681 matches
-
biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O.. În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale unul cu blazonul regal și emblema "Nihil sine Deo" ("Nimic fără Dumnezeu"), și cel al reginei Elisabeta având încrustate inițialele E.D. (Elisabeta Doamna). Prin
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
manuscrise și cărți, majoritatea acestora fiind trimise în anul 1860 la Muntele Athos de către egumenul Nathanail de la Mănăstirea Zografu. Dintre obiectele de cult valoroase s-au mai păstrat până astăzi numai un Epitrahil (donat de Ștefan cel Mare) și un Epitaf (început în vremea lui Ștefan și terminat în timpul lui Bogdan al III-lea), aflate astăzi la Muzeul de Istorie al României din București, precum și un Potir de argint aurit (donat de marele vornic Lupu Coci, viitorul domn Vasile Lupu, în
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
râului Arax până la raionul actualei Acstafa, aparținea Albaniei. Chiar pe aceste locuri se aflau Otena (Utic), Țovdec, Gardman și câteva alte regiuni din Albania istorică. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Beiukdaș, în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)”. Dar și de această dată romanii au eșuat și au
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Chiar pe aceste locuri se aflau Otena (Utic), Țovdec, Gardman și câteva alte regiuni din Albania istorică. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Beiukdaș, în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)”. Dar și de această dată romanii au eșuat și au fost nevoiți să părăsească granițele acesteia. La începutul
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
cu mici întreruperi, până la începutul sec. al VI-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Böyükdaș în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „"În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)"”. Dar și de această dată romanii au eșuat parțial și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Böyükdaș în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „"În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)"”. Dar și de această dată romanii au eșuat parțial și au fost nevoiți să părăsească granițele Albaniei. La
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
vârsta de 81 de ani. A fost îngropată în Forest Lawn - Cimitirul Hollywood Hills din Los Angeles, California, alături de mama sa, de sora sa Ruthie și fratele Bobby. Pe piatra funerară este scris: „She did it the hard way”, un epitaf menționat de ea în "Mother Goddam", fiindu-i sugerat de Joseph L. Mankiewicz la scurt timp după ce au terminat de filmat " Totul despre Eva". În 1997, executorii ei testamentari, Michael Merrill (fiul ei) și Kathryn Sermak (fosta asistentă a lui
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
pentru bisericile din Răhău și Vințu de Jos și a pictat biserica ortodoxă din cimitirul din Sebeș - Alba. A decorat deasemenea peretele de nord al bisericii Sfânta Treime din Săsciori și a donat acestei biserici icoana de hram și un epitaf cu scena "Punerea în mormânt". La Mănăstirea Cernica a realizat mural în pronaosul bisericii, portretele ctitorilor: Sfantul Ierarh Calinic și episcopul Ioanichie Stratonichios. Sava Henția a realizat împreună cu fiul său Alexandru Henția, pictura murală a bisericii din Alexandria. Ca rezultat
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
la Clarentza, dar rămășițele ei vor fi mutate, mai târziu, în biserica lui Hristos Dătătorul de Viață (Zoodotos) de la Mistra. Doi dintre erudiții oameni de litere de la Mistra, Ioan Eugenikos și Bessarion, mitropolitul de Niceea, au deplâns tristul eveniment în epitafuri stilizate. Câteva luni mai târziu, probabil pentru că voia să fie mai aproape de Mistra, Constantin a ajuns să facă o nouă învoială cu fratele său mai mic, Toma. Capitala apanajului lui Toma se afla la Kalavryta. În martie 1432, acesta a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Orologiul Torinului"" aflate în proprietatea ducelui de Berry și realizate, probabil, în 1424. Cunoștințele de bază în instrucția artistică și le-a însușit, probabil, în familie, mai exact de la fratele său mai mare, Hubert, un pictor "mult apreciat", după cum glăsuiește epitaful său. Jan van Eyck a lucrat pentru familiile nobiliare, ca de pildă pentru ducele Ioan de Bavaria, care, în 1419, a preluat controlul asupra unor provincii aparținând Țărilor de Jos. Jan van Eyck era pictor oficial și, în același timp
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani. În anul 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de 10 cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar. În anul 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
A încetat din viață în anul 1977. Urmașul său, Dumitru Pop, a ales să locuiască în casa maestrului său, pe care o întreține ca atelier și muzeu. Pe crucea sa, Stan Ioan Pătraș a pus să i se încrusteze următorul epitaf: <poem>"De cu tânăr copilaș " Io am fost Stan Ion Pătraș, "Să mă ascultați oameni buni Ce voi spune nu-s minciuni. Câte zile am trăit "Rău la nime n-am dorit, "Dar bine cât am putut " Orișicine mi-a
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
politică. La înmormântarea generalului Doda au participat multe mii de români din toate părțile. Slujba a fost oficiată de episcopul Nicolae Popea al Caransebeșului, însoțit de o asistență numeroasă. Pe mormântul său, alfat în cimitirul din Caransebeș, este trecut următorul epitaf: „Dreptatea ți-a fost deviza, luptând pentru ea te-ai stins“.
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
Mitropolit Vladimir. Peste numai 4 ani, în 1995 a mai fost facută încă o reparație capitala înnăuntru bisericii, la 14 octombrie 1995 biserică din nou a fost sfințită. Din 1998 pînă în 2000 biserică a fost mobilata: racle, analoguri, cruci, epitaf, rame, prestol. La 14 octombrie 2000 au fost sfințite răstignirea și fîntînă de la intrarea în sat. În 2001-2003 a fost efectuată reparație înăuntru bisericii și în ograda, a fost construit trotuar, gard în jurul bisericii, au fost procurate icoane noi și
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
se bazează pe faptul că izvorul cel mai vechi - "Catalogul Liberian" - (compus aproximativ cu 40 de ani după pontificatul lui Marcel I) îi numește pe amândoi; Papa Damas I, apoi, îl definește pe Marcel I «rector» - termen rezervat episcopilor - în epitaful în versuri compus în onoarea lui; în sfârșit, scrierile donatiștilor, care - deși îl atacă, acuză și calomniază pe Marcel I - rămân totuși un izvor istoric care probează, din plin, poziția lui Marcel în Biserica Romei.
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
I a murit la vârsta de aproape optzeci de ani. A fost înmormântat în mormântul pe care singur și l-a pregătit, într-un loc mai departe de criptele martirilor, ca o dovadă a adorării acordate martirilor așa cum precizează în epitaful său din cripta Papilor din catacombele Sfântului Calist: "Aici, eu, Damas, aș dori să fie înmormântate rămășițele mele, dar îmi este teamă să nu tulbur osemintele sfinte ale martirilor". Mai târziu, rămășițele sale pământești au fost deshumate și duse în
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
excelență". I-a fost protector și episcopului român Inocențiu Micu-Klein, care a fost obligat să stea exilat la Roma, din cauza dușmanilor națiunii române. A fost stimat de toată lumea. Chiar și la Londra, i-a fost ridicat un monument, care purta epitaful: ""Monarhului fără favoriți și fără curtezani, Papă fără nepotism; doctor fără orgoliu; cenzor fără neplăceri"". O premieră marchează relațiile inter-religioase, care vor reapărea abia în secolul al XX-lea: Benedict al XIV-lea i-a scris o scrisoare celui de-
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
căruia îi dedică, în manuscris, slujba Adormirii Maicii Domnului. Această lucrare cu conținut didactic stă în strânsă legătură cu activitatea sa de profesor de seminar. În anul 1846, va tipări: "Poezii populare", "Cântece de stea", ediția a III-a, "Irmologhiu-Catavasier", "Epitaful" și "Heruvico-Chinonicarul". Toate acestea, au fost scrise cu alfabet chirilic, în limba română, pe hârtie ordinară și de Olanda, cu diferența de preț cuvenită. Pentru Anton Pann, tipărirea de cărți nu era doar o treabă de negustorie, ci mai ales
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
întrerupere de cinci ani, anul 1853 va fi benefic sub aspectul cărților muzicale bisericești. Acum va da la lumină tomurile II și III ale "Doxastarului", tălmăcit din grecește în românește, după cel scris în sistema veche, al seradului Dionisie Fotino; "Epitaful" sau "Prohodul Domnului", ediția a II-a, prelucrat și dat la lumină cu binecuvântarea mitropolitului Nifon și "Antifoane" ce se cântă la ecteniile serii, dimineții și ale Sfintei Liturghii. În ciuda greutăților întâmpinare în ultimul său an de viață, 1854, reușește
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Iulius al III-lea, apoi din nou câțiva ani la Ancona (1553-1555), A murit la Salonic în anul 1568, se pare, în timpul unei epidemii de ciumă. Se spune că prietenul său, poetul Diogo Pires (Didacus Pyrrhus Lusitanus) a compus un epitaf pentru mormântul său, dar nici mormântul, nici epitaful nu s-au păstrat. În vremea șederii sale la Ferrara, prin anul 1547, Amatus Lusitanus a efectuat faimoasele sale experiențe în fața unui public restrâns de învățați, între care confratele Giovanni Battista Canano
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
ani la Ancona (1553-1555), A murit la Salonic în anul 1568, se pare, în timpul unei epidemii de ciumă. Se spune că prietenul său, poetul Diogo Pires (Didacus Pyrrhus Lusitanus) a compus un epitaf pentru mormântul său, dar nici mormântul, nici epitaful nu s-au păstrat. În vremea șederii sale la Ferrara, prin anul 1547, Amatus Lusitanus a efectuat faimoasele sale experiențe în fața unui public restrâns de învățați, între care confratele Giovanni Battista Canano (1515-1579), de asemenea conferențiar la Universitate. În cursul
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
mai multe etape de reconstrucție datorită fenomenelor naturale sau a incendiilor, ultima reconstrucție datează din 1859, și arată așa cum o găsim și astăzi și se datorează sumelor donate de Catherina Cardini văduva lui Ieronim Cardini-Momolo, mărturie a acestui lucru stă epitaful din stânga bisericii pe care stă scris în limba latină: După nenumăratele probleme întâmpinate în practicarea cultului catolic în Bulgaria, episcopii din Ordinul pasionist au ales să treacă Dumărea împreună cu o parte din populația catolică din Bulgaria în Valahia și pentru că
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
cu ziua de naștere a lui Hitler), s-a înființat Amicală Edouard Drumont ce și-a propus să-i cultive amintirea și să-i redifuzeze operele. În anul 2006 prin decret al primăriei Parisului a fost îndepărtat de pe monumentul funerar epitaful dedicat „autorului nemuritor al "Franței evreiești"”.
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
sursa morții a constituit-o diabetul sau cancerul la ficat, în timp ce altele au anunțat că ar fi făcut infarct în apartamentul unui prieten londonez. În prefața ediției din 1941 a romanului "The War in the Air" Wells a declarat că epitaful său ar trebui să fie: „V-am spus eu, proștilor.”. El a fost incinerat la crematoriul Golders Green pe 16 august 1946, iar cenușa i-a fost aruncată în mare. O placă comemorativă a fost instalată la casa sa din
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
sfinților și cea a Sfântului Ierarh Nicolae. Mai recente (1835) sunt icoanele ușilor diaconești. Pictura originală a iconostasului și a icoanelor mari este executate în ulei, pe lemn, acestea păstrându-se în condiții bune. Tot Teodosie Zugravul semnează atât un Epitaf de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, realizat probabil după construirea bisericii, cît și pomelnicul ctitorilor păstrat în altar și datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]