1,457 matches
-
deprinderilor cu care copiii pornesc în viață. Desigur, educația comple mentară pe care copiii o primesc la grădiniță, apoi la școală poate ameliora eventuale carențe educative, dar nu le poate anula. În al doilea rând, conform psihologiei care argumentează rolul eredității și al educației în dezvoltarea copilului, influențele mediului și ale climatului familial sunt determinante în formarea eului conștient al copilului. „Aventura conștiinței mele a început întro zi de iarnă când o anumită întâmplare ma făcut să înțeleg deodată că exist
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
etiopatologia bolilor psihice. Este semnificativ în acest sens următorul pasaj al lui Zosin: "Căci, în general, dacă pentru nevoile noastre de înțelegere separăm și clasificăm, nu trebuie să uităm nici un moment că în natură nu-i separare și nici clasificare. Ereditatea, intoxicațiile, boalele infecțioase de mai departe concură la determinarea boalelor mintale, se leagă între ele, își dau sprijin, se combină în mod cât mai variat, așa fel că în realitate e cu totul de excepție faptul că o boală anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și cu Țările Române. Ele au fost condamnate la mediocritate și la subistorie. Perioadele de stabilitate și de înflorire ale Principatelor s-au produs când modul electiv al domnilor a fost înlocuit, pasager sau bune perioade de timp, cu principiul eredității, cum s-a petrecut sub Basarabi și Mușatini. Miracolul domniei lui Ștefan cel Mare (echivalentul domniei lui Mircea cel Bătrân, în Țara Românească) pe acest fond s-a produs: "De la 1459 1504 se văd din nou efectele stabilității. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sale în acest sens. Dar munca de educator presupune și o dragoste sinceră, statornică și măsurată față de copii, dragoste care are o influență covârșitoare asupra atitudinii față de muncă a elevilor. Adevăratul educator muncește cu dragostea și răbdarea grădinarului care zdruncină ereditatea și perfecționează speciile, cu priceperea și viziunea sculptorului care, dintr-o bucată amorfă de piatră, făurește neîntrecute frumuseți, cu perseverența și iscusința exploratorului care-și consacră întreaga viață pentru realizarea țelurilor pe care și le-a propus. Simpatia, respectul față de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
nu spun povestea noastră, dar ne oferă literele cu care să ne alcătuim această poveste. Genele ne poartă conștiința. Deși, decît să dăm vina pe gene pentru defectele noastre, ar fi mai bine să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile alegeri. Ereditatea e soft, noi dăm clipă de clipă înstrucțiuni celulelor noastre. Cunoștințele noastre de medicină și biologie trăiesc o revoluție. Genele nu se controlează singure și nici nu ne controlează, dimpotrivă: noi le controlăm pe ele prin tot ce gîndim, cuvîntăm
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
deoarece conservă conștiința (vezi Deepak Chopra, 2012, p.212). Genele ne sunt ca niște litere cu care să ne spunem povestea. De unde pînă acum erau considerate determi nante, ele au devenit slujitori ai deciziilor noastre. Este ceea ce s-a numit "ereditate soft". Deci genele nu se autocontrolează, ci sunt controlate de întregul sistem minte-corp, suntem stăpînii genelor noastre, influențate de tot ceea ce gîndim și facem. Semnalele de la epigenă, învelișul de proteine ce înconjoară ADN-ul, pot provoca 30.000 de expresii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
decât acest sacrificiu de sine. Căci rămânerea în viață însemna acoperirea cu rușinea ocărilor de a nu fi fost demn de sarcina încredințată. g. Risipirea moștenirii genetice Oricât de glorioase și demne au fost viața și moartea acestor războinici, totuși ereditatea lor s-a irosit în acte de sacrificiu pe care le-au trăit aproape în fiecare clipă. În aceste condiții, avea să reziste moștenirea unor oameni pașnici și simpli, adică masa vastă de haplogrupuri formată din Hg I2, J2, G2
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
repetării destinelor. De data aceasta, întoarcerea acasă a fiului rătăcitor este cea care funcționează ca o apariție efectivă a fantomei tatălui mort. Fiul a devenit și va rămâne pentru totdeauna prizonierul răposatului său părinte. Asemănarea celor doi, pecetea grea a eredității, identitatea drumului lor în viață sunt aici revelatoarele prezenței și ale acțiunii fantomei bătrânului Alvig. Odată cu revenirea lui Osvald în sânul familiei și cu tulburarea pe care ea o produce, Ibsen creează un veritabil „efect de fantomă”. „Când a apărut
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și cultural. În manieră similară s-a postulat recent că variațiile funcționării orgasmului feminin pot fi rezultatul influențelor genetice mai degrabă decât a celor socioculturale (Dunn, Cherkas și Spector, 2005Ă. Rezultatele au arătat existența unei influențe genetice semnificative cu o ereditate estimată de 34% pentru dificultățile de a atinge orgasmul în timpul contactului sexual și de 45% pentru orgasmul din timpul masturbării. Phillips și Frederick (1995Ă au sugerat faptul că disfuncția sexuală poate fi legată de repunerea în act traumatică interpersonală. Există
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
niveluri ierarhice ale sistemului personalității, nu numai unul, corelând în permanență planul nomotetic cu cel ideografic. În ceea ce privește natura factorilor determinanți ai diferitelor componente și trăsături ale sistemului personalității, se poate, de asemenea, afirma că cele în care ponderea principală revine eredității sunt mai stabile decât cele în care dominantă este influența mediului. Ca atare, diagnosticarea celor dintâi permite predicții mai precise și cu un termen de valabilitate mai mare decât diagnosticarea celor din urmă. (A se compara, de exemplu, coeficienții de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de insecuritate, de insuficiență, culpabilitate, neputință, eșec etc.) nu eprezintă altceva decât forme ale „inferiorității esențiale și ale eșecului suferit de eforturile naturale, ce tind a depăși sau compensa inferioritatea”. Acordând atenție deosebită rolului „constelației familiale”, în opoziție cu rolul eredității, Adler va contesta sexualității „locul central în viața psihică”, pe care i-l acordase S. Freud (în „sexualitate”, Adler va vedea doar una din expresiile relațiilor dintre oameni). În această perspectivă, „complexul lui Oedip” nu reprezintă un „faptfundamental”, ci una
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este, practic, zero. La fel de aspru cu tentativele neodarwiniste de a demonstra evoluția cu ajutorul morfologiei, Thompson a fost marginalizat de o comunitate științifică ce l-a crezut răzbunat pe Darwin datorită progresului geneticii. Și totuși, Thompson nu a negat, fără Îndoială, ereditatea. A scris că ereditatea este „unul din factorii majori În biologie”, „un lucru de mare importanță precum și un lucru misterios”17, implicînd astfel că punctul de vedere neodarwinist asupra eredității ar putea fi În mare măsură greșit. Ceea ce a respins
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aspru cu tentativele neodarwiniste de a demonstra evoluția cu ajutorul morfologiei, Thompson a fost marginalizat de o comunitate științifică ce l-a crezut răzbunat pe Darwin datorită progresului geneticii. Și totuși, Thompson nu a negat, fără Îndoială, ereditatea. A scris că ereditatea este „unul din factorii majori În biologie”, „un lucru de mare importanță precum și un lucru misterios”17, implicînd astfel că punctul de vedere neodarwinist asupra eredității ar putea fi În mare măsură greșit. Ceea ce a respins el Însă categoric a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
progresului geneticii. Și totuși, Thompson nu a negat, fără Îndoială, ereditatea. A scris că ereditatea este „unul din factorii majori În biologie”, „un lucru de mare importanță precum și un lucru misterios”17, implicînd astfel că punctul de vedere neodarwinist asupra eredității ar putea fi În mare măsură greșit. Ceea ce a respins el Însă categoric a fost selecția naturală, pe care a clasificat-o drept „idealism mistic”18. Departe de a-l critica pe Darwin de pe o poziție vag psihologistă, Thompson obișnuia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
el Însă categoric a fost selecția naturală, pe care a clasificat-o drept „idealism mistic”18. Departe de a-l critica pe Darwin de pe o poziție vag psihologistă, Thompson obișnuia să repete cuvintele morfologului german W. His: „A gîndi că ereditatea va constitui ființe organice În absența unor mijloace mecanice este o dovadă de misticism neștiințific”19. Thompson a utilizat matematicile avansate, inclusiv topologia lui Riemann, pentru a dovedi o serie de lucruri de Însemnătate crucială. Unul dintre acestea era că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2); accent; acră; adevăr; animal; apă; ascuțit; atingere; bale; bifurcată; buză; cad; cap; casă; din cavitatea bucală; căldură; cere; chineză; ciocolată; cîine; clară; claritate; complicată; comună; conversație; convorbire; corect; cult; dar; dentist; deosebită; dezvoltare; dialect; dialog; diferențe; discuții; dragă; Eminescu; ereditate; expresie; exprimare; față; floare; folos; frumos; furculiță; gîdilat; greacă; greu; indiferență; inteligență; internațional; interpretativ; încurcată; înghețată; latină; limbă străină; linge; lume; mama; mamei; mană; masă; mască; material; limba maternă; matură; mădular; măsea; măsline; membre; mijloc; minciună; mîndrie; moale; moartă; mod
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); respect (2); susținere (2); tată (2); vecin (2); verișori (2); alinare; apărare; apreciere; arbore genealogic; Ariana mică; bani; bază; bîrfă; bonă; bunătate; buni; bunică; cere; cineva drag; cîrnaț; conversație; crudă; cumnat; cumsecade; cuțit; departe; depărtată; dificil; drag; dragă; ele; ereditate; familia; fericire; fier; fiu; frăție; frumoasă; gingășie; de grad; grad de rudenie; greutate; grijă; grup; inutil; înțelegere; legat; legămînt; lemn; lider; mamei; mami; masă; mătura; mătură; mătușa; mîndră; mort; multe; munte; nașii; nebună; neexistent; negru; neîncredere; nepot; oaspete; om; omenie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
brad; bubă; bun; calvar; cap; caracteristică; caraghios; caricaturi; căpcăun; ce ești; chin; chipeș; ciment; cioplit; cîmp; coleg; complex; copilul; coș; coșuri; criticat; curiozitate; cuvînt; defecte; deficiență; deformat; degustare; depresie; desen; dezagreabil; dezgustat; dezinteres; diavol; disprețuitor; divers; drac; drumul; el; element; ereditate; estetica urîtului; nu există; fără expresivitate; exterior; extraterestru; fapte; fascinat; film; fizic; fizicul; Florescu; foarte; foc; frumoasă; mai frumos deloc; gest; gîndac; gras, știrb; greoi; greșit; greu; gri; grîu; groapă; de prost gust; haină; hip-hop; ieșit din comun; iluzie; impresie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se întunecă și se opacizează cristalinul. Alte simptome sunt dublarea imaginii, halourile sau sensibilitatea la lumină și reducerea percepției culorilor. În cazurile grave, cristalinul poate arăta lăptos sau gălbui. Cauzele pot fi, pe lângă îmbătrânire, diabetul, supraexpunerea la ultraviolete, fumatul și ereditatea. CÂND TREBUIE SĂ MERGEȚI LA DOCTOR? Pentru orice probleme de vedere adresați-vă unui oftamolog. INDICAȚII PENTRU VIAȚA DE ZI CU ZI Dacă este nevoie, purtați ochelari cu filtru UV. Studiile arată că la persoanele care beau zilnic cel puțin
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
totuși mulțumit că am puterea ironiei în fața viitorului” (21 iunie 1975 Ă 517). Ironia chiar față de fatalismul în care crede, cu atât mai mult pentru că aparține strămoșilor săi. Deocamdată, să dăm credit melancolicului. Cioran trăiește o surdă confruntare cu propria ereditate. La drept vorbind, nu-i aceasta decât fața, de penumbră, a luptei sale cu originile, pe care și le reneagă; o dispută care se înscrie, crepuscular, în reflexele urii de sine și în neputința fericirii simple, care i se oferă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din ce ni se întâmplă nu merită o nevroză... E un preț prea mare” (378 Ă 29 ianuarie 1980). O sinucidere, nici atât. Și cine spune asta? Cioran, care declarase că nu poate iubi decât o Românie în delir... De altfel, ereditatea funcționează chiar ca principiu al transformării corpului fragil în șansă. Doar că, spre deosebire de ceilalți din familie, Cioran constată, cu o anume dezamăgire, că el eșuează, chiar dacă vorbește de „temerile cumplite legate de antecedentele mele familiale: pe linie paternă, un bunic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau aproape. Fiul ei s-a sinucis de altfel de-a binelea, în vreme ce, la celălalt capăt al Europei, eu m-am limitat la modestul rol de teoretician al sinuciderii” (9 aprilie 1980 Ă 615). În fine, la mijloc e tot ereditatea: „Toți în familia noastră am avut gustul autotorturii, toți ne-am frământat pentru tot și nimic” (387 Ă 17 mai 1980). Cu cinism, vorbind despre fratele pe care, de la distanță, îl îngrijește, o spune și cu altă ocazie: „Nu știam
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o plăcere morbidă de a ne chinui singuri, de a ne agita aiurea pentru te miri ce și nimic, o scandaloasă inaptitudine la «fericire»” (24 martie 1980 Ă 539). Crezându-se înrădăcinat în prezent, el nu se poate, totuși, sustrage eredității Ă din care țâșnește nu numai frământarea, ci și melancolia. Iată: „Ce e cu tine? Ce mai faci? Te simt mai degrabă sumbru. Ce se întâmplă? Nu trebuie să iei lucrurile prea în serios. A ne face sânge rău: asta
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă cu dublul său regim Ă este mitul fondator al proiecției cioraniene despre sine. De aici, importanța pe care Cioran însuși i-o acordă în corespondență. Astfel, „Înclin să cred că melancolia e tara familiei noastre. Ce poți face împotriva eredității?” (295 Ă 17 februarie 1976). Apoi: „Melancolia a fost blestemul familiei noastre. Știu câte ceva despre asta” (380 Ă 8 martie 1980). Deci, „melancolia, această rană a frumuseții” (456 Ă 28noiembrie 1975). Nu-i decât un vers (posibil) din Furtuna lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și mă alătur strămoșilor mei, pe care de altfel îi disprețuiesc” (21 iunie 1975 Ă 517). Iar atât de trâmbițata libertate a lui Cioran, cu care se laudă, nu-i altceva Ă nici ea Ă decât o asumată înscriere în ereditate, abandon în fața istoriei. În fine, abandonul e pentru Cioran o formă mai subtilă de a participa la istorie și de a o învinge: „Ca de obicei, îi scrie aceluiași destinatar, nu mă pot opri să nu fac reflecțiile de rigoare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]