620 matches
-
domeniu? Iar cum cronicarii literari cu studii universitare n-au primit în nici un fel o astfel de informație și formație, nu poate fi de mirare foarte slabul ecou, în publicistică, al lucrărilor de teorie literară, îndeosebi românească. De fapt, primul estetician literar român notabil este doar Mihail Dragomirescu, autorul lucrării La science de la littărature (3 vol., Paris, 1928-1929), luată în serios de Croce și alții ne aflăm în plină perioadă de ascensiune a lui Literaturwissenschaft dar ignorată și chiar ridiculizată, bagatelizată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Roșca și Liviu Rusu, îndeosebi 1). Momentul următor, al lui Tudor Vianu, parcurge aceleași etape: o însumare de cunoștințe estetico-literare și o trecere finală spre o sinteză personală. Volumul de Postume (1966) 2 dă, după noi, adevărata dimensiune a acestui estetician: Istoria ideii de geniu, Simbolul artistic și Tezele unei Filozofii a operei arată în mod limpede posibilitățile creatoare ale lui Tudor Vianu. Practicând pe scară tot mai largă, pe de o parte, istoria ideilor literare, iar pe de alta estetica
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul pus sub semnul antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-a produs acest dogmatism terorist în universitatea, editura și publicistica românească au fost teribile. De pe urma acestui colaps nu ne-am revenit, de fapt, nici până azi. El a distrus nu numai firava tradiție românească incipientă, dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de zimbru din Bucovina, Frunze de fag din Sarmaticul Bucovinei. 68. Toader Sireteanu (1889-1962), cadru didactic, publicist, predă la Câmpulung Moldovenesc, preocupat de istoricul zonei, publică folclor și date monografice despre Sucevița, comuna Deia, etc. 69. Barbu Slușanschi (1908-1993), poet, estetician, profesor de franceză la Cernăuți și București, publică versuri în revistele din Bucovina. 70. Corneliu Sorocean (1876-1944), profesor secundar sucevean, bibliotecar, licențiat în litere la Cernăuți, editează primul Catalog al cărții sucevene, 1933. 71. Olivian Sorocean (1884-1969), preot sucevean, publicist
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adică nearbitrarietatea ei. Însă câtă vreme cineva susține că toată critica se reduce la simpla reacție a subiectului, pot exista atitudini estetice, nu articole de critică literară, care presupun mai mult decât un da sau un nu. Și nu este estetician, oricât de refractar scientismului, ca B. Croce, care să nu admită că peste mișcarea subiectului se adaugă, ca un substrat sau un control, considerarea obiectului 1. Cu alte cuvinte, criticul are de la operă două serii de recepții: impresii de gust
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de conținut, justificabile în contextul apartenenței la domenii de cunoaștere diferite, creația literară și publicistica prezintă evidente linii de continuitate, de interferențe tematice și de expresie, intuite de editorul creației eminesciene, Perpessicius, care declara profetic în 1972: "Istoricii literari și esteticienii vor stabili într-o bună zi cât de unitară a fost existența materială și sufletească a poetului, câtă prezență artistică și ideologică este în articolul său de ziar ca și în poema cea mai hieratică..."260. În acest sens, o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să aibă un ce misterios și dulce, bunăoară. Dar frumusețea n-ar fi Întreagă și profundă dacă n-ar avea și o latură morală. Idealul lui Alecu Văcărescu este ca frumosul să fie și bun, ca idealul grecilor și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine și cerească”) are, după
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
p. 46. 22 William Marx, Rămas-bun literaturii. Istoria unei devalorizări (sec XVIII-XX), traducere de Liliana Dragomir, Ana Stan, Carmen Habără, Diana Coman și Alexandra Gheorghe sub coordonarea lui Alexandru Matei, prefață de Alexandru Matei, Editura România Press, București, 2008. Primul estetician care "a creat o prăpastie de netrecut între artele plastice și poezie, invalidând paralela tradițională ut pictura poesis pentru a o înlocui cu modelul muzical" a fost Lessing, și după el "modelul muzical și autonomia artei, ireductibilă la principiul parafrazei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
incomplet dacă am sfârși fără să spunem că unirea tuturor faptelor lingvistice de care se folosește un scriitor, cu un alt cuvânt, stilul lui urmărește să comunice cititorului cu o intensitate mai mare un număr de idei și de sentimente. Esteticienii trecutului au Încercat să fixeze un număr de procedee stilistice, figurile de stil cu ajutorul cărora voiau să stabilească ce formă corespunde mai bine cutărei și cutărei idei. (Ă). Când a apărut psihologismul n-a mai Încercat nimeni să stabilească astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
propria-i ortografie, va face concesii "etimologismului", scriind, de pildă, pucin (puțin), véră (vara) etc. Dar vom stărui în curând asupra "muntenismului" acestui critic. Aceeași atitudine de critic o are Odobescu și în privința literaturii. Se-nțelege de la sine că acest estetician fin nu Ibidem, II, p. 355, 390. Ibidem, I, p. 489. ăArticolul Asociațiunea transilvană, 1862.î Ibidem, II, p. 360 ăCondițiunile unei bune traduceriî. Ibidem, I, p. 492 ăAsociațiunea transilvanăî. Ibidem, I, p. 350, 351 ăPsaltirea lui Coresiî. Ibidem, p.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
teolog constituie argumente solide pentru așezarea lui Dionisie Smeritul sau Exiguul în rândul Sfinților români și nu numai. Canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română ar reprezenta o recunoaștere oficială a universalității personalității sale ilustre, a contribuției lui incontestabile ca teolog, filosof, estetician, dialectician, jurist, calendarolog, traducător din limba greacă în limba latină, dar mai ales ca misionar desăvârșit.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bine atunci cînd halenele fetide ale apei "iașiote" ne sufocă. De regulă, intervențiile noastre se circumscriu, firește, ariei în care ne mișcăm cu oarecare onestă competență, ferindu-ne a ne da cu părerea acolo unde nu e cazul (cum aceiași esteticieni "bahluvioți", vreun prozonimeni de-o cinzeacă-n plus, o fac adesea). E vorba de artele plastice. Chiar dacă paradigma unora din manifestările anului încheiat contravine, cumva, gusturilor noastre, credem că boarea aceasta de noutate face oricum bine simțirilor pîndite, endemic, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
, Catinca (5.IX.1929, București - 19.I.1981, București), traducătoare și jurnalistă. Este fiica Ioanei (n. Suchianu) și a esteticianului și sociologului Mihai Ralea. Urmează cursurile secundare în SUA și este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Franceză a Universității din București. Se impune ca reporter și redactor de radio și televiziune. Ca traducătoare a debutat în 1957 cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
a sporit capacitatea de a rezolva probleme spinoase, de a orienta investigația spre fapte relevante pentru natura problemei cercetate și totodată semnificative pentru conceptualizare. Îmbogățirea reciprocă a perspectivelor disciplinare Perspectiva sociologică a potențat și îmbogățit propria optică a medicilor, economiștilor, esteticienilor, folcloriștilor, juriștilor etc. Astfel, o atentă examinare a monografiilor publicate va depista în rapoartele detaliate de cercetare, alcătuite de diferiți specialiști, preocupări inedite pentru reprezentanții respectivelor discipline. De pildă, personalități de frunte ale antropologiei, esteticii și folcloristicii, cum sunt Fr.
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și abia apoi trece la editarea operei scriitorului, în cazul lui Tudor Vianu începe editarea operei, pentru a da, ulterior, sinteza: Tudor Vianu și lumea culturii. G. investighează aici toate laturile activității lui Vianu, poetul, filosoful culturii și al valorilor, esteticianul, criticul, comparatistul, călătorul, surprinzând totodată metamorfozele personalității profesorului. E. Lovinescu scria, cu amărăciune, în Istoria literaturii române contemporane, că „sburătoristul” Tudor Vianu părăsise critica literară pentru catedra universitară: „necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. Vianu un critic literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
oferă acum o posibilă explicație: „vocația lui nu era într-adevăr aceea a unui critic de direcție sau a unui cronicar, ci a unui critic care, chiar când e atent la detalii, privește fenomenul literar în perspectiva mai largă a esteticianului și a istoricului culturii.” Exegetul tinde să contureze portretul complet al proteicului om de cultură. Cercetându-i poezia, el descoperă „fenomenul originar” al personalității acestuia, și anume dualismul: „Nu există autor român care să gândească atât de consecvent în termeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
care se ascultă muzica ce are ca suport creator matematica, trebuie să fie fundamentate pe o bază cu o structură cât mai completă deoarece matematica nu poate fi scop, ci mijloc. Asimilarea muzicii poate fi analizată cu ajutorul analizei matematice, de către esteticieni, psihologi, sociologi. Compozitorul Ștefan Niculescu susține că pentru el matematica a devenit o sursă de inspirație muzicală la fel de importantă cum este pentru alții pictura sau literatura. Muzica exprimă stări iar stările se pot exprima mai complet cu ajutorul matematicii. Minunat mijloc
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
, Constantin (3.XII.1846, Craiova - 20.VIII.1907, Slănic-Moldova), estetician. Licențiat în litere și filosofie al Universității bucureștene (1866), L. urmează dreptul la Paris, obținând licența în 1872. Este numit profesor de istoria filosofiei la Universitatea din Iași, iar din 1879 devine membru al Junimii, între 1882 și 1895 colaborând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
rituale pentru victima nevinovată a violenței malefice și de a elimina sentimentul de vinovăție pentru vărsarea de sânge. Sigmund Freud este un psiholog și Întemeietorul psihanalizei, Walter Burkert este un istoric al religiilor specializat În Grecia antică, René Girard este estetician și critic literar. Constructele lor, eminamente speculative, au stârnit numeroase dezbateri În mediile filologice, filosofice, istorice și teologice. Antropologii, mai ales cei formați În tradiția școlii engleze și americane, au fost mai puțin atrași de un model interpretativ care survolează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32 de care aparține comicul, dar și caricaturalul, ironicul, diformul, satiricul, umoristicul, spiritualul, este analizată și de către esteticianul și filosoful Evanghelos Moutsopoulos. Conform definiției sale, comicul "este o valorizare sistematică a formelor rizibilului, prin utilizarea și combinarea principiului repetiției și al persiflării, de care ține fiecare element, provenit, la rândul său, din arsenalul ridicolului"33. Pe urmele altor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca „fenomen particular având legi proprii” O altă creație terminologică este „literaritatea”, iar când apar studiile despre text apare noțiunea concurentă de „textualitate”. Întreg acest limbaj noțional este reluat, aprofundat și sistematizat de fenomenologie, R. Ingarden este cel mai reprezentativ estetician literar al acestei școli. Ideea de literatură atinge, în felul acesta, cea mai mare clarificare și specializare din întreaga sa biografie, ceea ce face însă să apară complicații și dificultăți. Când lingvistica ajunge la modă începând din deceniul șase, devenind pentru
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a marelui humor, întorcîndu-se astfel la Solger, care determinase fie și într-un mod nedeslușit humorul ca pe o unitate dintre comic și tragic. El pătrunde, în felul acesta,în esența intimă a humorului, mai adînc decît mulți psihologi și esteticieni moderni, care înțeleg humorul pornind aproape numai de la comic, socotit ca treapta lui evolutivă cea mai înaltă. Hőffding se referă însă mai cu seamă la Kierkegaard și la profunda sa concepție despre humor, ca reprezentînd cel mai înalt stadiu vital
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ea. Și putem cunoaște acest mod de situare în fața vieții și pe alte căi decît ocupîndu-ne cu literatura. Vom aduce, în cele ce urmează, contribuții la istoria marelui humor. Sub raportul conceptului, el a fost caracterizat mai întîi de către esteticienii germani de la începutul secolului al 19-lea și primul care trebuie menționat în acest sens este Solger (în dialogul său Erwin, 1815, și în scrisorile sale postume). Pentru Solger, în humor se evidențiază în același timp sentimentul de măreție a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
recadă în vechea lui poziție de repaus, dacă încetează situația care a provocat afectul. În concepția despre oameni, trebuie făcută o distincție între caracter, privit ca întreg, și felul special în care el apare într-o situație dată. Un vechi estetician (Hurd, citat în Hamburgische Dramaturgie, nr. 73, a lui Lessing) observase deja că nici măcar caracterele lui Shakespeare, cel mai viguros conturate, nu-și dezvăluie trăsătzrile esențiale ori dominante în orice exprimare sau acțiune, ci doar atunci cînd situația le oferă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]