KorAP: Find »[drukola/base=episcopal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...76 >

1,899 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420

universalități. În ce mod Capul Bisericii catolice, invidios pe ea, mireasa lui Cristos însuși, se înfrățește de bunăvoie cu Episcopi naționali sau cu regi asemenea lui? Nu se găsesc în această întrebare suficiente motive pentru explicarea limitelor impuse asupra puterii episcopale de către Papă și rezervele papale care au trezit nesfîrșite plîngeri și calomnii?127 Mai exista vreo cale de salvare a Bisericii de la dezintegrarea părților ei, de la separarea Episcopilor săi, în afară de aceasta prin care se întărea centrul și devenea mai activ

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
un fel de puterea temporară, care, din păcate, o zdruncina continuu și devenea stăpîna drepturilor sale. La puțină vreme după aceea, guvernarea din Franța a reușit să impună în dreptul bisericesc principiul acordului regal, care devenise deja practic necesar în numirile episcopale. Renumitul canon al celui de al V-lea Conciliu de la Orléans din anul 549, care a consfințit acest principiu, a apărat, totuși, drepturile Clerului și ale poporului 151. Desigur, nu este nerațional să fie necesar acordul din partea guvernării. Dimpotrivă, cu

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
liber 159. Lupta aceasta a avut mai multe fațete, iar Biserica a fost mereu oprimată, extorcată și intolerabil îngreunată de povara forței. Papii nu au închis ochii, cu siguranță, asupra pericolului mereu în creștere ca puterea principilor să invadeze alegerile episcopale și, odată invadate, Biserica întreagă să stea în mîinile lor; și, în temeiul principiului din secolul al VIII-lea, Grigore al II-lea a scris împăratului din Orient, avertizîndu-l să nu se amestece în dreptul sacru al Bisericii de a-și

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
convenit asupra acestui lucru la Niceea." Sinodul ținut în anul 844 la Thionville 162 a trimis o avertizare solemnă regilor frați Lotharius, Ludovic și Carol, pentru ca Bisericile să nu mai fie văduvite de păstori, așa cum se petrecea pe cînd alegerile episcopale depindeau de principi, care din cauza discordiei dintre ei nu aveau nici timp, nici stare să se intereseze de Biserică; și, astfel, Biserica participa prin această servitute la toate afacerile puterii laice: "Legați întru Dumnezeu, grăiesc cu multă demnitate și libertate

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
măsură de permanentele hotărîri și legi ecleziastice pe care Papii și sinoadele le-au publicat neîncetat asupra disciplinei bisericești, în centrul cărora stă alegerea episcopilor; de aceea, ei au fost mai rezervați în extinderea puterilor lor și în patronarea alegerilor episcopale și au încercat să eludeze legile canonice numai prin mijloace foarte rafinate; uzurpările erau înveșmîntate în declarații de respect care se contraziceau și condamnau chiar declarațiile lor167. Dar toate acestea nu au făcut mai puțin necesară vigilența din partea Bisericii și

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
bună zi le va cere să dea seama despre lucrurile ce le-au fost încredințate. 80. Unul dintre acești generoși Prelați ai Bisericii, care spre sfîrșitul celui de-al IX-lea secol a apărat în Franța cu noblețe și corectitudine episcopală libertatea alegerilor episcopale, a fost renumitul Arhiepiscop de Reims, Hincmar. Este de ajuns să povestim aici ceea ce a făcut în privința Regelui Luis al III-lea. Hincmar prezida Conciliul de la Fismes din 881. Odon, Episcop de Beauvais, murise, iar un Cleric

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
va cere să dea seama despre lucrurile ce le-au fost încredințate. 80. Unul dintre acești generoși Prelați ai Bisericii, care spre sfîrșitul celui de-al IX-lea secol a apărat în Franța cu noblețe și corectitudine episcopală libertatea alegerilor episcopale, a fost renumitul Arhiepiscop de Reims, Hincmar. Este de ajuns să povestim aici ceea ce a făcut în privința Regelui Luis al III-lea. Hincmar prezida Conciliul de la Fismes din 881. Odon, Episcop de Beauvais, murise, iar un Cleric pe nume Odoacru

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
tîrziu, excomunicat pentru acest delict și pentru altele, a fost demis, coborît fiind deja Luis al III-lea în mormînt, să dea seama asupra comportamentului său înaintea divinului judecător 174. 81. Încercările din partea puterii laice să cîștige controlul asupra alegerilor episcopale au fost mult înlesnite de separările dintre oameni și Cler care au rezultat din cauzele deja examinate. Cum prăpastia se adîncea, oamenii au devenit mai corupți, alegerea unor păstori merituoși nu mai era o preocupare majoră pe de o parte

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
în comparație cu marea majoritate 175 ecleziastică, au căpătat prevalență față de rest și au obținut privilegiul de a alege Episcopul; aceștia erau canonicii scaune-lor; cei care au reușit să-și confirme prin legile Bisericii ceea ce și-au arogat. Exclusă însă de la alegerile episcopale marea masă a poporului și aceea a Clerului, corpul electoral a fost serios slăbit, devenind incapabil să-și mențină dreptul de alegere împotriva celor care doreau să dețină controlul. 82. În aceste circumstanțe, pe vremea cînd Papii francezi aveau rezidența

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
episcopatului, o mare putere veșnică și înțeleaptă, un serviciu temporar și material; Episcopii, oameni și ei, au rămas, ca și principii, orbi în preocuparea lor pentru acest accesoriu, și prin aceasta și-au pierdut curînd coloana vertebrală a demnității lor episcopale; prin această putere temporară primită de la principe au amestecat și au confundat puterea spirituală primită de la Cristos; această putere invizibilă amestecată cu cea temporară a devenit confuză și a dispărut, ca să spunem așa; au pierdut-o din vedere; deci, ceea ce

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
de la Cristos; această putere invizibilă amestecată cu cea temporară a devenit confuză și a dispărut, ca să spunem așa; au pierdut-o din vedere; deci, ceea ce se numea episcopat a ajuns un beneficiu în plus; nemaiputîndu-se gîndi o separare a slujbei episcopale de beneficiul temporar și nici cum ar fi putut să existe independent! Cu adevărat, frazele obișnuite în stilul epocii, depozitare ale părerilor comune, dovedesc vădit ceea ce spun; ele merg împreună, în loc să se spună că regele donează bunuri trecătoare conexe scaunului

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
de beneficiul temporar și nici cum ar fi putut să existe independent! Cu adevărat, frazele obișnuite în stilul epocii, depozitare ale părerilor comune, dovedesc vădit ceea ce spun; ele merg împreună, în loc să se spună că regele donează bunuri trecătoare conexe scaunului episcopal, se spune "donează, conferă episcopatului, demnitate episcopală, ordonă, stipulează că așa trebuie să fie Episcopul, prin numirea sa de către rege se stabilește etc."186. Repet că aceste modalități de exprimare nu însemnau, pe vremea cînd au fost gîndite, tot ceea ce

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
fi putut să existe independent! Cu adevărat, frazele obișnuite în stilul epocii, depozitare ale părerilor comune, dovedesc vădit ceea ce spun; ele merg împreună, în loc să se spună că regele donează bunuri trecătoare conexe scaunului episcopal, se spune "donează, conferă episcopatului, demnitate episcopală, ordonă, stipulează că așa trebuie să fie Episcopul, prin numirea sa de către rege se stabilește etc."186. Repet că aceste modalități de exprimare nu însemnau, pe vremea cînd au fost gîndite, tot ceea ce înseamnă acum; dar anticipau ceea ce urmau să

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
modalitățile prin care se exprimă o națiune anticipează calea pe care urmează să o apuce, dacă știi să citești natura omenească; iar manierele de exprimare conțin tendințele popoarelor și profetizează reușita întreprinderilor lor. Acea identificare a beneficiilor temporare cu demnitatea episcopală în uzul limbajului și distribuirea de către puterea laică a demnităților pontificale asemenea unor daruri care prin natura lor țin de bunul plac al donatorului indicau limpede adulația și corupția Clerului, coborît deja la joasa servire a principilor seculari, preferînd bogățiile

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
povara cauzei al cărei germene îl purta. Astfel, vedem că de la început, cu excepția anumitor fapte arbitrare ce se exercitau asupra alegerilor, regii recunoșteau Bisericii dreptul de a-și alege propriii păstori; și chiar atunci cînd confereau după voia lor scaunele episcopale, obișnuiau să o facă prin cuvinte care să învăluie nedreptatea pe care o comiteau, mai aveau o oarecare pietate care îi ajuta să fie precauți în a nu ofensa prea brutal opinia Prelaților și a poporului, care se țineau încă

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
o uzurpare a spiritului și, așadar, învestiturile acordate de principi ca însemne ale puterii spirituale, inelul și dotările pastorale; episcopiile erau lăsate vacante în momentul în care conducătorului îi reveneau beneficiile 199; Așadar, alegerile erau influențate de principe 200; scaunele episcopale erau oferite celor care licitau mai mult, diocezele Bisericii erau conduse, deci ajungeau pe tronurile Bisericii suflete ticăloase, a căror singură caracteristică era ticăloșia, aserviți principelui și cultivatori ai viciilor; așadar, degradarea și corupția s-au înmulțit în rîndul Clerului

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
unși în toate părțile pămîntului, în Asia, în Europa și Africa. Oricum, numirea celebrată de sfînta Biserică în conformitate cu tradiția apostolică și cu reglementările religioase a fost întotdeauna îndeplinită și validă. Mai tîrziu, obiceiurile au cerut ca în unele țări investirea episcopală să aibă loc după consultarea cu conducătorul, dar scopul era de a dezvolta legături frățești, de a menține pacea și armonia cu autoritatea seculară; nu s-a intenționat niciodată ca prin aceasta sacra ordonare să fie adeverită sau autorizată; ordonarea

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
a fost aproape total pierdută pe la începutul secolului al XI-lea. Abatele Ingulf, contemporan al lui Wilhelm Cuceritorul, descrie în felul următor situația din Anglia: "De ani de zile n-a mai fost libertate în alegerea canonică a prelaților; slujbele episcopale și abațiale au fost conferite după bunul plac al Curții regale prin învestirea cu inel și bunuri pastorale"204. Papa s-a plîns de Franța lui Filip I într-o scrisoare adresată lui Procleus, Episcop de Chalons: "Printre ceilalți principi

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Poate acela de a fi simoniac și protector nerușinat al concubinajului clerului? Căci ce alt drept al regelui Henric era atacat? A protestat vreodată Grigore al VII-lea împotriva vreunui drept al regelui? A cerut altceva în afară de încetarea vînzării scaunelor episcopale și prostituarea acestora cu persoane infame? Totul a fost pentru încetarea totalei și iminentei ruinări a Bisericii și, pentru că nu existau alte mijloace, iar împăratul se lăsa sedus de perfidele sugestii și zavistii din partea prelaților care îi țineau companie, situația

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
învestitura din mîna regelui 222. Predecesorii noștri Grigore al VII-lea și Urban al II-lea s-au necăjit mult din cauza acestor rele și a numeroase altele care au apărut ca urmare a învestiturii laice și au convocat adesea conciliile episcopale pentru a o condamna; trebuiau excomunicați Clericii care aveau Biserici pe care le obținuseră în acest fel și persoanele responsabile pentru învestirea acestora, în conformitate cu canonul apostolic care spune: "Dacă un Episcop obține o biserică prin intervenția înaintea puterii seculare, el

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
trateze Pontifii din secolul al XVI-lea; iar rezultatul unor astfel de tratative a fost în așa fel încît s-a găsit necesar să abandoneze în mîna lor încă o dată o parte a libertății alegerilor, deci a numirii în scaunele episcopale, Sfîntului Scaun fiindu-i rezervată numai confirmarea. Acest tip de disciplină, ce altceva este decît împărțirea rezervărilor între suverani și Pontifi? Și această disciplină este cea care conduce și care va adînci neîncetat una dintre cele mai cumplite și jalnice

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
care preasfinții și preaputernicii Papi au făcut ca libertatea ecleziastică să strălucească precum soarele. Să vedem ce ar fi spus acei mari Pontifi despre starea noastră, în care nu se mai organizează, în mare parte a națiunilor catolice, alte alegeri episcopale decît cele pe care le fac suveranii; și dacă acestea sînt mizerabile sau fericite. Este de ajuns să luăm în considerare două fapte. Oribila persecuție exercitată de Henric al V-lea împotriva lui Pascal al II-lea, încarcerarea, josniciile, bolile

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
lipsiți de apărare ce cădeau pradă armatelor barbare dezlănțuite care nu erau conduse, ci incitate de mînia unui împărat ce jurase strîmb, ce se putea obține în cele din urmă de la mărinimosul Pontif? Un privilegiu de învestire a Episcopilor, veniturile episcopale, toiagul și inelul; cu condiția ca acești Episcopi să fie mai întîi aleși după canoane, liber, fără simonie, fără "violență"244 și fără alte condiții care să restrîngă și mai mult privilegiul. Iar lui Henric i s-a părut o

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
înșface de la oprimatul Pontif un privilegiu de așa natură. Și, totuși, privilegiul nu conferea împăratului nici puterea de a interveni în alegeri și nici în numire, ci numai aceea de a-și acorda consimțămîntul, de a pune alesul în postul episcopal. Ce s-a întîmplat din acest motiv? Întreaga Biserică părea că se ridicase împotriva lui Pascal, a aplaudat diminuarea libertății ecleziastice și amenința cu o schismă. Și de ce? Pentru că i-a îngăduit regelui să facă o ceremonie prea puțin corespunzătoare

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Pascal, a aplaudat diminuarea libertății ecleziastice și amenința cu o schismă. Și de ce? Pentru că i-a îngăduit regelui să facă o ceremonie prea puțin corespunzătoare cu rangul său, aceea de învestire a Episcopului cu sceptru și inel, însemne ale jurisdicției episcopale. Și chiar regele a protestat, căci nu intenționa să acorde Episcopului, prin acea ceremonie, decît posesia asupra bunurilor temporare 245; dar nu fu răsplătită cu aceasta Biserica; fiindcă toiagul și inelul erau cu adevărat simboluri a ceva ce însemna mai

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]