1,461 matches
-
credință mai desăvârșită. Pot fi menționate multe alte cauze. În zilele noastre, pe lângă pricinile enumerate de Părinți, mai putem adăuga unele cauze declanșatoare de boli : seden‑ tarismul, alimentația carentă și prelucrată cu aditivi ali‑ mentari, excesurile de tot felul, obezitatea, ereditatea, mediul de viață nociv, stresul, frământările repetate și Îndelungi, supărările multiple 25, relele purtări, iubirea de plăceri con‑ cupiscibile, egoiste, nepermise și nefirești, Întâmplările sau conflictele nedorite și nefaste, diverse feluri de poluare etc. Se presupune că toate acestea sunt
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
trebuia să acorde o mai mare atenție trecutului "moderat potrivit noilor tendințe"71. În felul acesta, progresul nu era negat, ci asumat, dar evident într-o manieră specific conservatoare. O dată ce conturul viitorului stat era bine trasat în cadrele conservatorismului: unirea, ereditatea și neutralitatea deveneau principii acceptate în mod public 72. În condițiile în care ziare precum Patria, ce apărea la Iași, de nuanță conservatoare, se pronunțau pentru menținerea de sine stătătoare a Moldovei și a "drepturilor sale istorice în formula confraternității
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
străin dintr-o familie domnitoare europeană 251. Era acum pentru prima dată când problema unirii și a prințului străin apăreau în dezbaterea internațională în mod neechivoc. Documentul amintit aducea, în același timp, argumente în favoarea monarhiei ca sistem de guvernământ și ereditatea domniei ca modalitate de înlăturare a influenței Rusiei. Proiectul francez, ce invoca și exemplul Belgiei și Greciei, întâmpina refuzul categoric din partea Angliei, Austriei și Turciei, ce considerau faptul că demersuri de acest tip trebuiau să aparțină doar guvernului otoman. Dincolo de
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
din partea Imperiului Otoman. Intransigența de altădată a otomanilor față de revendicările românilor se manifestau și acum. Nota citită de către Savfet Pașa, din partea guvernului turc, prin care se condiționa participarea la Conferință de înlăturarea definitivă din cadrul deliberărilor a "chestiunii principelui străin", a eredității tronului și chiar a "consultării dorințelor țării", nu reprezenta o surpriză. La sugestia lui Cowly, se hotăra trimiterea unor note identice consulilor de la București prin care se cerea guvernului român menținerea ordinii și abținerea de la orice act contrar deciziilor areopagului
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
3 iulie 1866 de Ion Ghica, provoca numeroase proteste în rândul opiniei publice și al clasei politice românești. Acceptând formule precum: nemodificarea relațiilor speciale cu Poarta (art. 1), conservarea numelui de "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei" (art. 2), contestarea eredității tronului (art. 4), obligația Principatelor de a participa alături de otomani la războaie ofensive sau defensive (art. 6) ș.a. ar fi însemnat nu numai o anulare a tuturor libertăților câștigate anterior, dar și micșorarea spațiului de "manevră" pentru viitoarele acțiuni 440
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
luau cuvântul în timpul acțiunilor ce se desfășoară acum cereau alegătorilor să voteze în favoarea instalării lui Carol în fruntea României. Numeroase pledoarii se făceau în această perioadă nu doar pentru alegerea prințului de Hohenzollern ca domnitor al României, ci și în favoarea eredității tronului 507. Unele publicații criticau guvernul român pentru că tolerase propaganda împotriva Unirii 508. În aceste condiții, plebiscitul nu putea să aibă decât un rezultat favorabil, cu toate inadvertențele produse în timpul desfășurării acestuia 509, producând în mod evident o mare satisfacție
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
-o esențială pentru definirea întregului. Nu toți suntem la fel. Unii nu avem nicio dificultate pentru a ne rememora trecutul, în timp ce pentru alții acest trecut revine cu mare dificultate. O asemenea diferență este datorată multiplilor factori ce ne determină precum ereditatea, educația, vârsta și gradul de evoluție. Acestea fiind spuse, întotdeauna este posibil să ne dezvoltăm potențialul nostru de memorie sau, cel puțin, să îl menținem. Cu timpul, vremea trecând peste noi, capacitatea de a rememora trecutul scade și efortul de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care și Henry James (The Portrait of a Lady, 1881), au abordat realismul psihologic care analizează îndeaproape „mecanismele minții”. Naturalismul este o ramură a realismului. Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștia credeau că ereditatea și mediul decid caracterul unei persoane. Naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale realității. Observațiile lor în materie de psihologie erau totuși rudimentare. Naturaliștii au adoptat, de asemenea, tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de vedere putem spune că nu există construcție socială care să fie în dezacord cu natura umană și care să fi rezistat în timp. Selecția, conform teoriilor lui Darwin 128 se realizează pe "două capabilități ale naturii - variația 129 și ereditatea"130. În prefața la "Originea Speciilor"131, Ștefan Vlăduțescu amintește de trei teorii care ar sta la baza dezbaterii despre originea vieții pe pământ. Este vorba despre teoria creaționistă (care are la baza sa ipoteza existenței unui creator unic), teoria
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, pp. 327-328. 128 Ștefan Vlăduțescu, Prefață la Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 16. 129 "Variația este principiul după care natura are posibilitatea de a le modifica, de a le transforma". Ibidem 130 "Ereditatea marchează disponibilitatea naturii de a păstra și reproduce caractere odată dobândite". Ibidem. 131 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 13. 132 Charles Darwin, op. cit., p. 555. 133 O părere "specială" despre Darwin și darwinism o are Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, ființă aspirând la mai mult decât îi oferă mediul social citadin și, uneori, ereditatea tulbure. Este o imagine ieșită din realitatea cotidiană cunoscută direct de autoare, comentată, interpretată cu noi modalități de investigație. Un fel de variante feminine ale eroilor lui Camil Petrescu, personajele trăiesc drame, nefericiri, căutând absolutul în iubire, imposibil de realizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
de tip comportamental care apare tot mai frecvent ca diagnostic pentru copii și adolescenți. Motivele creșterii explozive a comportamentului hiperactiv pot fi identificate În schimbarea radicală a tipului de cultură În care trăim, a alimentației, a educației și, poate, a eredității. Indiferent de cauza identificată este evident faptul că asistăm la o creștere a cazurilor de ADHD și potențial ADHD și orice părinte și educator responsabil trebuie să caute și să aplice activ 204 soluțiile pe care le are la Îndemână
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Gabriela RAUS, Corina-Roxana BÂRLĂDEANU,Maricica MANOLE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2168]
-
tot ce n-are nici numele de român 119. Procedeul devine însă dificil și perceptibil când se aplică unei realități specifice literaturii. Aici așteptările sunt diferite. În paradigmă modernă, literatura încurajează indivizii care se impun în virtutea meritului personal, nu a eredității și a genealogiei. Numele lor, chiar și atunci când fac parte dintr-o familie, se fixează în memoria publică ca o realizare unică; efectul pluralului în aceste condiții e mult mai puternic: El [geniul limbii, n.m.] a condus peana Văcăreștilor, Donicilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din generație în alta de la sânul mamelor noastre își întinde aripele peste noi120. Așa se explică faptul că numele lui Ghica, nume vechi, "de familie", e însoțit și de prenume. Ca să marcheze caracteristica lui singulară - ca să îl scoată din logica eredității -, Heliade Rădulescu simte nevoia unei construcții mai elaborate, în măsură să sublinieze individualitatea. Rezultă de aici o expresie involuntar comică: Ghici Ioan. Nu e singura însă, mai există și Danielii Skavenski sau Panii Anton. De ce pentru noi această formă sună
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
previzibil al acestei reflecții în marginea productivității literaturii române care pleca de la nevoia de a mobiliza un popor statistic în creația și consumul de opere. Noțiunea generației este probabil figura cea mai permeabilă la exterioritățile societății, la răsfrângerea faptelor nașterii, eredității sau promoțiilor în dinamica producției spirituale. Lunga dezbatere din jurul acestui concept, care urmărește istoria literaturii din secolul al XIX-lea, a reiterat, fără să poată rezolva, oscilația între limitarea "literară" a sferei unei generații, adică restrângerea la specificitatea vieții și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cu absolvenții este importantă"59. O chestiune mult comentată și rămasă la nivelul disputelor îl reprezintă raportul dintre înzestrarea naturală și educație. Într-un articol publicat în 1958, Anastasi argumenta că psihologii trebuie să se orienteze către întrebarea "Cum interacționează ereditatea și mediul?" și nu către stabilirea influenței fiecăruia. Atât ereditatea, cât și mediul influențează comportamentul. Diferite tipuri de mediu, acționând asupra aceleiași structuri genetice, pot determina comportamente diferite. De asemenea, indivizi diferiți din punct de vedere genetic, dar supuși acelorași
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
rămasă la nivelul disputelor îl reprezintă raportul dintre înzestrarea naturală și educație. Într-un articol publicat în 1958, Anastasi argumenta că psihologii trebuie să se orienteze către întrebarea "Cum interacționează ereditatea și mediul?" și nu către stabilirea influenței fiecăruia. Atât ereditatea, cât și mediul influențează comportamentul. Diferite tipuri de mediu, acționând asupra aceleiași structuri genetice, pot determina comportamente diferite. De asemenea, indivizi diferiți din punct de vedere genetic, dar supuși acelorași influența de mediu, manifestă comportamente diferite. Astfel, rezultă că ereditatea
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ereditatea, cât și mediul influențează comportamentul. Diferite tipuri de mediu, acționând asupra aceleiași structuri genetice, pot determina comportamente diferite. De asemenea, indivizi diferiți din punct de vedere genetic, dar supuși acelorași influența de mediu, manifestă comportamente diferite. Astfel, rezultă că ereditatea și mediul interacționează, iar ceea ce interesează este modul în care variațiile unuia acționează asupra influențelor celuilalt termen al relației"60. Cele afirmate aici au fost documentate cu numeroase experimente, cum ar fi cele realizate pe gemeni despărțiți și crescuți în
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
plenar în munca echipei, mai ales dacă acei părinți sunt și apți de a oferi ajutorul scontat. (În cazul părinților oligofreni, statisticile ne indică cifre foarte diferite de transmitere a deficienței asupra copiilor lor. Mai important mi se pare raportul ereditate mediu pentru relevanța acelor statistici.) Dar principalele "puncte tari" pe care ne putem baza sunt aptitudinile depistate. O aptitudine oricât de neînsemnată încurajată naște satisfacții celui care o dezvoltă. X știe cel mai bine să bage ața în ac. De
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în alertă orice cuplu în așteptarea unui copil. (De precizat că răceala amintită se referă la mama purtătoare.) Dar, la fel de bine de știut este că rezolvarea nu se poate face decât cu ajutorul unei echipe complexe, enumerate în interviu, sau că ereditatea poate juca un rol determinant în frecvența cazurilor sau că o societate modernă nu mai izolează astfel de subiecți, ci îi tratează, chiar dacă poate fi necesar un lung șir de operații. În fond, acest material de presă generalistă a reluat
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
devine deficient (handicapat) locomotor. O paralizie consecutivă unei meningite determină, și ea, o deficiență (handicap), dar unul neuromotor. Deosebim, astfel, tulburările morfologice de cele funcționale. Etiologia prezintă atât cauze interne, cât și cauze externe. De asemenea, cauzele pot fi: • favorizante (ereditate, de ordin social, de igienă, educative, boli cronice); • determinante (din perioada intrauterină): interne (boli cronice: sifilis, HIV, paludism, alcoolism, intoxicații cu medicamente, consum de droguri, tuberculoză etc.); externe (mecanice, raze X, condiții de viață nepotrivite, accidente); De asemenea, etiologia poate
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
multor factori. În afara cauzelor genetice, există și alți factori de mediu și medicali care pot produce simptome asemănătoare celor prezente în ADHD. Examinarea atentă evidențiază totuși diferențe importante între aceste afecțiuni și ADHD. Studii epidemiologice au ajuns la concluzia că ereditatea explică, în medie, majoritatea comportamentelor de tip ADHD pe care le manifestă copiii, în timp ce factorii de mediu nu explică decât aproximativ 20% din acest tip de comportament. Percepții greșite. În trecut, incertitudinea legată de cauzele ADHD a creat un climat
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
mai mic la cei fără ADHD etc., iar tratamentul propus de el se bazează pe mișcare, înot, gimnastică aerobică, alergări, chiar și box, în funcție de caz. Strategia bazată istoricul familial este importantă, însă este greu de precizat dacă și suficientă, întrucât ereditatea, rolul familiei în declanșarea simptomelor și specificitatea acestora nu este lămurită definitiv. De aici și incertitudinile întregului demers 217. Însă astăzi este foarte la modă o altă strategie: metoda deja amintită la tratamentul autiștilor, metoda ABA. Acest tip de terapie
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
niveluri ierarhice ale sistemului personalității, nu numai unul, corelând în permanență planul nomotetic cu cel ideografic. În ceea ce privește natura factorilor determinanți ai diferitelor componente și trăsături ale sistemului personalității, se poate, de asemenea, afirma că cele în care ponderea principală revine eredității sunt mai stabile decât cele în care dominantă este influența mediului. Ca atare, diagnosticarea celor dintâi permite predicții mai precise și cu un termen de valabilitate mai mare decât diagnosticarea celor din urmă. (A se compara, de exemplu, coeficienții de
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
acceptarea părinților săi."166 Încercările de explicare a actului delincvent ca o "reacție agresivă contra angoasei de castrare", ca o "afirmare excesivă a virilității în condițiile fricii în fața pasivității femeii" sau ca manifestare a unei gene criminale dominante în structura eredității par mai degrabă niște exhibiții intelectuale decît explicații științifice. E drept că pot fi constatate aberații cromozomiale la unii infractori sau că sentimentele de inferioritate pot lua și una din formele amintite mai sus, dar asta se întîmplă la un
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]