2,756 matches
-
arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul exact în fața atriului cu patru coloane, faimoasa intrare în palatul imperial, păzită cu strictețe. Câțiva îngrijitori veniră în fugă, într-o liniște ireală. Gajus sări de pe cal fără ajutor. Tribunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tacitus. Nici o lamentație pentru condamnarea mamei, pentru uciderea fraților. Câteva luni, nu-l văzu pe Tiberius decât în trecere, de departe. Străbătea în fiecare zi acel cryptoporticus ca să coboare la terme. Însă părea să fi surprins gândurile lui Gajus, căci escorta lui era mai numeroasă și mai aproape de el, de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
terme. Însă părea să fi surprins gândurile lui Gajus, căci escorta lui era mai numeroasă și mai aproape de el, de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întinseră din nou pe stânci, ca să privească apa care se retrăgea încet, lăsând pe piele pârâiașe de argint. Când se întoarseră și ajunseră în porticul bibliotecii, Gajus văzu că Sertorius Macro, omnipotentul praefectus, se întorsese de la Roma și singur, fără escortă, stătea pe micul zid, la umbră. „Mă aștepta“, se gândi și se întrebă cine îi sugerase lui Macro să aștepte în acel loc. Ajunse în dreptul lui, îi zâmbi și se așeză alături de el. — A fost o noapte foarte caldă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă mâna. Dintr-odată, cu o plăcere intensă, sări în șa. Simți freamătul prietenos al animalului sub el. Observă că în jurul lui se adunase rapid nu obsedanta escortă a Augustinienilor, ci un grup de soldați de la Marină. Comandantul lor declară: — Teritoriul acesta este al nostru, și oamenii mei au cerut să li se facă această cinste. Învățase de la tatăl său să ghicească starea de spirit a oamenilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porni spre Roma. Gajus Caesar reveni pe terasă. Oriunde s-ar fi întors, în vila păzită acum ca un castrum din ținuturile barbare, toți ochii erau ațintiți asupra lui. Dacă făcea un pas, mișcarea se repercuta asemenea unui val asupra escortei, funcționarilor, liberților și sclavilor. Îl privi pe Macro cum se îndepărta sub norii grei aducători de ploaie, cu steagul său de călăreți credincioși, și cum înghițea milele, căci la capătul acelui drum avea să pună mâna pe putere. Alegerea Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în acele zile, pe mare se dezlănțuiau furtunile echinocțiului. Vântul era puternic și rece, acel caurus care mătură marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă pe mulți, era insula Pandataria. Marea agitată de caurus lovea coasta corăbiei, și ei se îndreptară spre țărmul dinspre răsărit, unde găsiră apele liniștite din fața elegantului port privat pe care Agrippa, priceput în ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
După moartea Agrippinei, Tiberius interzisese orice legătură cu insula, lăsându-i paznici - mai de încredere decât oricare alții - pe cei care îi fuseseră temniceri. Cel dintâi sări pe mal un tribunus militaris care, de câteva ore, se afla la comanda escortei imperiale; aruncă în jur o privire dezgustată: apa din port era plină de gunoaie, cheiul era murdar în urma furtunilor din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie îmbarcat Incitatus, calul de culoarea mierii care îl urmase de la Misenum. Sări direct în spinarea lui, fără vreun sprijin; neliniștea îl sufoca. Se duse la terasa unde se ridica vila pe care n-o văzuse niciodată; ceilalți, cu excepția comandanților escortei, mergeau pe jos. Ajungând la scările ce duceau spre promontoriu, recunoscu intrarea vilei, așa cum o descrisese mama sa, și descălecă imediat. Continuă să urce pe jos. Pe toată durata exilului Agrippinei, reevocase, cuprins de mânie fiindcă uitase multe, descrierea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb. Câteva statui căzuseră de pe piedestaluri - poate că fuseseră dărâmate. În nenumăratele fântâni și mici cascade nu curgea nici măcar o picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea dintr-o cameră în alta, fără să spună nimic, doar privind în jur. Văzu încuietorile scoase, ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se deasupra unei grămezi de zdrențe și ridicând, cu degetele sale subțiri, o bucată de mătase colorată. Ce se întâmplase timp de șase ani acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care mergea strângând în continuare la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți, o lăsă jos cu blândețe, în aceeași tăcere, în timp ce soldații din escortă aduceau onorurile militare și marinarii tăceau, înșirați de-a lungul zidurilor. Apoi îl chemă pe tribun, care până atunci mersese, pas cu pas, în urma lui, îi porunci cu glas scăzut să pună insula sub pază: nici unul dintre oamenii care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
catulus, catellus, cățelul egiptean. Murmură: — Am văzut cu ochii mei că stropiți cu sângele cald încă al condamnaților statuile zeilor voștri. De ce? — Pentru că ei îl beau. Lucrătorii râseră. Însă discuția se întrerupse fiindcă, pe neașteptate, sosi Împăratul, împreună cu o mică escortă, traversând cu pași repezi grădinile în dezordine ce acopereau încă vârful colinei. Cum îl văzură, oamenii se întoarseră electrizați și îl salutară cu entuziasm, lucru care nu se întâmpla în vremea tinereții lui Augustus. El răspunse, râse și glumi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui își luase zborul, cu libertatea imprudentă și greu de stăvilit pe care o aduce cu sine puterea. După ce îi adună pe toți, într-o dimineață porni pe Via Appia, aflată în partea de sud a Romei, cu o mică escortă fără însemne imperiale. Îl amuza gândul că, astfel, foarte puțini aveau să-l recunoască. Își îmboldi frumosul cal să urce panta. Nu se despărțise de el de la Misenum, când răspunsese imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l abandoneze pe malurile fluviului Rhenus pe când era copil. Calul acesta era puternic, cu plămâni buni, liniștit și mândru, dar se putea lansa într-un galop amețitor. Broderiile de aur străluceau pe mătasea mantiei Împăratului. Drumul urca pe coline. Comandantul escortei povesti: — Se spune că în vila Quintililor, acolo, e ascunsă o statuie a reginei din Aegyptus. Era cu desăvârșire goală, dar regală, și avea diadema pe cap. Au ascuns-o atât de bine, încât acum nu mai sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încercă zadarnic să zărească lacul. Îi văzu însă pe intendent, pe paznici și pe sclavi alergând de-a lungul drumului. Împăratul coborî dintr-un salt, înainte ca unul dintre soldați să apuce frâiele calului; îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius Caesar - care o iubise pe foarte tânăra Cleopatra pe când era matur - își construise o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Silanus și prefectul Sertorius Macro, cel iute la mânie. „Este intolerabil să fim obligați să-i spunem Augustus unui băiat de douăzeci și șase de ani“, izbucnise arogant Calpurnius. Iar ceilalți insinuaseră că „băiatul“ nu era foarte prudent: „Are o escortă mică, îi place să călărească peste câmpii...“ Împăratul își aminti de palatul de la Antiohia, de ziua când auzise glasul tatălui său în încăperile din fund, în timp ce senatorul prieten cu Tiberius urca pe scări. Vechea, îngrozitoarea poveste reîncepea. Despre acea intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aflat lângă izvor, înconjurat de sălcii - era, în fiecare an, ținta scurtelor sale vacanțe, așa încât plecarea lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul escortei. Uimiți, dar fără să bănuiască nimic, cei doi îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă că, în timpul nopții, porniseră la drum și mulți dintre puternicii lui cavaleri germani. Astfel, luându-l pe Lepidus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul escortei. Uimiți, dar fără să bănuiască nimic, cei doi îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă că, în timpul nopții, porniseră la drum și mulți dintre puternicii lui cavaleri germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care se neliniști la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
visase să ajungă la putere după ce l-ar fi ucis, se înfioră la gândul că trebuia să moară. El însă, printr-o hotărâre ce izvora din adâncul sufletului, îi încredință urna cu cenușa lui Lepidus și o expedie imediat împreună cu escorta, într-o călătorie extenuantă. Nu te voi trimite departe, îi spuse fără s-o privească. Vei sta pe o insulă, ca mama. Nu avea să rămână însă departe de putere. Pentru că se numea Agrippina, ca mama sa, istoricii aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
câțiva demnitari, cavaleri și senatori. Atunci Împăratul își aminti că în spectacolul de la care lipsea aveau să danseze câțiva tineri veniți din îndepărtata Bitinie. — Răsăritul care trăiește acum în pace, spuse. Merită măcar să-i salut. Și, pentru prima dată, porunci escortei germane să-l aștepte afară. Se îndreptă, singur, spre cryptoporticus, eleganta galerie construită de Manlius, unde era expusă harta de piatră a imperiului, ca să ajungă la tinerii artiști. Cassius Chereas și Sabinus îi urmăriseră mișcările de la distanță. Văzură că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înarmat pe care îl cunoști și sună-mă. Își lăsă numărul de telefon și apoi mai formă un număr, al lui Bo Haumann, șeful Serviciului de Intervenție. Îi comunică faptul că Grady era în drum spre Centrul de Detenție, fără escortă. Omul cu două pistoale termină apoi și această conversație și clătină din cap. - La asta nu m-am gândit nicio clipă, spuse el, privind tabla cu indicii. Ce mai pune la cale tipul acum? - Știu un singur lucru, spuse Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Va trebui să chem paza, amenință el cu puternicul lui accent. Chiar o voi face. - Cumpăr bilet, spuse ea. - S-au vândut toate. Și chiar dacă ați cumpăra unul, tot nu ați avea voie să intrați aici. Vă conduc afară. O escortă până la ușa principală, unde paznicii își făceau acum treaba. Ajunsă afară, se opri și îndreptă mâna peste umărul tânărului, spre o rulotă pe care era scris „Casa de bilete”. - De acolo îmi pot cumpăra bilet? Angajatul îi zâmbi sarcastic. - De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
E&D terminat. Vino R.P.D. — Ai Advil? strigă Emmy de pe canapea. Apoi adăugă mai încet: — Duncan întotdeauna avea la el Advil. Leigh deschise gura să adauge că Duncan avea întotdeauna la el o mulțime de lucruri — cartea de vizită a escortei preferate, o fotografie de-a lui de când era mic și, câteodată, unul-două condiloame genitale care, se jura el, nu sunt decât niște brobonițe — dar se abținu. Pe lângă faptul că ar fi inutil, fiindcă Emmy suferea deja destul, ar fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care el le respecta cu o sfințenie surprinzătoare. O singură dată se luptase să-și țină promisiunea făcută când a împlinit patruzeci de ani, când a jurat că niciodată n-o să mai aibă de-a face cu prostituați și escorte (“Șmecheriile sunt pentru puștani. De-aci înainte, numai civili.”), dar angajamentul pe care și l-a luat după aceea că o să se țină departe de jocurile de noroc l-a făcut să se apuce din nou Telefonul Adrianei începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]