineînțeles că despre asta discutam. Nu-ți amintești? Doamna Caldwell părea enervată. Marietta și cu mine o să venim mâine la înmormântare, a continuat ea, grăbită. - Parcă spuneai că urma să mergem la ferma familiei Jones, spuse Marietta, pe un ton foarte liniștit. - Marietta, cum poți să spui așa ceva? Era vorba de programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
mobilizare la locul de muncă; Iordan a avut parte de front, de cele două fronturi, de est și de vest). De cîte ori nu i-am auzit! Tata: "Așteaptă pînă după concert". Iordan: Nu acuma, după concert". Și cît de enervat a fost cînd Liselle s-a ridicat să iasă din sală prea repede. Nu agrea devălmășia de după spectacole. "Asta să n-o mai faci, să pleci înainte de aplauze". Imaginea lui cîntînd. E o imagine imposibil de pus în cuvinte: chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vrut să mi ți-o omoare, că a simțit-o mai deșteaptă ca el. A lăsat-o în stradă, i-a luat casa de protocol. Sîntem în cap de mileniu, Iordana Marievici. O eliberare de intoleranță ar... Răbufnesc. Sînt mai enervată decît ar trebui să fiu: Sine ira et studio? Găsesc că e complet inactual dictonul ăsta, cîtă vreme ni se servesc astfel de "restaurări". Nu, Șichy, nu-i cazul să ne eliberăm de intoleranță. Nu încă. Despre ce intoleranță ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gâștile și nu le puteam găsi cu niciun chip, dar bine că bunica nu era acasă, căci bătaia avea să fie pe măsură. Am umblat mult după gâște și, când le-am găsit, cocoanele dormeau pe drumul din apropierea cimitirului. Noi enervate, nervi de pui trântiți, am început a fugări gâștele și aruncam în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cumpărători. Cum eu nu mă dădeam plecat și continuam să ameninț că tata va rezolva problema, l-am enervat așa de tare, încât l am făcut să-și iasă din pepeni și mi-a zis cu voce puternică de om enervat: „Ieși afară, parșivule!”, dar în enervarea lui în loc de „ș” a pronunțat scrâșnit litera s, încât izbucnirea lui suna așa: Iesi afară, parsivule! Am părăsit rușinat prăvălia și mereu mă urmărea acea literă „ș” transformată în „s” care era cu totul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea nevoie, și abia atunci catadicsește și prăvăliașul să spună cu glas enervat: - De ce mă deranjezi, nu vezi că stau la masă? Tata îi dă replica cuvenită, rugându-l să se deranjeze pentru că, în timp ce el mănâncă pe îndelete, în gospodăria noastră trebuia să moară ditamai juncanul și e păcat de Dumnezeu, atâta lipsă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți băga pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]