948 matches
-
în car și un nou cortegiu, de tip nupțial, se îndrepta către Boucoleion, vechea reședință regală. Aristotel precizează că în Boucoleion (literal, "grajdul boilor") avea loc hierogamia dintre zeu și regină (Ath. Pol., 3,5). Alegerea lui Boucoleion arată că epifania taurină a lui Dionysos le era încă familiară contemporanilor. S-a încercat să se interpreteze această unire într-un sens simbolic, sau să se presupună că zeul era personificat de către arhonte. Dar W. Otto subliniază pe bună dreptate importanța mărturiei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aristotel 10. Basilinna primește zeul în casa soțului ei, moștenitorul regilor - și Dionysos se revelă ca rege. Probabil că această unire simbolizează căsătoria zeului cu toată cetatea, cu urmări faste imaginabile. Dar este un act caracteristic pentru Dionysos, divinitate a epifaniilor brutale, care cere să i se proclame public supremația. Nu se cunoaște nici un alt cult grec în care un zeu să se împreuneze cu regina. ODar cele trei zikTaTe Ănthesteriilor, mai ales a doua, aceea a triumfului lui Dionysos, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeu al fertilității și al morții. Deja, Heraclit (fr. 15) spunea că "Hades și Dionysos [.] sunt unul și același". S-a amintit mai sus legătura lui Dionysos cu apele, umezeala, seva vegetală. Trebuie, de asemenea, să semnalăm "miracolele" care întovărășesc epifaniile sale, sau le anunță: apa care țâșnește din stâncă, râurile care se umplu de lapte și miere. La Teos, apa unui izvor învolburat se transforma în vin în ziua festivalului dionysiac (Diodor din Sicilia, III, 66,2). La Elis, trei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Taina lor interzice să fie arătate celor ce nu-s bacchanți". - "Dar ce câștigă oamenii care le împlinesc?" - "Nu-mi este permis să îți arăt, dar sunt lucruri care merită să fie cu-npscute" (470-474). ' JVIisterul consta în participarea bacchanților la epifania totală a lui Dionysos/ Riturile sunt celebrate noaptea, departe de orașe, pe munți și în păduri, în cursul jertfirii victimei prin 12 Se cunosc alte exemple de "nebunie" provocată de Dionysos când nu era recunoscut zeu: e.g. femeile din Argos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lecțiile piesei Bacchantele era aceasta: să nu fie refuzat cultul unui zeu numai pentru că era considerat "nou". Dionysos sau beatitudinile regăsite sfârtecare (sparagmos} și mâncatul de carne crudă (omophagya) se realizează comuniunea cu zeul. Căci animalele sfâșiate ori devorate sunt epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa, vinul, laptele, țâșnitul din pământ), "familiaritatea" cu șerpii și micile animale sălbatice - Devin posibile prin enthousiasmos, prin identificarea cu zeul. Extazul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată - indică voința și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mistere să fi împrumutat deja unele elemente "orfice". Într-adevăr, Orfeu era atunci proclamat "profetul lui Dionysos" și "fondatorul tuturor inițierilor" (vezi cap. XXII, partea a II-a). Mai mult decât alți zei greci, Dionysos uimește prin multiplicitatea și noutatea epifaniilor sale, prin varietatea transformărilor sale. El este mereu în mișcare; pătrunde pretutindeni, în toate țările, la toate popoarele, în toate mediile religioase, gata să se asocieze cu divinități diverse, chiar antagonice (de exemplu, Demeter, Apollon). El este, cu siguranță, singurul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Dionysos zeul teatrului, alte ritualuri, secrete și inițiatice, s-au transformat ajungând Mistere. Cel puțin indirect, orfismul este îndatorat tradițiilor dionysiace. JMai mult decât oricare alt olympian, acest zeu tânăr n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul, "cântec menit, cu prilejul sacrificării unei victime, să producă extazul colectiv, cu ajutorul unor mișcări ritmice, precum și aclamații și țipete rituale, a pututexact în epoca (secolele VI1-VI) în care se dezvoltă în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
puternic pivot de care a dispus vreodată o religie a mîntuirii pentru a cuceri lumea. Calvin a produs întreprinzători și Marx călăi fiindcă ultimii erau conținuți de cei dintîi? Iată venirea la putere a capitalismului și a comunismului transformată în epifanie, înfățișarea în prezența Regilor Magi a micului Rockefeller sau a micuțului Beria. Am așezat continuitatea în locul discreției ca să rămînem în sfera magică, care face ca aceleași să izvorască din același. Astfel procedează imageria pentru micul Iisus, nu teologia pentru Hristos
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
intoleranță este indispensabil unei republici laice în care principiul comun este acela că omenirea valorează mai mult ca omul, cel puțin dacă acel homo politicus nu vrea să-i cedeze locul celui mai intransingent decît el, homo religiosus. Din două epifanii, trebuie, cred, să o alegem pe cea mai simplă. Iată de ce, și-o spun în treacăt, țin ca școala în Franța de astăzi să fie capabilă să impună interdicții și reglementări drept garant al legăturii dintre cetățeni. Este ultima incintă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
înseamnă că sînt un cîmp sterp, că ceea ce scriu n-ar afirma existența unui om, dar (nu știu cum să spun!) cîmpul meu stilistic este puțin invers. Este chinuitor cînd pe hîrtie nu ajunge ce simți. Dar ce-ar mai fi o epifanie fără sacrificiul cuiva! Iartă-mă că mă pierd în tot felul de considerații, dar trebuie să vorbesc cu oamenii pe care-i stimez. Provinciile frumoase nu-s accidente! Poate că epistolele noastre sînt pîndite de o mare prietenie. Suceava n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nodul care ne va ține tare apropiați. Și ne sîntem și tare simpatici, cred. La Iași am înțeles o dată-n plus că studenția nu e doar o hlamidă de ocazie, că un poet lîngă o fată tare frumoasă este o epifanie care trebuie menținută (sînteți tare frumoși amîndoi; poate nu veți fugi unul de altul!); la Iași am înțeles că o mînă de suflet este, de fapt, un templu. Siguranța că nu scriu porcării, chiar dacă sîntem măcinați de o inexplicabilă grabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Constantin că trimite Episcopi ex illis locis et quinquaginta mansionum intervallo disjunctis, lucru care merită să i se acorde atenție! 145 Totuși se dorea ca odată cu votul împăratului să se facă și alegerea canonică de către Cler și popor. Spre exemplu, Epifanie, pe principiul din secolul al VI-lea al Patriarhului Constantinopolului, relatînd despre alegerea sa Pontifului Roman Ormisda, după ce a spus că a fost ales de împăratul Justin și de toți cei mari, a adăugat că "nu a lipsit consesnul Sacerdoților
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
regi magi s-au Închinat În fața pruncului, sărbătorind nașterea lui Iisus Hristos și manifestarea luminii și a adevărului. La nivelul Înalt și greu accesibil, piesa are ca subiect această revelație. Dar, pentru cei care nu caută un Înțeles ascuns, sărbătoarea epifaniei este doar un prilej de petrecere În cântec, dans și băutură. Subiectul piesei este și acesta, la fel cum și „geamănul“, dublul, este unul dintre subiecte. Când Viola naufragiază În Iliria, convinsă că și-a pierdut fratele În furtună, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite din locul de origine, ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi primite ca în propria lor casă.” O problemă individuală Herodot narează ocultarea zeului get și epifania care i-a urmat după patru ani. Eu nu caut nici un fel de epifanii: am nevoie numai de a dobândi seninătatea înainte de a muri. Moartea - așa cum o predică doctrina zalmoxiană - nu e decât o problemă individuală a reintegrării în starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi primite ca în propria lor casă.” O problemă individuală Herodot narează ocultarea zeului get și epifania care i-a urmat după patru ani. Eu nu caut nici un fel de epifanii: am nevoie numai de a dobândi seninătatea înainte de a muri. Moartea - așa cum o predică doctrina zalmoxiană - nu e decât o problemă individuală a reintegrării în starea noastră nemuritoare. Va trebui să asist la transmigrările sufletului meu până când el se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mă solemn spre soare ca pe o ofrandă. După Potrivit grecilor, după moarte umbra omului sfârșește-n Hades, sufletul lui zboară în cer și trupul devine pulbere. Numai Pitagora vorbește de nemurire după ce-a aflat asta de la „sclavul” Zalmoxis. Epifanie Astăzi, Aia m-a condus - fără să mă anunțe dinainte - într-un loc secret. În spatele unor stânci mari, am găsit o peșteră strâmtă, apropiată de mare, în care se păstrează relicvele sacre. Pe jos erau împrăștiate oseminte omenești: cranii, membre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
viziune răsturnată: o lume pe dos. Mesajul e lipsit de echivoc: se poate recurge la două viziuni diferite pentru a reprezenta lumea: una solemnă și una comică. Negația, eterna opunere a contrariilor, constituie motorul însuși al existenței. Herodot Ocultația și epifania lui Zalmoxis demonstrează că nu există nici o deosebire între lumea viilor și cea a morților. Individul călătorește în lumea cealaltă și, după o perioadă de timp bine determinată, se întoarce și își reia în stăpânire existența. Ovidiu Ovidiu, Numele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
chilia lui rămăseseră banii obștii. Înfruntând urgia incendiilor și a exploziilor în lanț, s-a întors să recupereze banii uitați, dar nu a mai apucat să facă și drumul de întoarcere. După liniștirea prăpădului, a fost găsit carbonizat... Inimosul arhimandrit Epifanie Dumitrescu s-a adresat cu o cerere autorităților ieșene, la 3 februarie 1921, pentru acordarea unui teren de vreo 2000-3000 m.p, aflat lângă locul vechiului schit. Trimișii primăriei au conchis la 1 iulie 1921că se poate acorda o asemenea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
înșiși fiind înzestrați cu duhul cerului, asupra vieții proaspete care pulsează exploziv planează misterul, enigma, altfel perfecțiunea nu ar mai fi opera creatorului divin. Urcă vestalele spre focul sacru, apar și dispar ca-ntr-un fascinant mit cosmologic, în urma lor epifania de grup al desăvârșirii, senzația multiplicării operelor de artă, arta vie a trăsăturilor anatomice. Natura umană e mereu vitală, ca vălul din firele de aur ale închipuirii țesut de poeți. Urcă vestalele spre Universitate, trecând și visând precum zeițele printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și că poezia lui avea să pregătească cerul astrelor din literatura română. "Casa Dosoftei" din Iași își așteaptă oricând vizitatorii pentru a cunoaște la sursă tezaurul cărților vechi. Iar eu introduc semnul de carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sute de mii sau milioane de ani, în vreme ce ordinea junglei îi va supraviețui, iar când va dispare și ea prin înghețarea sau spulberarea planetei, ordinea ei ca atare, principiul ei generator și schema ei morfologică, va rezista în cosmos, ca epifanie permanentă, virtuală sau actuală, a sa. Logica desfășurării și creșterii până la inextricabil a vegetalului, adică însuși principiul junglei, e pentru artist o ispită, nu lipsită de primejdie, ca și o incursiune efectivă în junglă, dar e o ispită a raționalului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Evil (împărăția Răului). Am trăit să vedem debulonarea statuilor lui Lenin și a lui Djerzinski, rebotezarea Sankt Petersburgului, dispariția steagului roșu cu secera și ciocanul, dispariția lui „U.R.S.S. bastion al păcii e !”. Am fost contemporanii și martorii unei fantastice Epifanii, trebuie să fim conștienți de asta. Sub ochii noștri lumea lui Rubliov, a lui Serafim din Sarow, a lui Gogol, a lui Dostoievski și a lui Soljenițîn iese triumfătoare din îndelungatul Purgatoriu în care misterioasa Providență a îngăduit să fie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nici faptul că lectura, În cheie pozitivă, a lui Iuda, realizată de specialiștii National Geografic, va fi fost influențată și de mărturiile Antichității. Într-adevăr, despre o Evanghelie a lui Iuda amintesc Irineu al Lyonului (sec. al II-lea) și Epifanie al Salaminei (sec. al IV-lea), doi dintre cei mai importanți ereziologi creștini din primele veacuri. Primul notează, În Adversus haereses I,31,1: „Unii afirmă că [și] Cain a ieșit din Puterea supremă, și că Esau, Core și Sodomiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
era singurul dintre ucenici care să dețină cunoașterea adevărului (solum prae caeteris cognoscentem veritatem) și a săvârșit taina trădării (prodotionis mysterium). [...] Ei arată, În acest sens, o scriere fabricată de ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda”. Cât despre Epifanie, el Îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi Îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]