1,388 matches
-
de căsătorie și de convențiile sociale, declanșează în romanul Fascinație (1943) rememorarea copilăriei luminoase, ca timp al unei existențe autentice. Insatisfacția generală a prezentului lasă loc unei sterile „fascinații” erotice, care, în final, o nedumerește și pe eroină, într-un Epilog parcă saturat de însăși substanța și cazuistica tuturor frământărilor. O vizibilă schimbare tematică și tehnică aduce romanul Vijelie, apărut în 1947, care se vrea și o cronică socială a perioadei 1936-1946, restrânsă la urmărirea destinului unei familii. Dezbinată o vreme
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
într-o acțiune de contrabandă și moare împușcat. Dezastrele curg, într-o reacție în lanț. Abandonată de flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus, Stamati își pierde mințile. Evantia eșuează la un deocheat varieteu, stingându-se de ftizie. Într-un melancolic Epilog, naratorul înșiruie și alte răsuciri de destin, sub vrerea impenetrabilă a fatalității. Sulina însăși agonizează, se pustiește, se destramă. B. aruncă peste această lume, cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură sceptică și totuși împăcată. Ironia, sancționând, ca și în
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
mișcării teatrale românești, sensibilă în acei ani la experiențele expresioniste. Era la curent cu creația unor Georg Kaiser, Walter Hasenclever, Fr. Jolst, Fritz von Unruh, în orbita cărora gravita, alături de F. Aderca, Isaiia Răcăciuni și Ion Sân-Giorgiu. În Otrava (Un epilog), personajul Ary Ury, genul de artist ce „ia viața în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
aerul dimineții. Un lac, roz de la primele raze, se întindea la picioarele ei. La apa aceea încerca să ajungă saigak-ul... Charlotte a fost găsită așezată pe mal, chiar în seara aceea. Pe străzile Saranzei, la căderea nopții, a adăugat un epilog emoționant la povestirea ei. - Bunicul tău, a spus ea foarte încet, n-a amintit niciodată întâmplarea aceasta. Niciodată... Și îl iubea pe Serge, unchiul tău, ca și cum ar fi fost propriul lui fiu. Poate chiar mai mult. E greu să accepți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
robia economică a populației a devenit deja atât de mare încît, deși voiește a alunga pe străin, nu poate trăi fără el. De aceea, cu fuga europenilor, foametea amenință populațiunile orășenești. Astfel, războiul din afară, mizeria și foametea înlăuntru sunt epilogul acelei spoieli egiptene, al acelui pospai de pseudocivilizațiune, atât de costisitor și atât de netrebnic ca și al nostru. Și la noi străinii se înmulțesc pe zi ce merge; ba toate reformele și îmbunătățirile, câte ne vine-n minte să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
omului de Știință cu necunoscutul, că pe baza metodelor Și metodologiei, o parte din necunoscut a devenit cunoscut Și că obiectivizarea lor este un proces continuu de pronunțare pe parcursul încercării asidue de a descifra conținuturile întortocheate ale labirintului cunoașterii. 5. Epilog Este necesară această provocare, această invitație la luptă Și conflict de idei, această incitare la consum de spiritualitate Și energie, la identificare Și partizanat pentru anumite convingeri, spre a stabili nuclee Și a ralia lumea contabilă românească în formarea Și
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
și Brès se îndoiesc, plecând chiar de la conținutul acestui discurs și de la finalul dialogului, că Agathon ar fi fost iubitul lui Socrate. Există însă o situație care pune sub semnul întrebării platitudinea discursului lui Agathon. În joc e finalul dialogului, epilogul. Eryximachos, Phaidros și alți câțiva, care nu interveniseră în dialog, părăsesc casa lui Agathon. Aristodem, povestitorul din dialog, adoarme. Când s-a trezit înspre zi vede că unii adormiseră. Treji erau doar Socrate, Aristofan și Agathon. Discutau. Ce? Aristodem nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Astfel, politicile din domeniul sănătății publice nu Încercau doar să extindă responsabilitățile statului față de cetățenii săi, ci și să sporească autoritatea și puterea de control a statului față de sănătatea națiunii. Concluziile pe care le formulez reprezintă totodată un fel de epilog, deoarece sugerează că au existat continuități importante Între perioada interbelică și regimul comunist din România, dar și că există suficiente motive de Îngrijorare În legătură cu interesul față de determinismul biologic În România postsocialistă. Este surprinzător faptul că oamenii de știință, dar și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
al separării de sine și de cărți, În care cititorul, eliberându-se, În sfârșit, de povara părerii celorlalți, găsește În sine forța de a-și inventa propriul text și de a deveni scriitor. Pagină nouă de dreapta + pagină albă după EPILOG Din analiza tuturor situațiilor delicate pe care le-am Întâlnit În acest eseu, reiese că nu există altă soluție, pentru a ne pregăti să le Înfruntăm, decât să acceptăm o dezvoltare psihologică. Una care să nu se reducă la a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a boierimii lipsite de vitalitate, îndepărtată mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt registru față de nota falsă
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
se propun istoricului, de multe ori, numai prin numărul celor implicați. Este o istorie a incidentelor ce Însoțesc deciziile politice, cauzalitățile rezultînd fie din complexe acumulări, fie din simple antecedente. Pentru autor, partea cea mai neatractivă a povestirii este deci epilogul, dinainte știut: economie de piață, democrație, integrare europeană, stat de drept. Ca orice derulare de tip cinematografic, ampla sa expunere se coagulează În jurul acțiunilor de forță: războiul, ocupațiile teritoriale, represiunea, propaganda comunistă, frondele culturale, contrapropaganda occidentală. Toate acestea dispărînd o dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ar trebui comparate cu cele din arhivele românești care din păcate nu sînt accesibile pentru perioada menționată. Structura cărții cuprinde un cuvînt Înainte, urmat de un număr de 183 de articole cu un conținut variat și Încheindu-se cu un epilog deschis, un post-scriptum și un indice de nume. În „Cuvîntul Înainte” autoarea Își expune una dintre ideile-cheie ale lucrării, și anume că va Încerca să surprindă „originalitatea «cazului» românesc În procesul de liberalizare al Răsăritului” În condițiile În care deosebirea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În faptul că „România este una din rarele țări În care intelectualitatea nu s-a transformat În «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă”, marcînd Întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval În care se constată apariția unui „tip de scriitor pînă atunci inedit În România. Acela
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
apariția unui „tip de scriitor pînă atunci inedit În România. Acela care, ca În Rusia, văzîndu-se interzis la el acasă, nu se resemnează și-și trimite cărțile spre publicare În Occident. E vorba de Paul Goma” (p. 516). De asemenea, epilogul Îi menționează și pe Dumitru Țepeneag, „nelipsit de la nici o manifestare de neconformism” și pe criticul literar Ion Negoițescu, căruia cenzura i-a interzis apariția unei lucrări. În fine, sînt analizate reacțiile scriitorilor la tezele din iulie, care Într-o primă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tipografie a Țării Românești (Macarie, 1508-1512), BOR, 1958, 10-11; Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie tipograful, STD, 1963, 2; Virgil Molin, Observații și opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie (1508-1512), MM, 1967, 5-6; Ist. lit., I, 245-247, 253; Tit Simedrea, Epilogul din „Octoihul slavon” (m. Dealu, 1510) și identitatea de tipograf a lui Macarie din Țara Românească (1508-1512) cu Macarie din Muntenegru (1493-1496), MO, 1970, 7-8; Dicț. lit. 1900, 526-527; Păcurariu, Dicț. teolog., 237-238; Dicț. scriit. rom., III, 3-5; Ursu, Contribuții
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
literare ale mecanicii rudimentare, sugrumată de șabloane, reglând activitatea cotidiană a indivizilor, sunt surprinse automatismele de limbaj și de gândire, suspiciunea generalizată, uniformizarea identităților. I. complică materialul la nivelul structurării, spărgând cronologia (de exemplu, prin inversarea relației dintre Prolog și Epilog), introducând în casetele care precedă capitolele pasaje dintr-o Condică țivilă sau politicească tipărită la 1833 sau din propriul volum Rezervație naturală, speculând ambiguitățile ce se nasc din ideea de puzzle recompus la mai multe mâini. Suplimentar, autorul introduce în
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
autor, este organizată în ordinea logică (și cronologică) a creației: Viața în tablouri, Garsoniera 49, Coborârea din tablouri, Ansamblul de manevre, Melodrama realului, Gura mea e un oraș viitor. Noutatea acestei retrospective constă în construcția volumului, rolul de prolog și epilog jucându-l ciclurile Rame captive din Ithaca și Cântece de mântuire. Mitologizarea orașului în care trăiește, schimbarea la față a împrejurimilor și împrejurărilor - iată noutatea de viziune la I. și totodată formula lui poetică. Apelul la mitologie aduce în spațiul
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
deci informat despre petrecerile lui Ghica la o vie lângă Constantinopol, „cu taraf de lăutari“, sau la Terapia, unde „a dansat iarăși ca de obicei cu fete“; despre unul din aceste chefuri „s-a șușotit foarte mult în Fanar“20. Epilog caracteristic al agitației exasperate care ne-a permis să întrevedem ce însemna viața cotidiană a diplomaților fanarioți, acest copiariu în care fusese transcrisă corespondența primită de Mavrocordat de la agenții săi a ajuns, după numai câțiva ani, în mâinile lui M.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oamenilor care fug de agitații, pe armata care și-a făcut, este adevărat, datoria... și, în fine, pe acei care au păstrat respectul tradițional pentru putere“58. Incidentele de la 3/15 august 1865 au avut, după cum se știe, și un epilog mai puțin previzibil. Este vorba de scrisoarea pe care Fuad Pașa o trimitea lui Alexandru I. Cuza la 2 septembrie, pentru a-i atrage domnitorului atenția că-i revine obligația de a menține „ordinea internă“. Acestei tentative de imixtiune în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
copacului de rezonanță, București, 1979; Csiki László, Bunicul vândut, București, 1989; Király László, Oastea uitată, București, 1981; Kányády Sándor, Monolog interior cu ușa deschisă, București, 1982; Deák Tamás, Istorisiri nemaiauzite, București, 1982; Szilágyi Domokos, Aterizare forțată, București, 1985; Mózes Attila, Epilog la un adio, București, 1986; Vásárhelyi Géza, Șarja de cavalerie, București, 1987; Farkas Árpád, Cântec de fluier, București, 1988; Markó Belá, Despre natura metaforelor, București, 1989, Timp canibal, Cluj-Napoca, 1997; József Attila, 32 poeme, București, 1995, Poeme, București, 1996; Kiss
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
abstracte, luxuriant eseistic, cu ample deschideri speculativ-comparative. În aria literaturii universale, o primă monografie semnată de D.-B., Surorile Brontë (1967), reprezintă un fel de introducere în opera celor trei romanciere engleze. Captivantele biografii lirice trimit spre operă sugestii revelatoare, epilogul critic și istorico-literar evidențiind locul lor în ansamblul romanului englez. Sofocle și condiția umană (1974) conturează acele permanențe care conferă modernitate celui mai interesant analist al omului dintre marii tragici elini, real precursor al psihanalizei. Renașterea. Umanismul și destinul artelor
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
înțelepciunea etc. Fabulele, voit „inofensive”, se înseriază de la „testamentul lui Esop” la aspectele cele mai actuale ale „democrației de tranziție”, moralizând asupra curiozității, compătimirii, iluziei, sincerității, spiritului critic, conservatorismului, complexului de inferioritate, mândriei, invidiei, prieteniei ș.a. Mai toate au drept „epilog” o inversare de optică: „Gâze, lucruri, animale, / Câte-am prins în Fabule, / Nu știu dacă fac parale / Asprele-mi vocabule. Însă eu vă cer iertare/ (Cu umor și grație!), / Pentru cazul când vă doare/ Câte-o comparație!” (Epilog). În mai
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
au drept „epilog” o inversare de optică: „Gâze, lucruri, animale, / Câte-am prins în Fabule, / Nu știu dacă fac parale / Asprele-mi vocabule. Însă eu vă cer iertare/ (Cu umor și grație!), / Pentru cazul când vă doare/ Câte-o comparație!” (Epilog). În mai bine de șaptezeci de „parodii întârziate”, poetul demonstrează o certă virtuozitate a imitației, într-un registru variat care surprinde caracteristica minoră a creației altora - de la Victor Eftimiu, Mihai Beniuc, Marin Sorescu până la Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Gheorghe Grigurcu
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
ed. 2, București, 1924; ed. 3, București, 1940; Cine era?, Iași, 1913; Aripa morții, București, 1913; Pagini de război, București, 1916; În cumpăna vremii, București, 1919; În marginea epopeei, București, 1919; Note de război, București, 1919; Comedia dragostei, București, 1919; Epiloguri literare, I, București, 1920; Lulu, București, 1920; Antologie critică, București, 1921; Gheorghe Asachi. Viața și opera lui, București, 1921; ed., București, 1927; Portrete literare, București, [1921]; Istoria civilizației române moderne, I-III, București, 1924-1925; ed. îngr. și introd. Z. Ornea
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. Între o strofă și alta apare un refren, cântat în cor; textul e bazat pe monorimă pentru că fiecare vers se sfârșește cu sunetul -e ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis, „Orpheus” n.s. 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]