901 matches
-
a-ți construi și menține autoritatea ca manager: Ce să faci pentru a avea autoritate: Ca manager nou-numit, venit din afara organizației, încearcă să-ți dovedești cât mai repede posibil competențele (performanțele anterioare, cunoștințele etc.) subordonaților tăi, pentru a dobândi autoritate epistemică. Încearcă în mod continuu să obții expertiză (cunoștințe, deprinderi) în domeniul afacerilor/activității tale sau în altele legate de acestea și folosește-o în interacțiunile cu subordonații sau chiar cu superiorii tăi. Cunoștințele tale îi vor convinge pe ceilalți că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
convinge pe ceilalți că știi ce conduci, nu numai cum să conduci. Transferă/deleagă-ți autoritatea (deontică) asupra unor domenii atunci când ești absent. Nu pierzi nimic dacă îți transferi/delegi autoritatea deontică, pentru că o poți redobândi oricând dorești; autoritatea ta epistemică nu poate fi transferată, deci nu o poți pierde din această cauză. Transferă/deleagă-ți autoritatea unei persoane dintr-un alt departament, și nu unui membru din grup. Autoritatea deontică nu funcționează între colegi sau persoane de la același nivel. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
dintr-un alt departament, și nu unui membru din grup. Autoritatea deontică nu funcționează între colegi sau persoane de la același nivel. De aceea „Nimeni nu este profet în satul lui”. Angajează subordonați care sunt competenți pe anumite domenii (sunt autorități epistemice), ceea ce îi va ajuta să-i convingă pe ceilalți (colegi, clienți, parteneri) să le urmeze sfaturile. Încearcă să cunoști domeniile de competență ale fiecărui subordonat. Aceasta te va ajuta să beneficiezi de autoritatea lor și să știi când două sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o autoritate/un expert în toate domeniile; conform opiniei lui Bochenski, nimeni nu este o autoritate în toate domeniile și pentru toți ceilalți; dacă acel tip de autoritate supremă există, aceasta este Dumnezeu. 3. Nu încerca să transferi/delegi autoritatea epistemică, este imposibil. Dacă ești considerat specialist, o autoritate epistemică într-un domeniu, o altă persoană nu va fi considerată competentă doar pentru că tu ai recomandat-o. Ea trebuie să-și dovedească singură competența. 4. Nu încerca să-ți extinzi autoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
lui Bochenski, nimeni nu este o autoritate în toate domeniile și pentru toți ceilalți; dacă acel tip de autoritate supremă există, aceasta este Dumnezeu. 3. Nu încerca să transferi/delegi autoritatea epistemică, este imposibil. Dacă ești considerat specialist, o autoritate epistemică într-un domeniu, o altă persoană nu va fi considerată competentă doar pentru că tu ai recomandat-o. Ea trebuie să-și dovedească singură competența. 4. Nu încerca să-ți extinzi autoritatea epistemică dintr-un domeniu, asupra altor domenii în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
este imposibil. Dacă ești considerat specialist, o autoritate epistemică într-un domeniu, o altă persoană nu va fi considerată competentă doar pentru că tu ai recomandat-o. Ea trebuie să-și dovedească singură competența. 4. Nu încerca să-ți extinzi autoritatea epistemică dintr-un domeniu, asupra altor domenii în care nu ești expert. Acesta este un abuz de autoritate legat de domeniu. Atunci când dai sfaturi oamenilor în domenii în care nu ai competență, vei greși sau îți vei pierde imaginea de „Domnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de verificat: fluctuația de personal este foarte mare în organizațiile din România, aceasta implicând și costuri uriașe; adesea nu există departamente de marketing, de resurse umane; deciziile nu se bazează pe procese raționale; sunt utilizați neprofesioniști, persoane lipsite de autoritate epistemică pe domeniile respective; sunt extrem de frecvente abuzurile de autoritate de domeniu și de subiecți etc. Întrebări și teme recapitulative: Care sunt domeniile în care puteți spune că sunteți o autoritate epistemică și pentru cine (ce subiecți) ? Dar șeful dumneavoastră direct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
procese raționale; sunt utilizați neprofesioniști, persoane lipsite de autoritate epistemică pe domeniile respective; sunt extrem de frecvente abuzurile de autoritate de domeniu și de subiecți etc. Întrebări și teme recapitulative: Care sunt domeniile în care puteți spune că sunteți o autoritate epistemică și pentru cine (ce subiecți) ? Dar șeful dumneavoastră direct? Care sunt competențele dumneavoastră personale pe care cei din jur ar fi surprinși să le afle? Dați exemple de abuzuri de autoritate de domeniu și de subiect pe care le-ați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o bogată experiență de viață și o judecată închegată în jurul unor convingeri ferme. Aș spune că Vasile Fetescu promovează o viziune realistă asupra vieții, ținându-se la distanță de moralismul scorțos și rece. Domnia sa nu scrie de pe pozițiile unei autorități epistemice sau morale, ci bazându-se pe o reflectare adâncă asupra lumii și a propriei experiențe de viață. De aceea, aforismele sale nu sunt decât arareori imperative, ele având mai curând valoarea unor constatări. În ceea ce privește aspectul literar al scriiturii, deși predomină
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
iunie 1964”, iar la bibliografie, și cărți hard, dar și treburi de tipul: „Albumul cutărică, BUG Mafia etc., 1998”. Ar fi o crâncenă ironie la adresa faptului că nici să tușim nu putem fără citate, dar și că noi recunoaștem legitimitatea epistemică a altor surse de cunoaștere decât cea canonică academic. O reabilitare a „trivialului”. Doar la origini Trivia însemna Arborele vieții și se află la originea simbolică a altor forme trinitare ale sacrului. Eh, dar asta era pe vremea când sacrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este și o fantastică diversiune. De la studii feministe s-a ajuns la „suportabilul”, anestezicul „studii de gen”, unde au început să fie strecurate până la aglomerare gay and lesbian studies. Foarte importante. Dar cu totul altceva decât problema patriarhatului ca putere epistemică, politică, economică. Pe scurt, cestiunea care afectează peste 51% din populația lumii (femeile) s-a diluat într-o poveste care discută legitimitatea relațiilor homosexuale, adică a aproximativ 10% din populație. Ia stați cu mintea la sex! Așa cum le-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la revoltele din Piață, care s-a adresat invitaților înșirați în fața publicului : „Se pare că Piața nu și-a atins scopul dacă acum, la prezentarea evenimentelor de acolo, noi stăm tot aici, în sală, și ne uităm la dumneavoastră, «reperele epistemice», tot acolo, pe scenă, în fața noastră !”. Aplauze în picioare din partea tinerilor din sală... Nu era doar o simplă problemă de amplasare a scaunelor, ci o „pildă”, o modalitate spațială de a exprima o poziție - și opoziție - generațională. La o scară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
viitorul, care trebuie să (re)înceapă cu noi. Să mergem însă mai departe pe firul timpului. Cartea lui Lucian Boia despre elita intelectuală românească între 1930 și 1950 se deschide cu un capitol dedicat „ofensivei tinerilor”. George Călinescu - un „reper epistemic” deja „expirat” la cei treizeci de ani ai săi - trata această viitoare „generație de aur” drept genul „mucosus”, care „te întreabă de vîrstă și-ți dă un respect invers proporțional cu numărul de ani”. Concluzia sa era categorică : „trecem printr-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb pe nimeni. Târziu, atunci când am aflat că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu că exemplul meu cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat prea mult de învățătoare, căci mama m-a întâmpinat cu mâna dreaptă pe urechea mea stângă și cu o interogație epistemică de toată frumusețea: "De unde ai învățat despre ibovnica sfântă?" Iar eu, inocent, calitate care în mare parte nu mi s-a depreciat prea mult nici până astăzi, i-am răspuns simplu, plin de recunoștință față de dascăl: "De la Nineta". Atunci mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu eticheta de depravat, cu vocabularul acela îngrozitor de ninetist și cu fițe de Casanova abia evadat din scutece. Ultima apreciere era rostită de tata pe un ton doctoral, dar, pentru că nu știam deocamdată ce înseamnă nici Casanova, am amânat bucuria epistemică a decriptării mesajului. Sincer să fiu, abia în ziua plecării către bunici, când am zărit-o, de pe trotuar, pe Nineta, privind îngrijorată de după perdele, am realizat că nu-i a bună cu vizita asta a mea. Am fost însă primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
istoriografie în care să funcționeze ca normă (care nu e numai de drept roman) suum cuique <tribuere>, cu prerogativele de magistratură, de tribunal al lumii (Schiller), o „învestitură” - spune Al. Zub - ce obligă istoriografia la maximă exigență sub unghi totodată epistemic și moral. Acest deziderat sentențios este însă atenuat de propria constatare realistă și de propriile scrieri: istoria nu justifică, ci explică. Ea este justițiară doar „în sensul că pune în lumină egală valorile istorice de pretutindeni și de oricând”. Substanța
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de secol (XIX), într-adevăr că „două atitudini semnificative s-au detașat [...]: una de respingere a oricărei filosofii aplicate acestui domeniu și de reconsiderare a istoriei la nivel pragmatic, ameliorând treptat instrumentarul de care dispunea, alta de regândire a statutului epistemic al istoriei, nu pe bază speculativă, ci pornind de la praxis” (cum a procedat Xenopol). Școala critică a făcut loc în anii interbelici criticismului, dar unul de primă instanță, fiindcă și „noua școală”, înfiripată în jurul „Revistei istorice române”, avea să depășească
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
receptivă, mobilitatea, originalitatea), aptitudini (aptitudinea de restructura, analiza, sinteza, coerența organizării). (Erika Landau, 1979, p.36) M. Miclea și I. Radu propun elaborarea unui alt model pentru factorii intelectuali ai creativității, iar activitatea intelectuală cuprinde trei etape: componențial, metacomonențial și epistemic. I 1.2.8. Teorii ale creativității elaborate în ultimile decenii Teresa M. Amabile este autoarea modelului structural al creativității bazat pe trei componente (abilități în domeniu, abilități creative și motivație intrinsecă) și următoarele idei: - Orice persoană este capabilă de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
relativismului cultural, la depășirea sau, oricum, micșorarea aroganței europo(americo)centrismului. Aceste efecte de descentrare culturală și etnică, de o serioasă revizuire a tezei superiorității unei culturi sau alteia, înseamnă pași hotărâți în realizarea umanismului teoretic și practic. Pe plan epistemic, studiile comparative pe tema familiei, a relațiilor de rudenie și a sistemului terminologic al acestor relații au condus la sublinieri și clarificări în distincția dintre optica de „interior” (perspectiva emică) și cea de „exterior” (perspectiva etică) în abordarea grupurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
speță, ale cercetătorului). De reținut că optica exteriorului nu trebuie considerată automat ca fiind obiectivă, întrucât supozițiile axiologic-ideologice ale cercetătorului - mai mult sau mai puțin explicite - pot influența întregul demers investigațional. S-ar putea desprinde și alte prelungiri în câmpul epistemic și al sporului de deschidere și sensibilitate umană venite dinspre antropologia culturală, dar studiul grupului familial are deosebite semnificații teoretice și de intervenție practică în special pentru sociologie, sociologia familiei fiind poate cea mai dezvoltată ramură a acesteia. Există astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
9 și 10). d) Inspirate din teoria conflictualistă sau dezvoltând în paralel critici la compoziția de roluri și reguli ale familiei tradiționale, perspectivele feministe asupra familiei subliniază gravele inechități în defavoarea soțiilor și a mamelor și acuză din punct de vedere epistemic considerarea familiei în forma ei tradițională, dar în mare parte și actuală, drept „ceva natural”. Feministele susțin că este vorba despre o construcție socială elaborată de bărbați, programată sau nu, pentru a le apăra privilegiile. Vom reveni asupra problemei în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din interacțiunea actorilor pe baza simbolurilor și așteptările de rol (vezi 2.5.2., etnometodologia). Important este că tot mai multe metode calitative sunt dublate de culegerea de date statistice. f) Consider însă că cea mai importantă și mai eficientă epistemic este paradigma, de inspirație economică, pe care o vom numi generic a analizei costurilor și beneficiilor. Este vorba de costuri și beneficii nu doar monetare, ci și culturale, psihologice etc. Înțeleasă într-o accepțiune lărgită, respectiva teorie conține următoarele idei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
evoluția (uneori degradarea) relațiilor conjugale, proiectele de viitor ar fi greu realizabilă, dacă nu imposibilă, fără interviuri de adâncime, comprehensive, fără apelul la „povestea vieții”, la biografii individuale și la „povestea (istoria) familiei” în cauză. Interesantă din punct de vedere epistemic și psihoestetic este punerea în paralel a diferitelor „povești de viață” emise de membrii familiei, problemă asupra căreia vom reveni în subcapitolul următor (2.5.). Așa cum observă și S. Chelcea (2004), o chestiune aparte o ridică intervievarea copiilor. Există aici
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în fond, după principiul „excepția întărește regula”, tot la demonstrarea unei teorii. Dar așa cum dacă excepțiile devin tot mai numeroase, ele nu întăresc, ci subminează regula, tot așa rămâne de văzut câte cazuri atipice sunt. Intrigantă din punct de vedere epistemic este și chestiunea următoare: în ce măsură cazurile atipice se constituie într-un tipar și devin, altfel spus, un nou tip sau ele se distribuie aleatoriu nu numai față de ceea ce era considerat inițial tipic, ci și între ele? Într-o anumită măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]