1,345 matches
-
publice am avea nevoie de o redefinire a categoriilor moderne de „public” și „privat”. Rândurile de mai jos fac parte dintr-un schimb de impresii cu un prieten român, fost profesor la o prestigioasă universitate franceză, actualmente reîntors în țară. Epistolarul nostru electronic discuta „peste mânecă” (adică între Paris și Londra) locul și sensul mărturisirii creștine la începutul de veac XXI. Scrisoarea de față - ușor remaniată - este un răspuns dat unei cordiale provocări, chestionând locul „cărturarilor” în Biserică. După ce am convenit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cazul primei reducții a destinatarului, donatorul devine, în cele din urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că apariția unui asemenea fenomen este posibilă în situații de dăruire în contumacie (e.g., o moștenire), inconștientă (e.g., iubirea) sau în anonimat (e.g., epistolarul). În aceste situații, atât donatorul, cât și destinatarul suportă „ingratitudinea” asimetriei cauzale. Această asceză nu este foarte departe de curajul cu care sfinții îndură ispita (peirasmos), adică experiența (empeiria) limitei (peras). Suspendarea relației de cauzalitate între donator și destinatar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fost păstrată până astăzi, dând minunate roade duhovnicești. În anii mai de pe urmă, starețul Sofronie s-a concentrat asupra redactării unor importante scrieri teologice și spirituale, o bună parte din manuscrisele rusești rămânând încă needitate (mai cu seamă corpul epistolar 2 și cuvintele de îndrumare duhovnicească adresate săptămânal obștii mănăstirii). Extraordinara bogăție teologică a scrierilor părintelui Sofronie, multe dintre ele redactate într-un limbaj având un pronunțat caracter filozofic, au atras atenția publicului educat și chiar a cercurilor academice din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
compusă din primele valuri de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe pământ și să-l recitesc 32; o memoriile umbrei mele [...], scrise de câtă vreme am fost în lună, [...] niște hârtii galbene și veștezite, legate cu fire de ață albastră 33; o un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour34. Dialogul epistolar dintre Șobolțof și Cezar din [Falsificatorii de bani], deși interesant ca realizare a unei proze cu mijloacele dramaticului, nu ar pleda prea convingător pentru rolul fundamental al scrisorilor în proza eminesciană un fel de testament literar accesibil cui știe să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este natura lui, că altfel nu poate fi și că toate trebuie să fie cum sunt... ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 207). La Eminescu, trăirile grave sunt descrise cu ajutorul elementelor împrumutate din registrul artelor: parantezele diegetice în care cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai puțin decât aceea din variantă, deși reproducerea fidelă a corespondenței unidirecționale Dionis-Maria are și introducere, în timp ce varianta se deschide cu primul paragraf al cuprinsului scrisorii. Structura hipertextului prezintă aspect monolitic: întreg cuprinsul are un singur paragraf. În variantă, conținutul epistolar înregistrează trei alineate; deși formal fragmentat, mesajul reușește, propulsat retoric la fiecare început de idee "De ce sunt eu în lume când tu ai fost menită să fii ? De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut ?", "N-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
modernitate pe care scriitorul l-a înțeles și l-a exploatat în dublu sens: pe de o parte, prin inserția unui fragment aparținând altui gen (corespondența) în paginile prozastice; pe de altă parte, prin efectul de autenticism pe care paginile epistolare îl exercită. Fig. VI Tipuri/direcții de generare intratextuală 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității Intertextualitatea nu leagă, propriu-zis, un hipertext de un hipotext "inocent": orice hipotext este hipertext, la rândul lui. A citi despre realitate în cărți este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Există, în subtext, o dramă a poetului și a cuvântului, îmblânzită prin acceptarea firescului ei și cu o melancolie liniștită, cu vagi reflexe expresioniste, care trimit la poezia lui Aurel Dumitrașcu; alte corespondențe cu lirica acestuia ar fi utilizarea stilului epistolar sau a imaginii vizionare, adesea cu semnificația unei parabole: „Domnule v-a căzut privirea strigă un tânăr cu care îmi încrucișasem pașii în plimbarea de seară într-adevăr în urmă rămăsese spațiul acela neobișnuit de gol prin care trecuse deja
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
și-l vom vedea pe Erasmus. Pentru această veste îți port, de bună seamă, o foarte mare recunoștință, fiindcă m-ai încărcat cu atâta bucurie, știind cât de mult doresc eu să-l văd reîntors în patrie din exil”. Schimbul epistolar dintre Erasmus și Olahus este dovada pledoariei pentru marea cultură. Corespondența lor cuprinde informații literare, o dragoste nețărmurită pentru adevăr, o încredere extraordinară în forțele de bine ale omului, în destinul umanității. Ei întrezăresc marea epocă a metamorfozelor în care
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lucrare tipărită în același an: Ion Budai-Deleanu și eposul comic (Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). În perioada 1981-1983, beneficiind de o bursă Fulbright, predă în Statele Unite ale Americii, la lectoratul român de la University of California, Los Angeles - experiență consemnată în epistolarul american, publicat postum, cu titlul Molestarea fluturilor interzisă (1998). Dacă în domeniul cercetării P. a deschis un drum în investigarea operei lui Mihai Eminescu, ca profesor a creat, la Cluj, o școală de tineri și meritorii exegeți ai poetului. Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
însă nuvela care impune această specie în literatura română, Alexandru Lăpușneanul, romantică prin sursa istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi genul epistolar, de origine clasică. Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
lui Petru Comarnescu. La rubrica „Memorialistică, interviuri” sunt evocate personalitatea lui Bacovia, a Otiliei Cazimir, Luciei Sturdza-Bulandra, Magdei Isanos și cea a lui G. T. Kirileanu, iar George Pruteanu dialoghează cu Romulus Vulpescu și Adrian Marino. Numeroase sunt și mărturiile epistolare: corespondența lui Gh. I. Brătianu, a lui Ion Barbu, schimburile de misive dintre Iorgu Iordan și Ion Petrovici, Tudor Mușatescu și George Topîrceanu, Perpessicius și G. T. Kirileanu, É. Boutroux și B. P. Hasdeu. În numărul pe 1987, la rubrica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285274_a_286603]
-
caracterizează, zecile de mii de scrisori, trimise și primite de M. Gaster, din care avea să publice, în periodice, mai multe seturi, scriind numeroase articole, o parte din ele adunate și în volume. M. Gaster în corespondență (1985) cuprinde schimbul epistolar cu N. Cartojan, Lazăr Șăineanu și Nicolae Titulescu, iar Prieteni români ai lui M. Gaster (1997), carte cu un amplu aparat de note, aduce prețioase mărturii privind relațiile marelui învățat cu scriitori pe care i-a cunoscut la seratele bucureștene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287026_a_288355]
-
a moților, pref. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1992 (în colaborare cu Ioan Felea); Poezii poporale din Câmpie, pref. Oliv Mircea, introd. edit., Bistrița, 1993. Repere bibliografice: Bârlea, Ist. folc., 576; Z. Ornea, M. Gaster epistolier, RL, 1985, 23; Al. Duțu, Revelații epistolare, LCF, 1985, 35; Mircea Anghelescu, Corespondența Gaster, T, 1985, 8; Adrian Marino, Idei și istorie literară, TR, 1985, 42; Al. Graur, Corespondența lui M. Gaster, RL, 1985, 45; Ion Cuceu, „M. Gaster în corespondență”, AAF, 1987, 505-507; V. Adăscăliței, „M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287026_a_288355]
-
adaptează pentru radio numeroase piese din dramaturgia universală, iar în 1963 și 1964 susține un ciclu de emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
ar fi emancipat fără să se degradeze trecînd de la mînăstire și de la latină la atelierele tipografice umaniste în care Scriptura se traduce în limba vulgară, apoi la academiile secolului al XVII-lea, în care se vorbește despre adevăr în schimburi epistolare ori cu voce tare, și în sfîrșit la saloanele de influență feminină ale secolului al XVIII-lea, sedii ale unei vulgarizări orale a științei scrise prin arta conversației, la cafenele, aceste 1800 de "manufacturi ale spiritului" cîte număra Parisul în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe cale scrisă. Cuvîntul oprimat compensa prin "nivelul cerebral"; părțile fizice se întîlneau mai puțin, spiritele se frecventau mai des. Înfruntarea dintre persoane trecea, distanța obliga, prin înfruntarea condeielor prin corespondență; să ne gîndim la tot ceea ce literatura socialistă datorează artei epistolare. Jumătate din teoria lui Marx și Engels se găsește în scrisorile lor; cvasitotalitatea activității lor politice s-a petrecut în cutia cu scrisori (Prima Internațională nu a fost, de altfel, concepută de Marx decît ca un "Birou Central de Corespondență
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
grafia interbelicilor... Am selectat parte din cele peste 250 de scrisori, vederi, fotografii expediate de Aurel Dumitrașcu către cei doi prieteni (Gellu Dorian și Lucian Vasiliu) în perioada 1979-1990. Am intervenit tacit cu paranteze drepte în locurile indescifrabile, în spațiile epistolare mai puțin relevante în economia corespondenței. Sperăm, grație generozității domnului inginer Ion Dumitrașcu, fratele scriitorului, să întregim, pentru o viitoare ediție, corespondența oferită acum, doar parțial, publicului cititor. Luca PIȚU Sincategorematicul înger Aurel Dumitrașcu Despre bunii prieteni nu vorbești, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aniversările, țara! Cartea! La ea trebuie să te gîndești! Voi repeta că solidaritatea cu cei "originali" este necesară! Îți spun sincer: eu mă simt excelent și nemarginalizat (deși-s chiar și mai izolat decît tine!) chiar și prin prieteniile mele epistolare! Paler îmi scrie în mod regulat! Marta Petreu este seducătoare! Cred că ne scriem dintr-un același motiv: ne părem tare bizari unul celuilalt! Antonesei, Lucian (Vasiliu n. red.), Stoiciu, Grigurcu din cînd în cînd, bucureștenii, ceilalți care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mulțumesc încă o dată și te îmbrățișez! Aurel Borca, 6 iunie 1986 Dragul meu, Nu ți-am scris de multă vreme, împrăștiat de tot felul de povești. Nu-s nici acum mai liniștit. În primăvara aceasta, de fapt, am fost un epistolar dezastruos. Nu există prieten căruia să nu-i fi scris cu întîrziere și chiar unor fețe mai oficiale nu le-am răspuns încă după luni (Grigurcu și Paler, de exemplu). În aprilie am fost la Iași; Lucian (Vasiliu n. red
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
telefon! Mai scrie-mi tu! N-ai prins o VATRA în care se spune c-aș avea niște poeme cenzurate?! Bucurie și bucurie, pentru tine și ai tăi! Te îmbrățișez, Aurel Dumitrașcu BREVIAR FOTO Noiembrie 1979, Piatra Neamț. Imagine în plic epistolar către Lucian Vasiliu (2 decembrie 1979), însoțită de textul: "Îți trimit și o poză, în care stau ca un creion trist în atelierul fotografului. Dar pereții albi trebuie priviți cu simplitate..." Foto: Cornel Miftode Anii 1980. Nicolae Sava și Gellu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Tratatul de eretică (1995), Mesagerul opera poetică (1997), Fiara melancolică (1999), Scene din viața poemului (2004), Divina Paradoxalia (2006, antologie), Cine merge în Paradis (2010), Carnete maro (jurnal, patru volume, 2001-2005; ediția a II-a, două volume, 2012), Frig (roman epistolar, corespondența dintre Aurel Dumitrașcu și Adrian Alui Gheorghe, două ediții, 2008 și 2014). Cuprins Luca PIȚU Sincategorematicul înger Aurel Dumitrașcu 5 CORESPONDENȚĂ AUREL DUMITRAȘCU GELLU DORIAN (1980-1990) 9 1980 11 1981 19 1982 39 1983 43 1984 51 1985 61
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
E preocupat de tot ceea ce întreprinde tânărul și cere mereu amănunte, stăruitor în a-i da sugestii și a-l încuraja, supunându-l unei salutare „pedagogii a speranței“, cum Simuț însuși o numește. Ceea ce surprinde, la urma urmei, în acest epistolar este chiar faptul împrietenirii celor doi, naturi atât de diferite: tânărul ardelean grav, auster, și balcanicul ludic cu limbă ascuțită. În 1958, redactorului-șef al Gazetei literare i se încredințează la Facultatea de Filologie ținerea unui curs și a unui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să mă adun! Pierre, din București, lui Florino la Iarăș 18 septembrie 1954 Dragul meu băiat! Îți scriu în speranța că nu vei pleca din Iarăș înainte de a fi primit scrisoarea mea. Altfel la ce bun atâta îngrijire față de stilul epistolar și atâta conștiinciozitate în expunerea evenimentelor?! Voi începe cu începutul, dar voi căuta să fiu cât mai concis. Vacanța aceasta a fost o vacanță bună, prima în felul ei după atâtea lucruri rele câte au fost. Bună prin uitarea de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]