751 matches
-
tipare etice și vizionare"134. Esențial de consemnat este strânsa legătură pe care monograful o stabilește între opera autoarei și biografia acesteia, fără să ignore, de asemenea, vocea civică a Anei Blandiana. O altă legătură, Iulian Boldea stabilește între poezia, eseistica și publicistica acesteia (Calitatea de martor, Eu scrii, tu scrii, el, ea scrie, Cea mai frumoasa dintre lumile posibile, Coridoare de oglinzi, Autoportret cu palimpsest etc.), autorul identificând prezența unor teme comune, precum: condiția creatorului, mirarea de a fi, individul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adoptă o grilă de abordare pliată pe poetica blandiană, punând în discuție propriul univers estetic al autoarei, construit teoretic. Extinsă pe mai multe capitole, intitulate sugestiv: Viața și opera, Ana Blandiana și generația '60, Poetica explicită, Poezia, Proza fantastică, Romanul, Eseistica și publicistica, teza de doctorat cuprinde, în fapt, două părți majore. Prima parte se ocupă cu cercetarea și cu stabilirea coordonatelor biobibliografice ale acesteia, autoarea acordând o atenție deosebită celor patru poezii care i-au oprit de la difuzare volumul, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
original, a Dianei Tâlvâc, susținută la Oradea, în 2010, sub coordonarea prof. univ. dr. Paul Magheru. Oferind un nou model de analiză, lucrarea are ca premisă participarea autoarei la discuții îndelungate cu scriitorul și omul Ana Blandiana, precum și utilizarea meditațiilor eseistice ca premise fundamentale în abordarea complexității tematice, oferindu-i, astfel, acesteia posibilitatea "de a privi dincolo de scris, în interiorul mecanismelor de creație"143. Structurată în trei părți (Capitolul I. Omul și poetul Incursiuni biobibliografice și Ana Blandiana între memorie și uitare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conexiunile culturale ale operei blandiene, atât cu spațiul literaturii universale, cât, mai ales, cu pictura lui Corneliu Baba, dar și viziunea de ansamblu a operei acesteia, teza de doctorat urmărindu-și obiectivul pe întreg palierul scriitoricesc al autoarei: poezie, proză, eseistică, publicistică într-o abordare istorică, teoretică, estetică si stilistică. * Considerând poezia neomodernistă un meșteșug al metaforei, pe care autorii acestui tip de texte o exploatează în întreaga sa profunzime, meșteșugind până ajung la forme inedite și surprinzătoare prin utilizarea individuală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se referă, ca orice alt limbaj, la o obiectualitate existentă în afara limbii, ci mai degraba abia o creează el însuși, va folosi toate mijloacele lingvistice care îi pot fi de folos în acest scop"13. Mai exact, într-o pagină eseistică din cartea mai recent tradusă a lui Pascal Quignard 14 se relevă această condiție a scrisului, care "nu este un mod de a fi natural al limbii naturale. E un limbaj ce s-a înstrăinat de dialog. Un limbaj straniu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a acestui tip particular de texte. Întrucât nu pledăm întocmai pentru un inventar statistic, considerându-l îndepărtat, prin rigoare și prin logică, de tărâmul prea sensibil al domeniului stilisticii, structura imediat următoare a analizei noastre va fi una de tip eseistic, subsumată modelului anterior. Obținerea unei sonorități aparte a cuvântului ține de câteva aspecte particulare, precum intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a valorilor, Elvira Sorohan recurge la formula exercițiului de admirație și a comentariului pe cont propriu, însușindu-și postura de simplu cititor cu veleități exegetice, fără pretenții canonizante. Rezultă un foarte original și documentat florilegiu de istorie literară în veșmânt eseistic, fiindcă textele din volum au o respirație amplă, de comentariu ce coboară la amănunt pentru a evidenția ulterior judecăți de ordin mai general de factură nu doar literară, ceea ce le face să depășească semnificativ dimensiunile și profilul specific cronicii obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în irealitatea imediată se lansează într-o încurcată investigație autobiografică, cu atât mai complicată cu cât eroul posedă o concepție foarte restrictivă față de posibilitatea recuperării trecutului 109. Această investigație, realizată cu ajutorul unei capricioase narațiuni pline de analepse, întreruptă de porțiuni eseistice care nu sunt decât prefețe ale unor noi retrospecții, nu va duce la o formă sau alta de totalizare a sinelui sub forma unei fișe morale complete sau a unui destin unic, inimitabil, care să fixeze caracterologic personajul în panoplia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înțelege au toarea prin acest cuvânt se vădește a fi îmbogățirea lui cu noi arome și esențe; ceea ce, până la urmă, este dovada că francofonia poate fi înțeleasă și ca un cadru de reflecție și de onirie intelectuală în care talentul eseistic și critic al Simonei Modreanu se exprimă în deplină larghețe și confort. Nu ar fi vorba, aici, de confort dacă acesta nu s-ar meta morfoza, pe seama cititorului, într-o inducție difuză de stare. Fiindcă una e să trăiești pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane el atacă însăși teoria, stigmatizând-o ca reducționistă și totalizatoare, în timp ce favorizează un mod de a scrie fragmentat, aforistic sau eseistic"162. Ideea pe care o putem extrage de aici este că în funcție de opțiunea pe care o fac autorii de a se înscrie (sau nu) într-o teorie sau alta, ei vor alege și un set specific de strategii discursive, metode
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în special moderne). Dincolo de multitudinea criticilor care au fost aduse scrierilor și conceptelor baudrillardiene și care se axau, în genere, pe imputarea lipsei argumentării coerente, a justificărilor concrete sau a posibilității de verificare; pe condamnarea limbajului utilizat (mult prea literar, eseistic față de canoanele obișnuite), a excesului de retorică, a exagerărilor de tot felul sau a combinațiilor dintre discursul științific și discursuri alternative; pe catalogarea sa în termenii extremismului, misoginismului, ideologicului etc., ceea ce ne interesează în această parte finală a demersului este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al Leliei Munteanu, articol de deschidere a ediției ziarului Adevărul din ziua de 8 aprilie 1990, intitulat "Duminica Floriilor"85. După ce prezintă momentul biblic al Intrării Mântuitorului în Ierusalim într-un limbaj religios apropiat de cel jurnalistic sau mai degrabă eseistic, Lelia Munteanu activează coarda sensibilă a cititorului făcând o subtilă trecere la ceea ce românilor, la acea vreme, le stârnea lacrimi în colțul ochilor. "Cerul a atârnat deasupra noastră ca un ziar deschis; s-au rostit în timpul din urmă multe cuvinte
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
reflexele necondiționate, continuând cu cele condiționate, cu instinctele, cu inteligența, etc. Atunci când psihologul nu se adreseaz specialiștilor, ci oricrui cititor neavizat, referindu se tot la om și explicându-l, tot pe acesta, din unghi de vedere cultural, dar în manier eseistic, el prefer definiției riguroase variantele aforismului, evitând deopotriv întrebrile retoricii grandilocvente, cât și rspunsurile mai greu de ptruns. Astfel, întrebându-se ce este funcțiunea de oprire, de inhibiție a psihismului uman ? el rspunde: O oprire, un obstacol, o amânare, orice
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
care au meditat asupra problemei și analizeaz critic, aproape cu parcimonie, definițiile formulate de antecesori. El ofer, în cadre strict cronologice, o istorie a definiției sau a definirii omului. Judecând, formulând sentințe, de multe ori acide, (atunci când în not degajat eseistic ironizeaz, înțepând, ca în cazul definiției lui Heidegger, Ralea este totuși elocvent: Luați toate aceste elemente la un loc (variantele definițiilor precedente despre om și formați un compot, care d tocmai doctrina principal a lui Heidegger. Este doctrina omului ontologic
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
care apar frecvent în conversațiile personajelor din Muntele vrăjit (Der Zauberberg). Le-a recitit apoi cu atenție în timpul pregătirii romanului Doktor Faustus (1974), al cărui protagonist, muzicianul Adrian Leverkühn, își modelează viața pornind de la biografia lui Nietzsche. De altfel, producția eseistică a lui Thomas Mann de la Considerațiile unui apolitic (Betrachtungen eines Unpolitischen, 1918) până la cele două studii monografice despre Nietzsche din 1924 și 1948 clarifică prezența frecventă a filozofului din Röcken în universul său mental. Mărturie a influenței funeste stă mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care o populează, chiar dacă știe că altarele părăsite vor fi locuite de demoni. O aură vizibil gnostico-nihilistă emană astfel din scrierile acestui mistic fără Dumnezeu și se condensează, ca o obsesie, în succesiunea aforismelor sale tăioase și a peregrinărilor sale eseistice. Nihilismul cu care avem de-a face aici este evocat mai curând prin imagini și efecte literare decât desfășurat și expus în liniile ample și riguroase ale raționamentului filozofic. Dar tocmai în acest fel vin la lumină într-un mod
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acuitate rolul discursului în construcția intrigii și a conflictului dramatic (primele secvențe ale romanului constituie un veritabil preambul teatral), Ligia Tudurachi și-a propus să scoată în evidență cu precădere structura "de tragedie" a textului, ignorând programatic materialul parazitar (critic, eseistic), atât de caracteristic scrisului lovinescian. E drept, dacă exegeta s-ar baza doar pe o viziune restrictivă asupra tragediei, definită ca "spațiu în care cuvintele influențează destinul personajelor (s.n.)"195, demonstrația sa nu are absolut niciun cusur (De altfel, nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai mult ca leac decăt ca otravă (...) leacul este neliniștitor în sine (...) nu există leac inofensiv. Pharmakon-ul nu poate fi niciodată pur și simplu binefăcător”. Întălnim specificații similare și la pharmakonul cioranian: descrierea sinelui (fie pentru sine, fie pentru alții), eseistic sau aforistic este ambivalentă: încăntarea stilistică vine cu tristețea metafizică, umorul discret cu cel mai adănc pesimism, elogiul muzicii cu pulverizarea divinității ș.a., fapt ce l a făcut pe exegetul Stéphane Barsacq să afirme că „dacă Cioran a fost un
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
anu, scriitor * NB. Citindu-și cartea cu „Bun de tipar”, Stelian Baboi mi-a dictat, în ultimele zile ale vieții sale, de față cu medicul curant, următorul text să-l adaug prefeței: La apariția acestei cărți în condiții științifice și eseistice, cât mai adecvate la evenimentele prin care trece omenirea în prezent, o contribuție colegială deosebită a adus-o scriitorul, ca un vechi și bun prieten. Cu ocazia apariției, noi îi mulțumim public și îl asigurăm de prietenia și prețuirea noastră
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
obiectivelor mai sus menționate ar fi impus fiind totuși vorba de o lucrare cu caracter științific utilizarea unui adecvat stil "academic". În pofida unei atare constrîngeri formale, trebuie să mărturisim că preferința pentru un stil mai puțin rigid, pe alocuri chiar eseistic, a decurs din dorința de a oferi o lectură mai ușor de realizat, respectiv din dorința de a destinde puțin gravitatea unei practici minciuna, înșelăciunea umană cu consecințe deosebit de complexe pentru omenire. Din nefericire, această practică nu și-a pierdut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În ceea ce ne privește, am făcut deja acest lucru pe parcursul exegezei noastre, recunoscînd, printre altele: plăcerea "jocului de idei" transformată în scop în sine, abordarea unor probleme "sacre" cu mijloace "profane", introducerea rigorii semiotice într-un context de multe ori eseistic, raportarea poate prea puțin explicită la atributele valorice ale cărții prezentate etc. În pofida acestor puncte critice, sperăm totuși ca studiul pe care tocmai îl încheiem să reprezinte "ceva" nu atît prin ceea ce el actualmente este, ci prin acel "altceva" în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de pomină de către magnatul Grigore Bucșan, mânuitorul din umbră al sforilor care dirijau marionetele de pe scena politică. Cel mai clar exemplu de însușire a sugestiei caragialiene în acest sens este însă chiar demonstrația că "orice se poate demonstra" din grupajul eseistic Nu al lui Eugen Ionescu. Avem în vedere în primul rând cele două variante de critică literară, categoric opuse una celeilalte, pe marginea romanului Maitreyi, "succesiv aprobată și reprobată de către aceeași conștiință funcționând succesiv sub două unghiuri diferite"188, dovadă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la Jean-Paul Sartre (L'Être et le Néant, 1943) și eseistic la Albert Camus (Le Mythe de Sisyphe, 1942, L'Homme révolté, 1951), absurdul se instalează în prăpastia dintre rațiune și realitate, dintre conștiință și lume, manifestându-se "ca un divorț între om și viața sa, între actor și decorul său
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chinuie personajele prin tot felul de internate și orfelinate, le recompensează cu totul și cu totul modest. Doar Dostoievski, În Idiotul, are curaj să-și trosnească personajul cu o moștenire importantă, atunci când toată lumea se așteaptă mai puțin. M-am poticnit eseistic mai sus doar pentru a introduce descrierea unei alte provocări la creativitate propuse de Celebrul animal. Propunerea a fost, mi se pare, a lui Florin, rezultatele au fost, și În cazul nostru, modeste. Trebuia să scriem ceva despre bani, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]