590 matches
-
preocupare morală de a-l face mai bun pe spectator servește drept bază preferințelor sale dramatice. 3.1. Anticlasicismul Există un anumit număr de contradicții, mai ales în materie de unități, în sânul teoriei lui Lessing, pentru faptul că el erijează în postura de modele trei autori care sunt la originea unor teorii estetice scenice foarte diferite, Sofocle, Shakespeare și Diderot. Partizan al simplității acțiunii, el le reproșează francezilor, lui Corneille în special, pe care nu-l apreciază deloc, intrigile complicate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Teatrul comic: "Comedia simplă se poate face într-un același decor. Însă comedia de intrigă nu o poate face fără constrângere. Anticii nu au cunoscut posibilitățile pe care le avem noi de a schimba un decor, iată de ce au erijat sub formă de regulă decorul unic. În ceea ce ne privește, vom păstra unitatea de loc ori de câte ori acțiunea se va desfășura într-un singur oraș, ba chiar, dacă se va desfășura într-o singură casă; este suficient să nu treci de la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
auxiliar al Armatei Roșii nu Îi făcuse prea simpatici alegătorilor. Singura lor șansă politică, În afară de forța brută și frauda electorală, era să facă apel la interesul electorilor. În est și sud, comuniștii au promovat expulzarea etnicilor germani și s-au erijat În garanți și protectori ai sârbilor/polonezilor/slovacilor care preluaseră fermele, casele și afacerile rămase În urma nemților. În Germania trebuia găsită altă tactică. La alegerile din Austria, la sfârșitul anului 1945, partidul comunist local a comis greșeala de a respinge
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a gânditorilor din anii ’60 a fost să-și convingă publicul că incomprehensibilul e semnul importanței”. Găsind În universități un public gata constituit, teoreticieni subit adulați precum Lacan sau Derrida au Înălțat curiozitățile și paradoxurile limbajului la rang de filosofie, erijându-le În modele infinit de flexibile pentru analiza textuală și politică. În instituții precum Centrul de Studii Culturale Contemporane al Universității din Birmingham, noul avânt teoretic Îl continua firesc pe cel vechi. Marxismul a fost debarasat de insistența atavică, devenită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
respectabilul purtător de cuvânt al unor ambiții greco-cipriote „rezonabile”. Între timp, comunitățile greacă și turcă continuau să trăiască În proximitate, Într-o atmosferă de disconfort și suspiciune punctată de izbucniri sporadice de violență intercomunitară. Guvernele de la Atena și Ankara se erijau În protectoarele compatrioților lor, amenințând ocazional cu intervenția. Dar prudența (și presiunea internațională) le-au reținut, chiar și atunci când atacurile din 1963 asupra turcilor ciprioți au determinat sosirea forțelor ONU de menținere a păcii. Deși greco-ciprioții dețineau monopolul sectorului public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pierduse (iar liderii laburiști următori o evitaseră) i-a consolidat enorm autoritatea - ca și tentativa nereușită a IRA Provizorie de a o asasina În mijlocul grevei. Thatcher, ca toți marii revoluționari, avea noroc la dușmani. Aceștia i-au permis să se erijeze În glasul unic al amărâților frustrați și jupuiți de fisc, pe care ea venea să-i elibereze după zeci de ani de domnie a intereselor mascate și a paraziților subvenționați care profitau de generozitatea plătitorului de impozite. Economia britanică s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își pierduse nimic din precizie. Geografia morală a continentului - Europa din mintea europenilor - consta Într-un nucleu de state europene „adevărate” (deși unele, ca Suedia, erau periferice din punct de vedere geografic), ale căror valori culturale, legale și constituționale erau erijate În model pentru europenii aspiranți, mai puțin importanți, ce căutau, cum ar veni, să devină ei Înșiși 11. Se presupunea așadar că est-europenii cunosc Occidentul. În sens invers, fluxul de informație nu era Însă foarte flatant. Nu numai fiindcă europenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult mai puțin probabilă. și mai greu de anticipat (de fapt, inimaginabilă cu doar câteva decenii În urmă) era afirmarea Europei În zorii secolului XXI ca sumă de virtuți internaționale: o comunitate de valori și un sistem de relații interstatale erijat de europeni și neeuropeni laolaltă Într-un model demn de urmat. Fenomenul s-a produs În siajul unei deziluzii crescânde față de alternativa americană, dar reputația Europei era pe deplin meritată. și reprezenta o oportunitate fără precedent. Va rezista imaginea nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a corpului subțire al bărbatului. În cazul celeilalte pânze, Fiul risipitor, gestul mâinilor îl găsim repetat la pescar, gest de frângere a mâinilor de o mare putere de evocare. O anumită melancolie răzbate din aceste tablouri, melancolie ce se erijează într-un liant al compoziției. Rapetti consideră acestă melancolie ca fondatoare pentru viziunea artistică a lui Puvis de Chavannes, în acord cu pesimismul veacului. Plasarea subiectului său într-o atemporalitate care reunește statuarul și simbolicul generează o armonie stranie, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cu toate acestea cunoaștem acest decadentism, suntem buni prieteni cu acest sentimentalism; este al nostru, al epocei noastre"76. Decadentismul este definit prin opoziție cu sentimentalismul și lirismul, pe care le evidențiază în pictura lui Burne-Jones, însă pentru pictorul român erijat în critic de artă ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui pozitivism vulgarizator, recuperat ca degeneraționism în linia lui Max Nordau, însă fără radicalismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pictez, ergo sunt pictor", "Iată pictorul!" pare să spună Luchian cu modestie. Înainte de toate, Luchian se recomandă prin arta sa, mâna decupată din albul manșetei cămășii a dobândit o stranie elongație: pensula prelungește falangele într-o continuitate hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ordonator -, iar criticul menționează ca element simbolic central "altarul" întregii construcții, "frumosul Vârf cu dor al lui Mirea, copiat de elevul său Mihăilescu și corectat de el însuși"579, copie instalată în salon. În Biografia mea, criticul de artă se erijează asemeni fraților Goncourt într-un ghid avizat al propriei locuințe, introducând un vizitator virtual în intimitatea unui spațiu unde locuirea păstrează o ambiguitate delectabilă de efect muzeal. Nicolae Petrașcu relevă toate particularitățile unui estet care a urmărit cu atenție fiecare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar de lentoare, ci chiar tărăgănată de instinctul conservator al elitei politice. În miezul evenimentelor tulburătoare din decembrie 1989, garnitura membrilor revizioniști ai PCR, marginalizați în cadrul structurilor centrale partinice, s-au organizat în Frontul Salvării Naționale (FSN), reușind să se erijeze ca portavocea politică a revoluției. Istoriografia recentă nu a reușit încă să lămurească maniera exactă în care FSN a reușit să acapareze revoluția, cert este însă că această organizație intrată oficial în scenă pe 22 decembrie 1989 a reușit să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a demersului analitic realizat în paginile Raportului, și ridică alte îngrijorătoare semne de întrebare cu privire la statutul epistemic general al istoriografiei sponsorizate statal: care este validitatea epistemologică a adevărului istoric (pre-concluzionat) produs la comandă politică? Este istoricul în măsură să se erijeze într-o instanță morală și să emită sentințe condamnatorii? Pe linia clasică trasată de Leopold von Ranke încă din mijlocul secolului al XIX-lea, continuată de Max Weber prin postulatul său al "neutralității axiologice", se poate răspunde negativ la această
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepozițional sau circumstanțialul) pot fi constituenți obligatorii în anumite contexte verbale. Astfel „sunt nereperate în limba română enunțuri de tipul: El clarifică. El adoră. El se dedică. L-au deferit. Discuția se referea. El se erijează. El se comportă. Scrisoarea datează. Sacul cântărește. etc., pentru că verbele respective stabilesc două relații obligatorii-cu subiectul și cu încă un nominal (obiectul direct, obiectul indirect, etc.)”. Așadar, deși relația de interdependență îi caracterizează pe toți determinanții obligatorii, numai subiectul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]