1,092 matches
-
primei vârste dulci amăgiri / cum pleacă simt, si cum se pierd din priviri / plăcuțele imagini, ce atâta / am iubit, ce pururi până-n cel ultim ceas / să-mi fie, în amintire, dorite și deplânse (Contelui Carlo Pepoli, vv. 121-126).310 Soluțiile ermeticului nu ating însă radicalismul celor găsite de maestru, care nu întrevede, în acest poem scris în anii de tăcere a poeziei, speranța niciunei reveniri. I dolci inganni, amintirile, iluziile fericite ale copilăriei se regăsesc și la Quasimodo. În versurile următoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
contexte leopardiene imaginile auditive însoțesc aici deplasările, asemenea unor șoapte venite din vechime: Mă cheamă din nou uneori glasul tău / și nu știu ce ape și ceruri / se deșteaptă-nlăuntru-mi (Ulicioara, trad. MB).324 Anulând dimensiunea spațială prin unirea înaltului cu întinderea apei, ermeticul introduce imaginea sonoră a nostalgiei: vocea ulicioarei. Că o epifanie, glasul drumului deschide în interiorul eului poetic imaginea satului, a strălucirii soarelui pe zidurile caselor, a lămpilor și tavernelor puștii. Alteori succesiunea imaginilor sonore trasează o linie invizibilă ce unește casele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cald pe vremuri, / te-ai rătăcit (...) De speranțe / nedezmințite și dorinți își simte inima-n piept cum bate (Viața solitara, vv. 39-50). La peste un secol după Leopardi, Quasimodo caută aceeași liniște care îi permite cufundarea în trecut. Faptul că ermeticul utilizează termenul quiete, recurent în opera leopardiană, constituie o dovadă a apropierii creatorului sicilian de versurile marelui romantic. Unele imagini ale acestuia din urmă par să fie țintă declarată a căutării quasimodiene: Stăteam întins, tăcerea căutăm, ce se încheie cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rod al anulării unor contrarii (momente opuse de pe axa curgerii clipelor, contrastul dintre sunet și tăcere) constituie o experiență al carei punct culminant este odihnirea ființei în portul atemporalității. Starea de armonie este rodul abandonului și e posibil că autorul ermetic să fi preluat această idee și să o fi redat, în cheie personală, în pierderea de sine din Port răcoros: și fiecare pauză e cer în care mă pierd. În versurile lui Salvatore Quasimodo liniștea pauzelor dintre spargerea valurilor poate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prin filtrul versurilor lui Ungaretti în contexte nu foarte numeroase (există 6 ocurente ale termenilor din respectiva familie lexicala, grupate în volumele Oboi scufundat și Erato și Apòllion) va prilejui în paginile următoare câteva observații cu privire la arta scriitoriceasca a poetului ermetic, pentru care odihnă promisă de naufragiu constituie unul dintre deznodămintele rătăcirii febrile a eului. 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului Către sfârșitul vieții Salvatore Quasimodo simțea că neliniștea dramatică a întrebărilor rămase fără răspuns se acutizase. Pătrunzând în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pare a fi o rescriere oarecum stângace a experienței de cunoaștere din Infinitul. La Quasimodo dilatarea eului determina, printr-un mecanism de tip cauză-efect, apariția vântului în vreme ce în Infinitul lui Leopardi intelectul devine atotcuprinzător datorită acestuia. Imaginea oferită de scriitorul ermetic este, mai curând, o răsturnare a celei din Infinitul. În Canturi, prezența dinamică a vântului, deseori alăturată imaginii sonore, trasează o linie invizibilă între eul poetic și exterior, interiorizat prin intermediul unui motiv din sfera auditivului: Și vine vântul aducându-mi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deja cuvânt și naufragiu (Convalescenta).358 Sub semnul vântului, suflu metamorfic tipic quasimodian, interiorizat precum în Infinitul, căutarea ia aici formă introspecției. Titlul poeziei, Convalescenta, justifica o interpretare a preluărilor din opera antecesorului că întăritoare ale inspirației slăbite a scriitorului ermetic sau că hrană poetica necesară după anumite traume. Motivul vântului și experiența cognitivă din versurile romanticului nu sunt niciodată transpuse de Quasimodo ca atare, ci sunt integrate în propriul univers imagistic original. Dat fiind că preluarea este departe de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
hrană poetica necesară după anumite traume. Motivul vântului și experiența cognitivă din versurile romanticului nu sunt niciodată transpuse de Quasimodo ca atare, ci sunt integrate în propriul univers imagistic original. Dat fiind că preluarea este departe de a fi servila, ermeticul distanțându-se și de data asta de predecesor, Vânt la Tìndari și Convalescenta nu pot fi catalogate drept imitații ci, eventual, drept reinterpretări și rescrieri parțiale ale Infinitului. Următoarele versuri, o rescriere a aceleiași miniaturi, dezvăluie un alt tip de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reelaborare. Noul poet ni se revelează că individualitate, ca voce nouă în cadrul literaturii italiene atunci când se îndepărtează și se abate de la modele. Și nu ne-ndestulează / chip schimbător de aer și coline (Mobil al sferelor și al tăcerii) declară creatorul ermetic, semnalând un moment de ruptură de-a lungul aventurii leopardiene a poeziei sale.361 Dominat de anxietatea influenței, el nu a rezistat tentației de a prelua vechile ecouri, firește regândindu-le și rescriindu-le, dar, concomitent, a conștientizat și necesitatea de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rezistat tentației de a prelua vechile ecouri, firește regândindu-le și rescriindu-le, dar, concomitent, a conștientizat și necesitatea de a se elibera de greutatea tradiției. 3.3.2. Regasirea armoniei prin metamorfoza vegetală și concepția leopardiană despre natura Dorința poetului ermetic de stabilitate și certitudine nu se manifestă la nivelul imagologiei literare numai prin încercarea de a se odihni în spațiul fix al insulei, ci și prin tentativă de a se reintegra într-o natură necontaminată și prin cea de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
forme ale creației. În versurile următoare există aceeași dorința de co-implicare: Și fă-mă vânt ce fericit plutește, / sau bob de orz sau lepră / care să se arate în plină devenire (Fir tot mai scurt).366 Dat fiind că autorul ermetic îndrăgea să transforme în materie literară elementele umile și aparent nesemnificative din natură, în care el vedea reflectată întreaga ființă a lui Dumnezeu, s-a vorbit despre franciscanism, deseori golit, paradoxal, de religiozitate. Transformările tind spre esențializare, spre reducerea elementelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imaginata și condiția să reală acutizează singurătatea și nefericirea; cele două motive sunt recurente în toate volumele quasimodiene, dar, mai întâi, în Canturile lui Leopardi care transpusese propriile idei asupra condiției umane în teoria numită a plăcerii. Dată fiind familiaritatea ermeticului cu această nu este de mirare că deseori eul poetic din versurile sale percepe viața că pe ceva straniu, îndepărtat care nu îi aparține: O altă viață m-a încătușat: solitara / printre oameni străini (În mine rătăcita orice formă); Alt
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din ce in ce mai apăsătoare: mai unul, măi singur (Odihnă ierbii); Singur stă fiecare pe inimă pământului / străpuns de o rază de soare / și pe data e seara (Și pe data e seară, trad. MB).370 Cuvinte din cea mai cunoscută poezie a ermeticului au greutatea unei sentințe. Această poezie, o miniatură compactă și autosuficientă, și-a câștigat un statut emblematic și a devenit un monument mult superior altor versuri de acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din cea mai cunoscută poezie a ermeticului au greutatea unei sentințe. Această poezie, o miniatură compactă și autosuficientă, și-a câștigat un statut emblematic și a devenit un monument mult superior altor versuri de acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la un îndelungat excurs interogativ și pare să dovedească nu numai faptul că el meditase îndelung asupra condiției umane, ci și ca acceptase adevărurile dureroase privind singurătatea și efemeritatea oricărei ființe, teoretizate și de Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
singurătate și durere o generează, odată conștientizata: revoltă în cazul lui Leopardi, acceptarea în viziunea lui Quasimodo. Sentimentul romantic de rebeliune și protest, după cum era de așteptat, nu s-a transmis în poezia lui Quasimodo și, în general, în versurile ermeticilor, ce dovedesc prin această absența că au asimilat, parțial, lecția crepusculara și decadenta a inerției. Cu toate acestea, ecouri ale avântului trecut par să reziste în strigatul întunecat, de lamentație și rugăciune ce se înalță din adâncurile ființei: Și atunci când
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
puțin dramatice, dar foarte diferite din punct de vedere structural, viziunile quasimodiene sunt când punctuale, monoimagistice, cănd fragmentate, întrerupte, discontinue, ca într-un tablou cubist ce se structurează pe o succesiune de scene aparent fără legătură una cu cealaltă. Deseori ermeticul juxtapune imagini disparate, ireale, pentru a spori tensiunea din momentul trezirii. Încărcătură emoțională diferită a visului și a stării de trezire accentuează la Quasimodo dedublarea eului, ce izvorăște din dorința constantă de a se află într-un alt spațiu și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rivalizează cu Petrarca în crearea unei atmosfere permeate de iubire, dar, am putea adăuga și cu Leopardi, moștenitor al tradiției petrarchești.406 Identitate de atmosfera care, fără să demonstreze ascendentă directă în Canturile leopardiene, adaugă un plus de noblețe strofelor ermetice. În consonanta cu optică leopardiană, o seama de viziuni quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a amintirii: Scumpă tinerețe,-i târziu. Dar pot iubi tot ce e pe pamant / în lumina cerurilor, în beznă vântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își recunoștea nobilele origini în timbrul lui Vergiliu: în vocea să ne putem recunoaște că antici.414 Luciano Anceschi, unul dintre cei mai cunoscuți critici ermetici amintește că în anii aceia, pornind de la o serie de afinități personale, uneori imprevizibile și revelatoare, poeții se recunoșteau liber în alți poeți: alegându-i așadar pe Leopardi, Petrarca și ulterior pe anticii latini și greci Quasimodo își făurea mozaicul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alegându-i așadar pe Leopardi, Petrarca și ulterior pe anticii latini și greci Quasimodo își făurea mozaicul propriei tradiții literare.415 Întâlnirea cu literatura antichității nu a exclus recursul la versurile recanatezului, dimpotrivă, a marcat începutul unei perioade în care ermeticul a început să dialogheze cu cel din secolul precedent și pe fondul preferinței comune pentru poezia vechilor greci și latini. Ambii simțeau o admirație de netăgăduit pentru scrierile celor din vechime, la care, firește, se raportau în maniera diferită; deosebirile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Roșa Papandreu era fiica unor refugiați cu rădăcini în Patras. De-a lungul vieții, poetul și traducătorul și-a trăit grecitatea că și când ar fi fost condiția existențiala a unui ales. Marcello Gigante rezumă această latura a personalității creatorului ermetic în cuvinte grăitoare: grecitate că rădăcina și țintă, (...) conștiința nobleții străvechi, semn distinctiv al poetului de secol douăzeci, chin și privilegiu.419 După terminarea studiilor liceale la Messina, la granița dintre insula și continent, tânărul Salvatore s-a transferat la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dorind să le transpună în contemporaneitate.432 Ambii au transferat în creațiile lor căutarea inocentei antice, care se poate citi în fragmentele în care autorul romantic descrie primele ore ale universului și în prospețimea naturii primordiale, barbare, creionate de Quasimodo. Ermeticul s-a simțit atras de poeții greci și pentru că din scrierile lor s-au păstrat de cele mai multe ori numai fragmente, ca părți dintr-un univers dispărut despre care doar ruinele mai stau drept mărturie. Era fascinat de felul în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mă întind. Atras de ritmul ciclic al trecerii anotimpurilor și al muncilor agricole, sicilianul a preferat, pentru traduceri, fragmentele descriptive de natură ce vorbeau despre prospețimea vieții simple, pastorale.436 Cercetătorii nu au întârziat să remarce consonanta dintre sensibilitatea autorului ermetic și cea a poetului latin. În articolul intitulat Antologia Georgicelor, Antonio la Penna afirmă că traducându-l pe Vergiliu poetul sicilian a atins treptele cele mai înalte ale artei de a tâlmaci, dat fiind că a știut să îmbine, în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu cel din imnurile sau din epitalamurile de factură alexandrina), în care durerea să umană atinge o coardă eternă, în care nu îl influențează Calimah, ci spiritul sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul ermetic a ales 41 de compoziții în care surprinde toate nuanțele tematice și tonale ale poetului: de la cele melancolice la cele elegiace, erotice sau conviviale, erudite sau mitologice, satirice sau ironice, în orice caz impetuoase atunci când este vorba despre ură sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
filologica, autorul romantic a detaliat într-o pagina a culegerii Zibaldone (4305-4306) aspecte privind modul în care Foscolo sau Monti redaseră unele pasaje din Homer.447 În concluzie autorii noștri au continuat și au îmbogățit tradiția traducerilor din clasici, poetul ermetic generând chiar veritabile schimbări de viziune asupra versiunilor în limba italiană a unor texte străvechi. În Tradițional and Individual Talent, Eliot afirmă că Niciun poet, niciun artist nu își obține singur deplinătatea sensului. Tradiția literară funcționează, pentru fiecare, ca sursă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în spiritul limbii și culturii țintă, care nu știrbește însă integritatea și specificul originalului. Quasimodo a preferat conceptul leopardian de imitație, ce a constituit, de fapt, unul dintre pilonii reformei traducerilor din clasici realizate de el. Libertatea pe care autorul ermetic și-a acordat-o și versiunile deosebit de originale rezultate i-au determinat pe unii literați să trateze traducerile sale că pe niște compoziții originale, așa cum a procedat Edoardo Sanguineti care a inclus numeroase tălmăciri, ca și când acestea ar fi fost versuri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]