902 matches
-
experimentelor rapide. Orice act trebuie să devină semn de inițiativă și de implicare a persoanei. Cunoașterea inovatoare presupune proiectarea și realizarea unui învățământ formativ, centrat pe stimularea imaginației creatoare, a încrederii în forțele proprii, a interesului de cunoaștere, a curiozității epistemice și a nevoii de autorealizare. Ea presupune totodată, „o pregătire psihologică” continuă în raport cu noile coordonate ale vieții sociale și personale. Fără această învățare psihologică, susține Dumazedier, există pericolul ca valorile, imaginea de sine și simțul identității, relațiile interpersonale să fie
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
printr-un produs nou); persoana desemnează individul așa cum apare el în relațiile interumane; personajul denumește atitudinile și conduitele persoanei impuse de rolurile jucate în societate. Personalitatea definește complexitatea omului ca întreg, exprimă unitatea bio-psiho-socială a omului ca purtător a funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice (Popescu-Neveanu, P.,1978). Personalitatea se formează și se dezvoltă prin socializare, enculturație, educație, activitate socială, muncă, învățare, creație. Sub raport psihologic, personalitatea se identifică „în mare” cu sistemul psihic uman; în literatura de specialitate se realizează distincția
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
vectorii creativi și operațiile generative. Segmentul aptitudinal se referă la mijloacele cognitiv-instrumentale ale creativității: fluiditate și flexibilitate, ingeniozitate, originalitate, elaborare, sensibilitate la probleme, profunzimea intelectului. În ceea ce privește segmentul atitudinal, potrivit autorului, aceasta se exprimă prin dimensiunile de personalitate: motivație cognitivă, curiozitate epistemică și structuri atitudinale: independență în gândire, nonconformism, deschidere perceptivă, toleranță față de ambiguitate, acceptarea conflictului, a tensiunii, rezistență la închiderea prematură a structurilor, asumarea riscului. Conceperea omului ca ființă biopsihosocială sau ca „om integral” are o însemnătate excepțională pentru problematica cunoașterii
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
creativității decât este ea realizată în activitatea instructiv - educativă. În acest sens, ca scop practic este necesar să avem în vedere sistemul factorilor favorizanți afirmării și dezvoltării creativității: - Factori structurali, interiori creativității (inteligența, motivația intrinsecă, interes cognitiv și științific, curiozitate epistemică, atitudini creative, gândire divergentă, tenacitate, perseverență, etc.); - Factori de climat general, socio-culturali, în dezvoltarea și afirmarea personalității elevilor (mediu social și cultural, contextul familial, economic, etc.); - Factori de ambianță psihosocială, de climat psihoeducațional (relații interpersonale, valori și modele socio-umane, relațiile
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
anumite începuturi de propoziție, fraze sau povestiri; găsirea a cât mai multe căi și soluții la diferite probleme formulate de ei sau de profesor; formarea sistemului de noțiuni științifice, de concepte și operații logice adecvate conținutului informațional; dezvoltarea interesului cognitiv - epistemic și a atitudinilor creative, critice, divergente, antirutinieră; - pentru cultivarea fluidității verbale și de asociere elevii pot fi solicitați să răspundă prin cât mai multe cuvinte, plecând de la un cuvânt - inductor dat, sau să enumere cât mai multe obiecte care aparțin
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
impuse din exterior sau pot fi preluate doar problematicile care corespund anumitor interese. O altă problemă este reprezentată de tehnicizarea politicilor. Elaborarea și implementarea politicilor sunt externalizate către actori care abordează politicile fără implicarea cetățenilor, bazându-se doar pe autoritatea epistemică a tehnocraților. Astfel, apare riscul scăderii responsabilității politice pentru acțiunile guvernului și implicit scăderea încrederii în componenta politică a administrației. În plus, având în vedere faptul că partidele politice pot avea dificultăți în prezicerea rezultatelor alegerilor și în anticiparea preferințelor
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
în genere) sunt creații omenești, astfel încât pot fi și arbitrare, putem avea nenumărate sisteme de reprezentare pentru aceeași realitate; e teza „relativității conceptuale”. Eforturile de a obține reprezentări corecte ale realității sunt influențate psihologic, cultural, socio istoric, economic, etc.; obiectivitatea epistemică fiind foarte greu de obținut. A cunoaște înseamnă a avea reprezentări corecte care pot fi justificate sau susținute în diverse moduri (cf. J. Searle, 2000:124-125). În concepția lui J. Searle, realitatea fizică există independent de reprezentarea, gândirea sau limbajul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
întrucât ipotezele (ca enunțuri) se verifică sau se falsifică mai devreme sau mai târziu în practică. În concluzie putem spune că valabilitatea artistică a limbajului este dublată de una epistemo proxiologică, că omul „adevărului artistic” este dublat de omul „adevărului epistemic”. „Retoricul nu e deci o specie a genului <<discurs>>, ținând în mod specific de Retorică: el este esența însăși a limbii, și orice discurs ține, de drept, de retorică”. (Bernard Pautrat, în: „Secolul XX”, 1988:214). Această afirmație este o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Astfel de organizații sunt uneori incluse în categoria grupurilor de interes corporatiste (GIC) sau a OING orientate către afaceri (business) (BINGO). În al treilea rând, ultimele decenii au evidențiat apariția unor forme de agregare transnațională mai puțin instituționalizate, precum comunitățile epistemice sau rețelele de susținere (advocacy), care pot lua sau nu formă organizațională. Rețelele sunt forme de agregare și de organizare mai flexibile, caracterizate prin patternuri de comunicare voluntare, reciproce și orizontale (Keck, Sikkink, 1998, apud Risse, 2002, p. 255). Rețelele
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
precum cele de autoritate, legitimitate sau suveranitate , Relațiile Internaționale se subsumează domeniului mai larg al Științei Politice. Definind aria de studiu ca fiind cea a raporturilor dintre actori internaționali, domeniul își afirmă specificitatea, aceste raporturi de putere având o realitate epistemică aparte. Cu alte cuvinte, nu putem asimila analiza puterii în Relațiile Internaționale cu celelalte abordări din Știința Politică, respectiv cu cercetarea raporturilor de putere dintre forțele politice interne. Manifestarea cea mai vizibilă și mai plină de consecințe a puterii este
Introducere: domeniul Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1504]
-
noilor și vechilor situații, cât și disponibilitatea de a învăța. * Dorința de a schimba starea de lucruri, neliniștea creatoare, cu accente critice față de status quo. * Interese și preocupări variate hobby-uri multiple, unele din ele la nivel de performanță. * Nonconformism epistemic, de cunoaștere, individul creativ atacând paradigmele acceptate, metodele, materialele, certitudinile, operele etc. Nonconformismul persoanei creatoare se poate extinde și la palierul comportamental, el devenind astfel mai puțin integrat în grupul social. * Fond emoțional bogat. Femeile fiind mai afective, iar bărbații
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
emoțional expresive. Se structurează motivația învățării școlare trecându-se de la motive extrinseci simple și personale la cele cu semnificație socială (învățarea este cerută de integrarea în societate, învățarea îți asigură un loc în viață) și se formează motivația intrinsecă (curiozitate epistemică, interes cognitiv). În ceea ce privește personalitatea școlarului mic aceasta progresează în sensul consolidării și formării de noi însușiri caracteriale și a cristalizării mai clare a imaginii de sine. În general, pe perioada școlarității mici, personalitatea, deși încărcată de responsabilități relativ numeroase și
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
vreodată.” Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă în această lumină, îndoiala delimitează în mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ în activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce îndoiala în ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului în abordarea obiectului pe care și-l propune. În lucrarea Meditații metafizice, Descartes are în vedere faptul că voința pe care o avem de la
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
climat psiho social particular. Astfel, profesorul. Este pus în situația de a acționa într-un câmp de factori constanți dar și variabili. Situată la intersecția pregătirii culturale și științifice de specialitate a profesorului cu aria capacității sale pentru probleme socio - epistemice, interpersonale și socio - afective ale activității cu elevii care conferă o anumită coloratură stilului său „competența didactică centrată pe aptitudinea pedagogică joacă rolul de instrument de unificare și exprimare în afară, sub forma 2 M. Stroe (coord.), Competența didactică, Editura
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
subliniază factorul cognitiv care participă la organizarea internă, afirmând că personalitatea este schemă unificată a experienței, o organizare de valori care sunt compatibile între ele. P.P. Neveanu definea personalitatea ca “subiectul uman considerat ca unitate biopsihosocială, ca purtător al funcțiilor epistemice pragmatice și axiologice”. G. Allport vedea personalitatea ca “unitate al sistemelor dinamice prin care se efectuează o adaptare originală” <footnote Allport, Structura și dezvoltarea personalității.EDP, 1981 footnote> . Din punct de vedere psihosocial personalitatea și mediul sunt interdependente, unul costituindu-se
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fără a descoperi, în fiecare copil, acele forțe cognitive, afective, voliționale etc., care așteaptă să fie activate. Capacitățile cognitive sunt impulsionate și susținute energetic de trebuința elevului de a cunoaște, de a afla, de a ști, ca expresii ale curiozității epistemice. La școlarul mic, efortul depus în activitatea de învățare este susținut de dorința de a fi apreciat de învățătorul său, de a-i satisface pe părinți știind că va fi recompensat, într-o formă sau alta. Motivația învățării, la vârsta
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
pronume și prin substantiv, generează forțe ilocuționare precum: amenințare, reproș, dojană. 6.2. Asertivitatea Când vorbitorii optează pentru a-și asuma punctul de vedere, au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i) combinarea pronumelui personal de persoana I cu modalizatori epistemici (eu cred că), verbe dicendi (eu zic/spun că) în structuri propoziționale în care diferitele grade de asertivitate se marchează prin omiterea/postpunerea/antepunerea subiectului (cred că/cred eu/eu cred), prin opoziția indicativ prezent/indicativ imperfect/condițional (cred/credeam
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
indeterminare a răspunsului. Când sunt folosite, întrebările parțiale sunt adesea atenuate prin: prezumtiv (Cine o fi lăsat asta aici?), semiadverbe modalizatoare ( Ce a spus oare?), cuvinte din sfera indeterminării (care-i faza cu chimitexu?, 114), prefațarea întrebării printr-un verb epistemic (știi câte....?), introducerea unor presecvențe (vreau să te întreb ceva.../știi ceva?,,,). Observând interogativele totale sub aspectul funcționării lor în diferite contexte de comunicare, am constatat tendința de slăbire a forței interogative a întrebărilor. Când discursul se organizează în jurul perechii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sistematizează valori morale)39. Proiectul pe care îl am în vedere este cel inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse 40: justificarea democrației liberale fără a recurge la niciun fel de principii morale, ci doar la anumite principii epistemice fundamentale (presupuse a fi) unanim acceptate în "epistemologia populară". Proiectul este cu siguranță unul filosofic, însă, după câte îmi pot da eu seama, nu unul de natură normativ-morală. El pare mai curând subsumabil epistemologiei decât filosofiei morale. Iar validitatea afirmației
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
legitimeze concluzia pentru care au fost avansate din cel puțin două temeiuri. Primul este acela că și sub ipoteza că obiecția redundanței este corectă, căutarea răspunsului adecvat la întrebarea "ce este dreptatea socială?" rămâne o practică filosofică legitimată de interesul epistemic, academic sau intelectual pentru această întrebare. În al doilea rând, nu este deloc evident că - așa cum presupune obiecția fezabilității - un răspuns adecvat la întrebarea "ce este dreptatea socială?" trebuie să fie un răspuns demonstrat și acceptat ca adevărat în baza
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pe intuiții diferite, uneori chiar conflictuale, și pot genera, din acest motiv, dezbateri ireconciliabile și intractabile. De altfel, tocmai pe acest temei, trebuie să ne împăcăm cu gândul că idealul identificării unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind, la întrebarea "ce este dreptatea?" este un ideal nerealizabil. Pentru că avem (și) intuiții diferite cu privire la ce constituie și ce nu constituie o nedreptate - și dat fiind că astfel de intuiții nu pot decât să joace un rol fundamental în
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
o nedreptate - și dat fiind că astfel de intuiții nu pot decât să joace un rol fundamental în concepțiile filosofice care vor să definească dreptatea - filosofii nu vor ajunge niciodată la un acord în privința răspunsului adecvat din punct de vedere epistemic la această întrebare. Întotdeauna vor exista filosofi egalitarieni în această chestiune, alții libertarieni, alții suficientiști, alții prioritarieni etc. și nicio modalitate de depășire a dezacordurilor intuiționale dintre ei. Acesta nu constituie însă deloc un temei care să ne poată îndreptăți
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau cetățeni (deși ea cuprinde, desigur, și mesaje, de cele mai multe ori de natură morală, adresate adesea în mod direct și lipsit de echivoc, pentru aceștia 37). Filosofia politică este o disciplină care, ca toate disciplinele academice, are, înainte de orice, obiective epistemice sau teoretice (i.e., obiective de "cercetare fundamentală"), obiective legate de sporirea nivelului cunoașterii cu privire la temele sale prioritare de interes: justificarea morală a statului, natura valorilor și principiilor morale dezirabil să se afle (sau care se află deja) la baza organizării
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
obicei moraliștii, doar ca o ramură a eticii, deși nu din temeiurile oferite de realiștii moderați, ci pentru că ea include cel puțin un proiect care nu poate fi subsumat într-un mod cu totul neproblematic acestei caracterizări, i.e., proiectul justificării epistemice a democrației liberale inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse. Aceasta este totuși, cred că veți fi de acord, o problemă minoră a moralismului ca teză potrivit căreia filosofia politică este o diviziune a eticii, de vreme ce despre aproape
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
On the Methodological Turn in Political Theory", în Philosophy Compass 10, 8 (2015), pp. 540-541. --. "Why Political Realists Should Not be Afraid of Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 459-464. --. "Why Democracy Cannot Be Grounded in Epistemic Principles", în Social Theory & Practice 42, 3 (2016), pp. 449-473. Estlund, David, "The Survival of Egalitarian Justice in John Rawls's Political Liberalism", în The Journal of Political Philosophy 4, 1 (1996), pp. 68-78. --. "The Insularity of the Reasonable: Why
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]