634 matches
-
zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea o cotea pe strada Avram Iancu, pe care o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e viciat de sus până jos! Hei, Rareș, astupă-ți urechile, nu-l asculta. Strada Nicolae Bălcescu? Foarte bine. Plimbă-te dintr-un cap într-altul fiindcă pe tine nu te știe nimeni. Nimeni nu te-a văzut urcând pe estradă în mijlocul mulțimii de pe terenul Ileana... Nicolae Bălcescu și de-acolo, la dreapta pe strada Vlaicu Vodă, unde se vedea școala încă din colț... Rareș pătrundea într-o aripă a clădirii, pentru el complet nouă fiindcă acolo era intrarea rezervată profesorilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cancelarie nechemat! Dar Rareș lăsase în urma lui ușa deschisă și înainta încet spre masă. Doamna Mușat deja aproape că începuse să strige: Rareș! N-ai voie! Te avertizez, nu mai face niciun pas! Doamna Mușat nu mai era ca pe estradă, în soarele serbării, ci din nou mică și grasă, cum o știa. Rareș stătu pe loc. Doamna Mușat îl ațintea cu o privire iscoditoare, încărcată de reproș. Nu cumva ai venit să mă întrebi de concursul literar? Am ghicit, nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care se agita o mulțime foarte numeroasă de invitați și în care se pierdea puțin cuvîntul de introducere rostit de d. Eugen Filotti fu deodată sfîșiat de un uruit de tobă. Luminile care se aprinseră în același timp lămuriră pe estradă, la spatele conferențiarului, o orchestră de jazzband din care nu lipsea muzicantul negru. La sunetul coardelor, al sirenei și al tobelor, mulțimea invitaților reușea cu greu să se orienteze. Conducătorii expoziției premeditaseră această primă impresie generală, amestecul aiuritor de tonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dante intră În micul naos Întunecat al Celor Patruzeci de Martiri și se apropie de altar ținându-se pe lângă perete, ca să nu bată la ochi. Spre fund, alături de masa simplă din piatră, Înconjurată de scaune din lemn, fusese aranjată o estradă grosolană din scânduri. De pe acel amvon improvizat, un om vorbea adresându-se micului grup de credincioși Îngrămădiți În jurul său. Nu era multă lume, poate că două duzini de persoane, bărbați și femei. Unii Împrăștiați printre coloane, alții șezând pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele și sărutându-l pe obraji. — Messer Durante, fii binevenit! Dacă aș fi știut că țineai să asiști la lecția mea aș mai fi adus În aulă Încă un jilț, ca să poți ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca ars Părințelul, dîndu-și brusc seama că în jur e prea multă liniște. — Te umilește cînd ți-e lumea mai dragă, își contină Roja ideea fără să-l bage în seamă gîndindu-se la capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd crezi că armonia e perfectă, îți pătrunde ca un narcotic în suflet. De la brîu în sus te imobilizează, lăsîndu-ți doar picioarele libere. Te reduce la jumătate. Ne aduce aminte cît de mizeră e viața și că trăim ca niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aprobarea celor de la Moravuri, de la secția din Hollywood. O privire rapidă aruncată înăuntru m-a lămurit că nu se schimbase nimic. M-am așezat la bar, am comandat un Old Forester dublu și m-am zgâit la fetele adunate pe estrada cât o cutie de chibrituri. Beculețele instalate în podea le luminau de jos. Ele erau singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-am făcut semn barmanului. Se apropie de mine cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adevărat! - sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sunt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să se priceapă să tragă un penalti sau să joace în ofsaid. Zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi câte doi, săltând vesel din umeri și ocolindu-se cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă mare de lemn alb
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la masă... - Da de ce-ntrebi? Ți-o fi milă de mine!? - De! chicoti el. Salonul se umpluse de fum, și curentul făcut de geamul deschis și de ușă nu mai ajuta la nimic. Jumătate din orchestră cânta mai departe pe estradă pentru ceilalți. Erau trei acordeoniști tineri, care știau plăcerea meseriașilor. - Și n-ai vrea matale vreun negustor cu parale, o lungi mai departe Cîrcu, să te țină ca pe-o prințesă? - Cum adică? Președintele se dezlegă la limbă: - Adică, așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se găsească din vreme la baterii, apoi câte o bucățică de cașcaval cu roșii și mititei, câți or încăpea pe grătar, pentru ca la urmă să facă și câteva fripturi așternute bine pe cărbuni, date prin fum, să meargă băutura. Pe estrada de scânduri se urcase orchestra și o melodie ușoară sui deasupra grădinii. Didinei și lui Sandu le aduseră câte o farfurie de icre și bere. Ăi scăpați din pușcărie mâncau fără să scoată un cuvânt. Erau hămesiți și doriți de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimeni pe malurile Mandegolui. Dar niciodată n-a fost doborât de ea. Niciodată - după câte se știe astăzi - n-a scris versuri romantice sau revoluționare, ca să o alunge și nu și-a petrecut nopțile în beții studențești, la Tefugal și Estrada das Torres, ca să se simtă mai bărbat, mai liber, mai puternic. Salazar a fost unul din foarte rarii studenți care n-au socotit umilitor pentru tinerețea lor să-și petreacă nopțile acasă. Coimbra era într-adevăr, și pentru el, un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
votare, unde aveam de gând să mă duc pe la prânz. Am socotit că-i mai bine să-mi exercit dreptul cetățenesc, dacă tot mă adusese tramvaiul acolo, atunci, la prima oră. M-am dus spre secție. Taraful cânta pe o estradă în mijlocul curții. Era o școală. Încă nu deschiseseră secția. Câțiva bătrânei, care țineau cu tot dinadinsul să fie primii la vot, formaseră obișnuita coadă. Mi-era frig. Era o dimineață de toamnă geroasă. Frigul venea, mai ales, dinspre partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și cel mai rău, era peltic. — Mio Dio! a exclamat signor Giuseppe, care e sensibil la tot ce ține de scenă. — Așa că profesorul l-a așezat în ultima bancă, de milă, iar când, într-o zi, l-a suit pe estradă, vai, toată clasa a râs în hohote, deși avea de recitat o poemă tristă. Dar băiatul avea vână. A repetat cu pietre-n gură, cu îndârjire, în fața oglinzii de acasă și s-a corectat în toate privințele. Multe minuni se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau încă unite și despre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e vorba? — Ajutorarea mamelor libere - vreau să spun a mamelor din națiunile libere. Arthur Rowe se Întoarse voios În lumea adolescenței și a copilăriei sale. Cam pe vremea asta, aveau loc Întotdeauna serbări În grădina parohială, de lîngă Trumpington Road; estrada improvizată pentru fanfară se reliefa pe fundalul cîmpiilor din Cambridgeshire, la capătul cărora se zăreau sălciile tunse de pe malul rîului plin de pești și vărăria din coasta moviliței, căreia În Cambridgeshire i se spune „colină“. Se ducea În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l În ochi, În timp ce fiica, visînd, Îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, Însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea În rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor Întîmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult Înainte de război, la vremea tinereții amîndurora și pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
undeva, Într-o curte apropiată, se aude ritm de castaniete, mînuite cu perfecțiune, și parcă aerul stătea nemișcat, ca un bloc transparent, anume pentru asta, domnul Pavel Însuși era Încîntat Încît exclamă Înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tînăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi văzut!... Ce-am văzut eu la timpul meu, dumneavoastră n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
conștient de misiunea politică a poeziei, e susceptibil să înțeleagă mesajul... - Il Comandante! strigă încă o dată Orlando. Orchestra se auzea acum mai deslușit și lumina candelabrelor creștea lin, dar încontinuu, lăsând să se vadă o mare sală de bal, o estradă și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încontinuu, lăsând să se vadă o mare sală de bal, o estradă și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat scund și brun, tânăr încă și neașteptat de agil pentru proporțiile lui, venise aproape alergând din fundul sălii. - Ce-i asta? îl întrebă Orlando. Ce v-a apucat? - Surpriza
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici măcar nu știu cine e. Se preface, se ascunde. Spune că e poet, dar vorbește tot timpul de politică. Și totuși știe ceva. Știe de întîlnire... Il Comandante întoarse din nou capul către Adrian. Îl zări apropiindu-se de un grup de lângă estradă. - Vasăzică știa, repetă, zâmbind cu înțeles. - Dă-i ce trebuie, reluă Orlando, și vezi dacă afli ceva. - Ce-i place? fete? băieți? - Dar cine poate să știe? Vorbea de Orfeu. Încearcă să afli ce-i cu el, adăugă, coborând și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrea. Spune că-i poet. La mese se aprinseseră acum lămpi minuscule de diferite culori, și figurile mascate păreau că încep să se învioreze. Orlando, își trecu din nou dosarul dintr-o mână în cealaltă și porni, fără chef, către estrada unde se oprise Adrian. Văzîndu-l apropiindu-se, muzicanții, îmbrăcați și ei în costume venețiene, se ridicară în picioare, și câteva clipe în urmă sala se însufleți brusc. Măștile din jurul meselor începură să vorbească toate deodată, femeile izbucneau pe rând în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ta, adăugă în șoaptă, zâmbind. Adrian o urmase tăcut. Dar după câțiva pași se opri brusc și, întinzînd mâna, i-o trecu blând pe obraji, ștergîndu-i lacrimile. Atunci dădu cu ochii de măștile care-i priveau, împietrite, de la mese, de la estradă. - Ce se întîmplă cu ei? întrebă tulburat. De ce-au rămas așa? De ce ne privesc? Leana îl trase după ea, cu fermitate. - Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de urechea lui. Să privești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]