1,135 matches
-
și, în plus, interpretarea "încrucișării dintre subiect și obiect" trebuie să fie una "hermeneutică, și nu dialectică" (pentru întregul context vezi nota 37 din capitolul de față). Subiectul transcendental constituie la Kant obiectul cunoașterii. Analizând condițiile de constituire a acestuia, epistemologia lui Dilthey dobândește inevitabil o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pură transcendență, transcendență a subiectivității și transcendență a obiectelor>>", astfel încât "conceptualizarea sprijinită pe <<viața însăși>> este orientată spre depășirea acestei duble transcendențe"80. Aceste reflecții îi oferă lui Riedel prilejul de a sublinia meritul și noutatea lui Dilthey în domeniul epistemologiei: Acesta este punctul în care Dilthey a ajuns probabil la maximă distanță de originea sa în tradiția filozofiei transcendentale și, în același timp, punctul de plecare al încercării sale de a modifica teoria unei conștiințe a rațiunii raportată la sine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precedentă aprecierile lui la adresa reprezentanților acesteia). El este interesat cu precădere de fundamentarea științelor spiritului. Acest lucru îl face să se îndrepte spre "o doctrină științifică a istoriei" cum numea Droysen istoria ca Historik -, iar în cele din urmă spre epistemologie și hermeneutică. Istoria ca Geschichte rămâne doar un depozit de date, fără a fi însă un domeniu exclusiv al faptelor brute, ci o bază pentru stabilirea "corelațiilor în funcție de care putem interpreta apoi orice experiență și gândire", ceea ce echivalează implicit și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deci cu totul altfel. Am afirmat deja că la Dilthey întîlnim "formele deschise" ale romanticilor; or, paradigmele despre care vorbim sunt tocmai astfel de forme sau "uniformități ce apar în succesiune și simultaneitate", dacă e să recurgem la termenii specifici epistemologiei științelor pozitive. Judecând lucrurile în spiritul filozofului german, socotim că tipologiile în care se încadrează sistemele rămân, desigur, "închise", dar numai în afară față de celelalte "unități". (Ele sunt precum monadele lui Leibniz, "nu au ferestre"190. Lăsând deoparte plasticitatea imaginii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Zusammenhang Ca și alți termeni-cheie ai filozofiei lui Dilthey (de exemplu, Gestalt, Erlebnis, Lebensphilosophie, Weltanschauungslehre sau Naturund Geisteswissenschaften, adică tocmai conceptele datorită cărora autorul a făcut carieră, deschizând drumuri noi în domeniul psihologiei structuraliste, al filozofiei vieții, al hermeneuticii și epistemologiei vezi I, nota 96), termenul de Zusammenhang ridică în primul rând probleme de traducere. El trebuie înțeles și interpretat contextual, întrucât în opera lui Dilthey conotațiile lui variază uneori de la un paragraf la altul sau chiar în cadrul aceleiași fraze. Traducerea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conținut la nivelul trăirii (vezi III, nota 51), H.G. Gadamer interpretează acest concept al lui Dilthey drept "un fapt-de-a-fi-conștient, care nu mai poate fi descompus". Pe baza trăirii "se constituie conexiunea și devine posibilă cunoașterea unei asemenea conexiuni" (s.n.)54. Epistemologia lui Dilthey pornește de la ceea ce acesta numește "natura trăirilor"55, fapt ce-l determină "să completeze principiului conștiinței (Satz des Bewußtseins) cu principiul trăirii (Erlebnissatz)"56, care "cuprinde și ceea ce nu este dat efectiv (Nichtwirkliche)", după expresia autorului 57. Despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii, ci analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii. La el ea adoptă forma unei logici hermeneutice"83. Observația citată confirmă ideea că epistemologia lui Dilthey este nu numai în intenție, ci și ca realizare, o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C și II, 2Ba). De altfel, autorul însuși revine asupra acestui lucru atunci când în Einleitung... se referă explicit la necesitatea depășirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conștient sau inconștient din atitudinea fundamentală a unei Weltanschauung și ea poate deveni baza unei ultime valorizări numai grație acestei origini")116. Conform lui Dilthey, sarcina de a rezolva "problema raportului dintre științele spiritului și cele ale naturii" îi revine epistemologiei. Ea poate îndeplini această misiune doar în condițiile în care va soluționa "opoziția dintre punctul de vedere transcendental" și cel "obiectiv, empiric" (vezi III, 3). După cum am mai subliniat, demersul său vizează tocmai această posibilă rezolvare. Referindu-se la "cele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fiecare nu este decât parte. Cât privește importanța filozofului german în domeniul psihologiei structurale sau "comprehensive", cum o numește chiar autorul, menționăm cuvintele lui Metzger: "Cercetările de psihologie structurală ale lui Dilthey conduc spre refundamentarea teoriei cunoașterii, adică spre o epistemologie care nu-și creează conceptele pe baza <<gândirii abstracte>>, ce se orientează în funcție de ideea construcției lumii, ci o epistemologie care consideră drept primum datum al <<formelor, principiilor și categoriilor gândirii>> <<corelația din viață și din experiență>>."142 În legătură cu psihologia promovată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
chiar autorul, menționăm cuvintele lui Metzger: "Cercetările de psihologie structurală ale lui Dilthey conduc spre refundamentarea teoriei cunoașterii, adică spre o epistemologie care nu-și creează conceptele pe baza <<gândirii abstracte>>, ce se orientează în funcție de ideea construcției lumii, ci o epistemologie care consideră drept primum datum al <<formelor, principiilor și categoriilor gândirii>> <<corelația din viață și din experiență>>."142 În legătură cu psihologia promovată de filozoful german, Tudor Vianu folosește o formulă sugestivă, vorbind despre "istoricizarea psihologiei": "În reforma psihologică pe care Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el găsește acum, revenind la sine însuși." (s.n.)182. Așa cum vom arăta și în ultimul capitol, filozofia își păstrează vocația totalității și caută să și-o împlinească, ignorând parcă, orgolioasă sau nu, limitele pe care i le semnalează, cu luciditate, epistemologii. 6. O imagine alegorică despre Zusammenhang și pars pro toto În loc de concluzie, să ne amintim ce spunea Cusanus atunci când încerca să explice raportul dintre lucrurile existente în lume și ansamblul acesteia printr-o analogie între părțile trupului și totalitatea lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
asemănătoare sunt interpretate și celelalte două principii. Dincolo de precaritatea unei demonstrații neinspirate, întreprinse într-o simplă notă, reținem însă ideea autorului de a porni de la unitatea trăirii. După cum vom arăta imediat, aceasta reprezintă în fond noutatea lui Dilthey în domeniul epistemologiei și ne ajută să-l înțelegem pe filozof în spiritul lui. De asemenea, am mai spus că demonstrația este deocamdată neconvingătoare. Făcând această afirmație, anticipăm faptul că lucrurile se vor lămuri totuși ulterior, când autorul va trece la "legimimarea" conceptului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Wilhelm Engelmann, 1906. Theobald Ziegler, Die geistigen und sozialen Strömungen des XIX. Jahrhunderts, Berlin, Georg Bondi, 1911. * * *, Arte poetice. Romantismul, București, Editura Univers, 1982, volum coordonat de Angela Ion. Auswahl, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1978, volum coordonat Gerda Heinrich. * * *, Epistemologia științelor sociale, București, Editura Politică,1981, volum editat de A. Botez, V. Tonoiu, C. Zamfir. * * *, Filozofia greacă până la Platon, vol. I, partea a II-a (capitolele despre eleați și Heraclit), București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979, volum coordonat și redactat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la unul singur, rămâne o treabă de nou arheolog într-ale arhivei, definită ca "masa densă a practicilor discursive", "sisteme care instituie enunțurile ca pe niște evenimente [...] niște lucruri"163. Foucault se pronunța pentru studiul arhivei, al practicilor discursive. Întreaga epistemologie occidentală s-a structurat în jurul istoriei, al științei și al relațiilor celor două cu societatea. Epistemologia occidentală vizează principiul prin care relațiile dintre oameni și lucruri devin vizibile, produc adevărul și dreptatea. Vizibilul poate fi exprimat printr-un lizibil, la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a practicilor discursive", "sisteme care instituie enunțurile ca pe niște evenimente [...] niște lucruri"163. Foucault se pronunța pentru studiul arhivei, al practicilor discursive. Întreaga epistemologie occidentală s-a structurat în jurul istoriei, al științei și al relațiilor celor două cu societatea. Epistemologia occidentală vizează principiul prin care relațiile dintre oameni și lucruri devin vizibile, produc adevărul și dreptatea. Vizibilul poate fi exprimat printr-un lizibil, la fel cum lizibilul (arhivelor) ne conduce spre un soi de vizibilitate. În schimb, ceea ce Foucault numea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intențiilor și a semnificațiilor ce decurg din el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel de epistemologie, și nu uzata dialectică modernă. Ultima parte a acestui studiu este dedicată concepției despre istorie a gânditorului francez. O concepție deloc ușor de înțeles, cu atât mai puțin de prezentat unitar și coerent, a unui gânditor disparat și codificat în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înainte și după ce a cunoscut o anumită perioadă sau un anume subiect istoric, efortul său intelectual fiind dublu, dacă nu cumva triplu. De aceea munca sa devine incompletă și permanent de revizuit. Revizuirea textelor istorice este o condiție a oricărei epistemologii istorice, a oricărei teorii a istoriei. Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007 . Soros, G., Criza capitalismului global, Polirom, Iași, Arc, Chișinău, 1999. Smith, A., Avuția națiunilor, All, București, 2010. Uscătescu, G., Proces umanismului, Editura Politică, București, 1987. Veyne, P., Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie, Meridiane, București, 1999. Veyne, P., Foucault: His Thought, His Character, Polity Press, Cambridge, 2010. Voegelin, E., Religiile politice, Humanitas, București, 2010. White, H., Metahistory: The Historical Imagination in the Nineteenth-Century Europe, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1973. White
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și considerațiile lui G. Iggers, The German..., p. 247. 224 H. White, Metahistory, op. cit., p. 180. 225 M. Foucault, Arheologia..., op. cit., p. 30. 226 Ibidem, pp. 35-36. 227 Ibidem, p. 40. 228 P. Veyne, Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie, Meridiane, București, 1999, p. 371. 229 Idem, Foucault..., p. 46. 230 M. Foucault, Cuvintele..., pp. 262-263. 231 Ibidem, p. 428. 232 H. White, The Content..., p. 173. 233 H. White, Tropics..., p. 234. 234 Ibidem, p. 262. 235 H. White
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lipsa unei gîndiri strategice, în special la nivelul guvernelor, aceste "ficțiuni prin care fiecare gîndește că poate trăi pe cheltuielile celorlalți" (Fr. Bastiat). Gîndirea strategică nu poate să se dezvolte în cadrul strîns al logicii deductive (Morin), ansambliste (Castoriadis), pe care epistemologia occidentală a transformat-o într-un instrument absolut de cunoaștere. Ingineria socială și artefactul politic nu sunt cele mai recomandabile instrumente de politică economică. Managementul economic trebuie să integreze noi mijloace: spiritul, contextul, timpul. Se impune deci o cotitură spre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
neo-keynesismul, neomarxismul ș.a. Dominantă pare să fie noua macroeconomie clasică, dar și în cadrul său existînd o mulțime de curente și tendințe. 1.3. INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA ȘTIINȚEI ECONOMICE Filosofii ce se ocupă de știința econo-mică se confruntă cu probleme de epistemologie, logică, metafizică, etică și estetică. Astfel de preocupări găsim la unii filosofi presocratici, apoi la autori importanți din perioada timpurie a filosofiei moderne, cum sunt David Hume și Immanuel Kant, iar mai apoi John Stuart Mill și William Whewel. În
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în totalitate. Această imposibilă despărțire a apelor între știință și filosofie se vede cu atît mai tulburătoare în economie și în științele sociale în general. Căci melanjul intim al celor două me-taforme ale gîndirii nu se produce numai în profunzimile epistemologiei, ca în cazul anumitor științe naturale, ci urcă la suprafață, etalînd în toată splendoarea lor turbulențele influențelor încrucișate dintre raționamentul științific și speculația filosofică. Or, în acest melanj filo-sofico-științific se dezvoltă o a treia metaformă a discursului savant, rațional și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
des Bundesministeriums für Bildung, Wissenschaft und Kultur Wien Tipărit cu sprijinul Ministerului Federal al Educației, Științei și Culturii din Viena MIRCEA FLONTA (născut în anul 1932), profesor consultant la Facultatea de Filozofie a Universității din București. Domenii principale de preocupări: epistemologia clasică și analitică, teoria cunoașterii științifice, studii kantiene și wittgensteiniene. Numeroase cărți, studii și articole în această arie tematică, publicate în țară și peste hotare. Traduceri, în colaborare, din David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]