4,405 matches
-
adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești? (Flacăra sacră, II, 5, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul după Noul Testament" (XIII) Atât în cele patru Evanghelii, cât și în "Faptele Apostolilor", în "Epistole" și "Apocalips", la fiecare pas vine vorba despre "foc", prezentându-ni-se, când ca un mijloc de purificare; când ca pe o pedeapsă; când ca un instrument prin care lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, fie buni, fie răi (Matei III 10-13
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sfârșitul lumii, de asemenea, focul va fi acela care va purifica nu numai pământul acesta, ci întreg universul, după cum vom avea un cer nou și un pământ nou, urmând Arătarea Domnului și judecata cea din urmă. Iată ce citim în "Epistola II-a a lui Petru", cap III v.1-18: "...Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de piere a oamenilor nelegiuiți. Dar, prea iubiților, să nu uitați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fraților preoți, care nu cred că mai înviază mortul, după ce a fost incinerat. Este o aberație aceasta, ca să nu o numesc ignoranță sau necredință". Le recomand să citească necontenit Sf. Scriptură și-n special Noul Testament, neuitând nici Capitolul 15 din Epistola I către Corinteni, în care Sf. Apostol Pavel între altele spune și aceste cuvinte semnificative: "Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tuturor corpurilor. Marele și învățatul Apostol Pavel vorbind despre cei morți zice: Fraților! Nu voiesc să nu știți voi despre cei ce au adormit (au murit), ca să nu vă întristați ca și ceilalți care nu au nădejde (adică necredincioșii). Pavel, Epistola către Tesalonicieni, cap. IV v.13. Iată de ce creștinismul este socotit ca cea mai înaltă religie, pentru că el a răsturnat o mulțime de teorii filosofice și a rezolvat toate problemele sufletești care agită și bat necontenit la poarta minții omenești
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a fost practicată arderea morților, fără a fi obligatorie și nici generalizată. IISUS CHRISTOS. Creștinii cred într-o viață veșnică și nici un adevăr nu este pentru dânșii mai bine stabilit decât adevărul despre nemurirea sufletului. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele și Tradiția comună a Bisericilor se unesc în a o proba. După moartea lui Lazăr, zice Domnul Iisus, sufletul lui fu dus de înger în sânul lui Abraham. În altă parte, adaugă: "Ce folosește omului câștigarea lumii acesteia, dacă el
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și Ferma animalelor și Moartea la Veneția și Singoalla și Crimă și pedeapsă și Suferințele tânărului Werther și Judecătorul și călăul. Și Viața de pădure la Walden. Și așa mai departe. Și des, foarte des, obișnuia să citeze una din epistolele către Corinteni, nu-mi mai amintesc care: Litera ucide, iar duhul dă viață! Din păcate, Doré nu făcuse nici o ilustrație la acel pasaj din Biblie. Altfel gravura ne-ar fi reprezentat pe noi doi, pe bunicul și pe mine. înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Månesköld și frumoasa țigancă Singoalla. „Walden Life in the Woods“ - celebra carte (publicată în 1854) a scriitorului și gînditorului american Henry David Thoreau (născut în 1817 la Concord, Massachusetts, mort de tuberculoză în 1862 în casa părintească). Biblia, București, 1968; „Epistola a doua către Corinteni“, III, 6. Svångremmen - „Cingătoarea“; Svältbältet - „Brîul Foamei“. Specialitate suedeză, un fel de cremă de brînză dulceagă. Oscar Ivar Levertin (1862-1906), scriitor și istoric literar suedez. Ola Hanssson (1860-1925), poet și prozator suedez. Din 1889 s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fine, cum spunea Ch. Malamond, "omul este dator din naștere, față de Dumnezeu, de strămoși și de moarte". Mai mult, Iisus însuși îndeamnă: "Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu", iar, Apostolul Pavel, în Epistola către Romani, îndeamnă: Dați tuturor ce sunteți datori, cui datorați impozitul, dați-i impozitul; cui datorați vama, dați-i vama...". În afara acestor surse de legitimitate, se mai vorbește despre o legitimitate politică și despre o legitimitate juridică a impozitului. Legitimitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
-mă iarăși de străjer, voi face ca istoria de față să pornească pe urmele scrisorii-testament. Poate, cândva, Dumnezeu știe când, cineva o va citi. Fiindcă va trebui să se știe. Așa e drept. Apoi, mâine în zori, voi trimite o epistolă Consiliului Cavalerilor. De nesupunere. Dovada că mai caligrafiez. Că mai Exist. Nu le va rămâne decât să-mi reteze și mâna cealaltă. Dar nu va fi așa. Cetatea noastră e săracă; fiecare locuitor trebuie, cât de cât, să o sprijine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o pauză, sergentul a numărat optzeci și trei de j-uri. ∗ Scrisoarea, să-i zicem așa, este autentică. Am adresat-o, în urmă cu trei luni, unei Femei solare. Sper ca Sybille (M.) să mă ierte că fac publică această epistolă. Oricum, nimeni nu va ști, vreme de cincizeci de ani, cui i-a fost destinată (n.a.). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Cei trei copii redactat.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Pe cît de simplă este mărturisirea cu care Ingeborg Bachmann își încheie scrisoarea adresată lui Paul Celan, la 22 noiembrie 1957, pe atît de complicată este relația ce-i leagă pe cei doi mari scriitori germani și dincolo de moarte, în epistolele pe care și le-au adresat cu unele intermitențe timp de aproape două decenii. Începutul tristei povești de iubire dintre Paul Celan și Ingeborg Bachmann este un banal "coup de foudre": o întîlnire la sfîrșit de mai 1948, în casa
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
se adresează fostei iubite "dragei Ingeborg" cerîndu-i ajutorul, implorînd-o să-i dea lui "Paul un semn de viață, să facă în așa fel încît să se întîmple cît mai repede ceva pozitiv, să nu-l lase lipsit de vești." Ultima epistolă pe care Celan i-o trimite prietenei sale este datată 30.07.1967. Poetul se afla la sfîrșitul unei noi internări la Clinica de Psihiatrie a Universității din Paris; el figurează încă pe lista de pacienți, dar poate să-și
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
strângerea ei între coperțile unor volume nefiind tocmai o operație lesnicioasă având în vederea prolificitatea epistolară a scriitoarei. în buna tradiție franceză, urmașa Văcăreștilor găsea o plăcere în comunicarea elegantă prin scris și opera ei propriu-zisă își găsește un pandant în epistolele expediate de ea. Originalul scrisorii de față - în limba franceză - se află la domnul Mircea Mavriki de la Stockholm/Bruxelles, care în această vară mi-a comunicat cu bunăvoință conținutul ei, îngăduindu-mi să-l dau publicității. Sunt rânduri senzaționale care
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
căror activitate pare să fi fost la curent. După citirea acestor rânduri se naște, firesc, întrebarea dacă prezența scriitoarei la Paris și Geneva nu va fi avut și o conotație de această natură. Prima problemă care se pune în legătură cu această epistolă, a cărei deslușire nu este prea facilă, se leagă de datarea ei: anul care ar putea fi citit "1900" este, cu cea mai mare probabilitate, "1933". Cui îi este adresată? în scrisoare este amintită o carte închinată lui Machiavelli, fapt
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
Aici, în satul de baștină al boierilor poeți Văcărești, în apropiere de Târgoviște, își petrecuse copilăria 2, în cultul trecutului familial și al folclorului literar pe care avea să-l facă cunoscut în Occident de câte ori avea să aibă prilejul. Destinatara epistolei provenea dintr-o familie de magistrați și înalți funcționari bucureșteni - Nedelcu -, înrudiți cu câteva familii din marea burghezie și boierime. Provenit dintr-un prenume, numele acestei familii intrase în societatea aleasă a României interbelice. De amintit și faptul că fiul
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
receptată în zilele noastre. Revenind la scrisoarea de față, rămâne un mister numele tânărului în legătură cu care era pusă problema intrării în serviciile secrete. De ce scria Elena Văcărescu despre aceasta, soției lui Const. Antoniade? De ce, având în vedere conținutul ei, această epistolă nu a fost distrusă? A fost ea oare păstrată pentru a dovedi ceva, eventual tocmai legăturile scriitoarei cu serviciile secrete? Ceea ce putea fi bănuit, se vede într-un fel confirmat și în orice caz nu diminuează deloc figura scriitoarei diplomate
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
la alta, dintr-un timp verbal în altul precum un țânțar urmărit cu pompa de insecticid: "Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Ațipii iarăși. Dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de postaș găsise de cuviință să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător." Rareori poți găsi, fie și sub pana unui ageamiu, o mai deprimantă însăilare
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
involuntar și în filigran autoportretul. Doar citit ca un Bildungsroman, ca autobiografie, Peregrinul... își dobîndește adevărata semnificație, care depășește cu mult hotarele unor însemnări de călătorie. Cînd a fost scrisă cartea? E aproape sigur că o primă formă a acestor epistole trimise "den țări străine unui amic în patrie" datează din chiar momentul afișat al compunerii lor, între iunie 1835 și septembrie 1844. E foarte probabil ca, la publicarea lor tardivă în 1863-1864, acea primă formă să fi fost corijată stilistic
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
corijată stilistic și lingvistic. Publicîndu-le la aproape trei decenii după concepere, autorul devenise între timp sensibil la valoarea pur literară a ficțiunii sale epistolare. Compuse, cel puțin la început, drept scrisori adresate într-adevăr unui prieten apropiat, rămas în Transilvania, epistolele și-au cîștigat autonomie pe măsura redactării lor de-a lungul celor zece ani, în diferite puncte ale Europei. Scrisorile reale s-au transformat în scrisori "fictive", literar vorbind, cu atît mai mult cu cît ele fuseseră rescrise. La publicarea
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
salt mortale. Mă voi adopera a-mi reculege suvenirile, ca den memorie să-ți mai scriu tot den depărtare, căci aici acum nu aflu nimica demn de report. Iacă-mă în cuget străpus pe malul Tibrului, de unde-ți adresai ultima epistolă, și voi venind să-ți adun cîte ceva din stațiunile intermediare. După ce destul ne mulțămirăm de a vedea nenumăratele memorabilități romane, lăsînd Roma în plină primăvară, pomii înfloriți, iar locuitorii ei ocupați cu cura sufletească, cum se cuvine în păresimi
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
eroic sau maiestuos în excesele lui singuratice, care s-au încheiat adeseori cu tratamente spitalicești" - citat în Parini, 2004: 80). Deocamdată, Faulkner îi uimește pe toți cu vitalitatea lui. Călătorește în Franța, în Italia, în Anglia și de peste tot scrie epistole pline de savoare mamei rămasă în Oxford, Mississippi. Din Milano, transmite: "Iată-mă stând aici, cu spaghetti, o farfurie plină de salată de fasole și ardei roșu, roșii, lăptuci, o farfurie de piersici, mere, prune, apoi cafea neagră și o
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
Simona Vasilache Afinitățile sînt lucru încurcat. Mărturisirea lor, cînd și cînd, ia chipul cărților scrise în doi, din care unul e, cel mai adesea, în neștiință de cauză. Toate epistolele imaginare, testamentele ticluite, traducerile unor originale pierdute, în fine, apocrifele de orice soi țin trena acestor potriviri improbabile, imposibile. Uneori, afinitatea dusă pînă la insinuarea în corpul de litere al celuilalt e o formulă critică. Pe care o încearcă, în
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
vreunul de vierme mușcat. 1 Călătoria lui Goethe la Veneția a avut loc în martie 1790, când a plecat din Jena pentru a o însoți spre casă pe ducesa Ana Amalia. Este a doua călătorie în Italia și, într-o epistolă către ducele Carl August, Goethe recunoaște că "petalele primei admirații și curiozități au căzut". Italia e acum mai puțin un ideal romantic pentru poetul deja preocupat de scrierile științifice pe care abia aștepta să le reia la întoarcere. Epigramele, scrise
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
poziții - inedită și paradoxală în societatea românească, îi aparține însă poetului însuși. El a cultivat toată viața o literatură a amenității, care exaltă virtuțile socialului și ale dialogului. Cele mai originale poezii ale lui Alexandrescu aparțin genului numit cîndva "didactic": epistole închinate personalităților momentului și prietenilor, nenumărate poezii ocazionale, abundente dedicații pe albume, fabule (specie bazată la fabulistul nostru mai ales pe dialog), Satiră. Duhului meu, mica bijuterie-autoportret - toate atestă spiritul persistent al veacului Luminilor transpus în plin romantism. Dacă societatea
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
al secolului al XVIII-lea întîlnește aici argumentul hotărîtor: doar cînd începe dialogul cu un prieten imaginar, iar tema acestui dialog este pur culturală, abia atunci poetul se simte în largul său ("...de este d. Alexandrescu poet, felul său este epistola familiară", spunea Heliade, a contrecoeur la 1838, în articolul Despre versificație). Lumea cu adevărat proprie acestui romantic era salonul literar, spațiu prin excelență al politeții, unde poetul urma să se afle în centrul atenției; lumea din jur trebuia să fie
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]