2,823 matches
-
mai mult“. Ceva nu poate precumpăni mai mult, poate precumpăni. Ar fi de neimaginat ca două elemente aflate în competiție să precumpănească simultan, iar unul dintre ele să precumpănească mai mult! Surprinzător este faptul că semnatarul prefeței, Liviu Antonesei, un eseist cu adevărat subtil, aprobă și elogiază aceste năzbâtii: „...ideile sunt asumate personal, răsucite pe toate părțile, întoarse pe dos precum o mănușă, cu alte cuvinte, trăite. Nu e paradă de erudiție în acest volum, ci o cultură asimilată, funcțională, care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în amicul Montesquieu o parte a prototipului celui din urmă dintre Măgureni? De la același Bogdan-Pitești și de la metresa lui polonă, A.K., pornește secvența următoare a Investigațiilor lui Ion Vianu, în care, decriptând convenabil trei surse, cu instrumente fin psihanalitice, eseistul vede, în rodnicul - istoricește - an 1916, engrama unei crime neînfăptuite. Cartea de căpătâi a adolescentului Mateiu, Arivistul lui Félicien Champsaur are în centru, după tipicul melodramatic de sfârșit de secol al XIX-lea, un omor bine ticluit și încă și
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
plăcere de oricare universitate din Vest ca profesor, dar care și-a legat destinul de acela al culturii românești din Basarabia. Îi iubesc pe Gheorghe Prini, energicul, neobositul director al Editurii Știința din Chișinău și pe redactorul său șef, sclipitorul eseist Mircea V. Ciobanu, editori ai unor cărți care fac figură frumoasă în lume, inclusiv la Târgul de Carte de la Frankfurt. Îl iubesc pe Alexe Rău, poet și eseist inventiv, plin de farmec, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova. Îl iubesc pe
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
director al Editurii Știința din Chișinău și pe redactorul său șef, sclipitorul eseist Mircea V. Ciobanu, editori ai unor cărți care fac figură frumoasă în lume, inclusiv la Târgul de Carte de la Frankfurt. Îl iubesc pe Alexe Rău, poet și eseist inventiv, plin de farmec, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova. Îl iubesc pe Aureliu Busuioc, scriitor aristocratic, care folosește o limbă română aleasă și, la cei 80 de ani ai săi, rămâne distant și ironic față de versatilii politicieni (cândva, împreună cu Constantin
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
a fost impusă de grațierea de la mijlocul deceniului al șaptelea, ci de interdicția de la începutul anilor '40. Clivajul trebuie căutat, în viziunea mea, între etapele imediat succesive. Adică între ceea ce inteligentul debutant opera cu răceală de chirurg și ceea ce îmblânzitul eseist ajungea să prețuiască printr-o neașteptată umanizare a subiectului. Într-un fel, Steinhardt își rescrie, după ani, o parte dintre incisivele luări de poziție. Oricine poate observa, chiar fără să ducă de la un capăt la altul cartea - deși eu unul
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
lui Al. Paleologu e retorică: "Putem oare să-i repudiem pe acești ...domni Jourdainť ai credinței, de fapt creștini care se ignoră, virtualmente poate chiar sfinți?". Se manifestă astfel reversul, ca să zicem așa, al polemicii ce pare a constitui panașul eseistului. Demontînd ponciful, războindu-se cu "ideile primite" (acele "idees reçues", glosate de Flaubert), acesta se arată apt a investi o energie și o perspicacitate echivalente în manevrele de "reabilitare", de "salvare" a celor pe care-i resimte nedreptățiți, rău înțeleși
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
al mediocrității și al unui anumit pragmatism de nivel inferior. Explicații se pot găsi pentru a vedea de ce s-au aflat printre legionari oameni de calitatea unui Alexandru Cantacuzino. Înainte de Cioran, de Eliade și de alții...". După cum merită subliniată rezerva eseistului față de campania dusă azi, inclusiv în Occident, împotriva lui Eliade și Cioran care "nu e cu totul onestă": "campania actuală este, după mine, tardivă, complet anacronică, inactuală și mai cu seamă totalmente anulată în esența ei de tot ce-au
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
Italia, i-am lăsat la hotelul din Turnu-Severin pe cei trei colegi cu care pățisem un accident destul de grav (coaste rupte, lovituri etc.) la Negotin, la scurt timp după ieșirea noastră din țară - Laurențiu Ulici, cel care șofase, doamna sa, eseistul Eugen Negrici. Ei urmau a doua zi să plece spre Spitalul Elias, eu, nebun, spre Veneția colocviului româno-italian, apoi la Roma. Taximetristul m-a bombănit tot timpul, tușeam îngrozitor, ,,du-te la spital!", mă jenau coastele frânte, dar m-a
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
de la noi sînt solicitați să scrie despre munca lor. Cronicarul are o mare prețuire și recunoștință pentru munca dificilă, lipsită de glorie și prost plătită a acestei categorii de cărturari, pe nedrept considerați inferiori scriitorilor propriu-ziși (deși majoritatea sînt și eseiști, prozatori, critici literari, poeți). Pentru a fi un bun traducător de literatură e necesar un cumul de înzestrări mai rar decît talentul nativ: inteligența pătrunzătoare a exegetului, acribia documentaristului, răbdarea de a șlefui stilistic materia brută pentru a-i da
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
așterne rînduri în flagrantă neconcordanță cu prea binecunoscutele realități istorice din imperiul sovietic , în care persecuția intelectualilor a început de timpuriu, în care artei de avangardă i s-a pus căluș în primii ani de după octombrie 1917. Fără nicio motivație, eseistul crede cu putință o disjuncție între perioada leninistă și cea stalinistă, dotînd-o pe cea dintîi cu aura unei libertăți iluzorii: "Cred că pînă la un moment dat, adică pînă pe la 1930, chiar dacă și această dată ar putea fi destul de tardivă
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
a întîmplat cu avangarda incipientă care avusese naivitatea a se încrede în soviete! În cele din urmă, e drept, apare o stînjenită referință la "replica dogmatică, stalinistă". Dar asta nu e tot. După ce se manifestase ca un apologet al leninismului, eseistul ia distanțe față de scriitorii din Est ce încercau să reziste la presiunile regimului totalitar, neezitînd a-i pune, pe ei, sub emblema... dogmatismului, care nu ar fi "depășit" de reacția lor: "El dă naștere la ceea ce s-ar putea numi
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
l-am tratat cu o oarecare radicalitate, cu o oarecare violență și, pe plan teoretic, am reușit să-l punem efectiv pe autor între paranteze, să-l facem să dispară ca figură paternă a operei sale". Singura concesie pe care eseistul înțelege a o face viziunii tradiționale ce ar mai persista exclusiv în "cîteva locuri foarte rîncezite, foarte fosilizate ale instituției literare", e cea de-a reinstitui o anume funcție a autorului "nu ca persoană civilă, ca persoană proprietară a operei
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
port dunărean, s-au situat printre operele esențiale care mi-au deschis drumul spre literatură. în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, opera literară și publicistică a lui Mihail Sebastian s-a bucurat de atenția unor reprezentativi critici și eseiști, dar, concomitent, a fost readusă în circulație datorită unor desăvârșiți exegeți și editori, precum Cornelia Ștefănescu, Dorina Grăsoiu, Gabriela Omăt, Geo Șerban, Iordan Chimet. Continuând contribuțiile fundamentale ale acestora, Constantin Trandafir ne-a oferit o nouă viziune asupra lui Mihail
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
Cronicar Referitor la I. D. Sîrbu Se împlinesc 20 de ani de la moartea romancierului, eseistului și profesorului Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, în Petrila, județul Hunedoara - m. 17 septembrie 1989, la Craiova). Cu acest prilej au fost editate Caietele Colocviului Național dedicat operei și personalității sale. Lucrarea, reunind conferințele și comunicatele din 27
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
volume numeroși eseiști (chiar în exces, crede Al. Cistelecan) care s-au specializat în alte domenii decît literatura: filosofie, teologie, sociologie, politologie etc. „Cred că, pe scurt, ei toți arată starea de euforie a inteligenței române. Eseul e în vogă, eseiștii în formă". Totuși, optimismul lui Al. Cistelecan nu lasă loc de iluzii: ca și melomanii, ca și cinefilii, cititorii criticilor literari și ai eseiștilor sînt un procent infim față de publicul telenovelelor cu State și Flăcărica și al „divertismentelor" dezolant de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
că, pe scurt, ei toți arată starea de euforie a inteligenței române. Eseul e în vogă, eseiștii în formă". Totuși, optimismul lui Al. Cistelecan nu lasă loc de iluzii: ca și melomanii, ca și cinefilii, cititorii criticilor literari și ai eseiștilor sînt un procent infim față de publicul telenovelelor cu State și Flăcărica și al „divertismentelor" dezolant de triviale. Starea de euforie a inteligenței române, ofensiva spiritului critic etc. Se văd doar în rezervația noastră, în care ne citim unii pe alții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
fost aduse la viață de de inițiativa noastră, categoric nu. ș...ț Oricum ar fi, vom continua, străduindu-ne să fim mai buni, mai exacți, mai bine informați, mai cordiali, mai bine dispuși, mai deschiși." Cronicarul nu împărtășește îndoielile distinsului eseist: revista ID este o reușită prin chiar însușirile pe care H-R. Patapievici le-a pomenit: ton, stil, ținută. Chiar și numai aceste calități sunt suficiente pentru a privi ID ca pe o apariție necesară și rafinată. Faptul că lectura ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
Tudorel Urian CU PRECĂDERE în ultimii ani de viață ai eseistului, presa vorbea despre Alexandru Paleologu ca despre ultimul mare boier al acestei țări. Afirmația se întemeia mai degrabă pe un anumit tip de prezență fizică a celui dezmierdat cu simpatie de apropiați „conu Alecu", decât pe cunoașterea aprofundată a arborelui
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
Brătienii, cu Bozienii, cu altă familie grecească, Saita, încă o familie bună, boierească, Celăreanu și Cătuneanu. Nici lor nu le știu încrengăturile"." Un lucru este cert: înrudirea cu Paleologii nu poate fi nici confirmată, nici infirmată. Pentru că, spune cu umor eseistul, „Ceea ce pot să produc, nu ca dovadă , ci ca ipoteză, e că singurul Paleologu care provine cert, cu probe, din Paleologi și Comneni este marele comic italian Toto!"iii Vagul informațiilor dă însă frâu liber fanteziei. Iar felul în care
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
directă. Mai mult nu mai știu".iv Ipoteza posibilei descendențe din familia Gattilucci este reluată aproape în aceiași termeni, șase ani mai târziu, în dialogul cu Filip-Lucian Iorgav. Istoria este aceeași, cu toate lacunele ei și lipsa de entuziasm a eseistului de a lămuri lucrurile. În schimb, din textul publicat în volum a dispărut sursa primordială, cea menită să dea greutate informațiilor, chiar în lipsa unor probe irefutabile: istoricul Nicolae Iorga. Fapt cu atât mai bizar cu cât mai importantă decât posibila
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
ca doi oameni care lucrau sub același acoperiș să fi fost prieteni apropiați și chiar să se viziteze. Chiar dacă nu există nicio consemnare a presupusei prietenii dintre poet și și bunicul lui Alexandru Paleologu. De altfel, în fraza imediat următoare, eseistul pune un bemol relației dintre cei doi: „Nu atât de buni (prieteni - n.n.) încât să se fi înregistrat mențiuni literare"vii. Ce se știe cu certitudine este faptul că Mihail (Mișu) Paleologu a fost directorul ziarului „Timpul" în două perioade
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
și exclusiv pentru că întotdeauna între oamenii inteligenți există un limbaj comun"viii. „Prietenia" dintre Mihai Paleologu și Mihai Eminescu este evocată și în cartea de convorbiri cu Filip-Lucian Iorga. Între timp, aceasta pare să fi devenit o certitudine în mintea eseistului. Felul în care scriitorul se străduiește să elimine posibilele piedici din calea acestei foarte convenabile prietenii este în măsură să stârnească zâmbete. Nimic nu-i poate sta în cale, toate strategiile retorice sunt admise, de la eludarea cu eleganță a unor
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
germane, ceva mai mici dar foarte selecte. Descoperirile le-am făcut cu ajutorul lui Ernest Wichner, directorul Literaturhaus din Berlin. Nu mai puțin de trei apariții editoriale îi poartă în această toamnă „sigla". La editura Wunderhorn, Wichner,care mai este și eseist, poet, prozator, a lansat o antologie de poezie română, apărută în cadrul proiectului Alfabete Balcanice. Volumul consacrat României este rodul unui program literar al Casei de Creație Edenkoben, în colaborare cu Institutul Cultural Român, cu Fundația Pentru Poezie Mircea Dinescu și
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
ipostazele lăuntrice ale acestuia. Mai departe nu se merge. Nu cumva se află în cauză o mare sfială înăbușită, o dramatică delicatețe rimbaldiană? În orice caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu înseamnă că opiniile eseistului n-au tranșanță, sub formularea care le acordă o față umorescă: „În ceea ce privește insuccesul unor condeie indigene (dar și, adesea, indigeste), cauza căruia ar fi snobismul, adică preferința îndeajuns de pronunțată a unor cititori autohtoni pentru literatura de «import», căreia, vai
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
urmă, să zicem, Pitigrilli. Dar și lui Marcel Proust, în Franța, i se prefera Marcel Prevost, tot astfel cum, în țara noastră (ca și pe mapamond, probabil), Dan Brown a uzurpat-o, mai nou, pe Sandra Brown". Contactînd subiecte spinoase, eseistul o dă pe witz: „Or, dacă nu «sărăcia lucie» e problema, rămîne să decidem, cu tot riscul, ce e mai dezirabil, și anume ca societatea (fie, ea, chiar SSR sau USR) să-și ia «mînuța ei grăsună de pe noi»; sau
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]