2,623 matches
-
am avut acces la studiul lui S.N. Kramer „Gilgamesh and the Huluppu-Tree”, în Assyriological Studies, nr. 10, Oriental Institute of Chicago, 1938. Huluppu este o salcie, cf. 121, pp. 68 și 284. 53. Sim. Fl. Marian, înmormântarea la români. Studiu etnografic, Editura Grai și suflet - Cultura Națională, București, 1892. 54. Chinezii foloseau, de asemenea, în scopuri magice, astfel de plăci de lemn sau de metal, care erau lovite cu un ciocănel de lemn. Vechii greci foloseau și ei toaca de lemn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
neconvingătoare ; cf. Civilizația romană, vol. I, traducere de Eugen Cizek, Editura Minerva, București, 1973, p. 23. 113. Pentru rituri și gesturi magice similare, atestate la comunitățile rurale din Europa Occidentală, vezi 94, pp. 60 și urm. 114. Ion Ghinoiu, „Considerații etnografice asupra fenomenului de «întemeiere» a așezărilor”, Revista de Etnografie și Folclor, nr. 2, 1979, pp. 197-204. „Baterea stâlpului [în centrul noii așezări] echivala cu situarea și determi narea așezării în cosmos, pornind de la un punct fix de iradiațiune” (ibidem, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Măcriș, Prin verde brădiș, Mărunt aluniș Și ei poposea La paltin galben, La fântână lină, Mulți voinici s-adună (34, p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea (119). În balada comentată, se pare că rolul de „arbore de judecată” îl joacă paltinul. Caracterul justițiar atribuit acestuia a fost intuit deja
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
I.C. Chițimia, Emilia Comișel, Gh.I. Neagu, V. Medan, Ivan Evseev etc.), creațiile infantile s-au bucurat de o atenție susținută din partea cercetătorilor și culegătorilor de folclor. Punctele de vedere din care a fost abordat domeniul au fost multiple și diferite : etnografic, etnomuzical, lingvistic, poetic, psihologic, pedagogic. Puține sunt totuși studiile care au încercat să lămurească problema în profunzime, focalizând cercetarea cu scopul de a elucida unele „pete albe” din folclorul copiilor. Originea, evoluția și semnificațiile unor formule-recitative cu pregnant caracter magic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu care ele nu se tem a discredita în ochii poporului său propriu pe omul pe care-l laudă. [8 august 1882] [""GAZETTE DE ROUMANIE" NE DĂ LECȚII... "Gazette de Roumanie" ne dă lecții de tact în privirea articolelor noastre etnografice. Ne pare rău, dar lecții de la foi subvenționate din fondurile reptilelor nu primim, pentru că asemenea lecții se comandă ca ori și care altă marfă politică și nu ne vine nici în minte de-a discuta opinii atât de ieftene. Când
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a impune României - prin Tractatul de la Berlin - să suporte necondiționat toate defectele numeroasei sale imigrațiuni, defecte ce nu se datoreau tratamentului din România, ci celui suferit în alte țări. D. baron de Helfert, cunoscut ca istoric și etnograf, în colecțiunea etnografică a cărui au apărut și interesanta scriere asupra românilor din Austro-Ungaria, ne dă într-o carte Asupra cestiunii confesionale din Austria următoarele amănunte asupra situației din trecut a evreilor austriaci: Ei trebuiau să poarte petece galbene ca semn distinctiv, asemenea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cei care trăiesc împreună să se asemene între ei" (MacIver, 1970: 30). Manierele, tradițiile, exprimările ș.a., toate sunt caracteristici comune distinctive ce se dezvoltă la cei ce trăiesc împreună într-un sens foarte larg. La Frazer regăsim criterii de factură etnografică: practici lingvistice, diferite ritualuri, diverse constructe politice ce sprijină demarcația grupului, credințe, norme, simboluri, modalități în care comunitățile reacționează la diferiți "ceilalți" sau chiar la aceiași în ocazii diferite. De asemenea, avem existența unui spectru larg de activități și interese
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de leadership, aceasta nu înseamnă că nu există alte modalități de atribuire a statutului etc. Acestor două mituri, cum le numește Cohen, ale simplității respectiv egalitarismului comunităților, le adaugă mitul inevitabilei conformități, pe care îl demontează de asemenea. Aglomerarea dovezilor etnografice ar arăta lipsa întemeierii multor teze (teorii) mai vechi despre comunitate (mituri). Pentru Charlote Waterlow, disoluția comunității, cel puțin în variantele tradiționale, este puternic legată de modificările în plan axiologic. În timpurile medievale societatea era condusă de cutumă, menținută în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Imperiului roman, zone din care ca (n Dacia au fost retrase armata ș( administrația romane" (Constantiniu, 1999: 54). Așa cum arată Ilie Bădescu, "Istoria rom(nilor s-ar fi "rupt" (n acel mileniu "nescris" dar plin de bogăția probelor arheologice ș( etnografice, dacă societățile țărănești din aria "Romaniei orientale" n-ar fi (nălțat acele uimitoare "confederații intercomunitare" de tipul "obștei celei mari a Vrancei toată" pe a căror temelie s-au așezat voievodatele ș( cnezatele rom(nești" (Bădescu, 1984: 15). Perioada scursă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de azi face elogiul a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc" (Noica, 1991: 27). Sunt relevante de asemenea cuvintele rostite de Vasile Pârvan la inaugurarea Universității românești din Cluj în 1919: Nu românizarea noastră feroce întru vegetativul etnografic, ci continua noastră umanizare întru sublimul uman va crea cultura românească" (Noica, 1991: 32). Dar maniera în care privește Blaga satul românesc este dincolo de orice catalogare. Comparația dintre concepțiile arhitectonice săsească respectiv românească este revelatoare. În cazul sașilor, "În alinierea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunității, proprietate sau tradiție/modernitate. 2.1 Tălmăcelul 2.1.1. Așezare, relief, date generale Satul Tălmăcel se află în administrația orașului Tălmaciu, la fel ca și satul Boița și face parte din Mărginimea Sibiului, una din cele patru zone etnografice ale județului Sibiu (Pavelescu, 1978). Aflat la 3 km de Tălmaciu și la 21 de km de Sibiu, accesul aici este relativ ușor, deși nu există un mijloc de transport regulat Sibiu-Tălmăcel. La Tălmăcel se ajunge pe drumul comunal 61
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
opinia lui Herseni, afirmarea unor valori sociale, culturale și pedagogice, a coeziunii comunitare, a comunicării și comportamentului moral. Fenomen cultural aflat în disoluție azi, după unii autori (Gangolea, 1995), el reprezintă totuși una din manifestările complexe din sfera socialului și etnograficului și poate unul din ultimele obiceiuri, care presupun manifestarea întregii comunități, sau a unei părți a acesteia, păstrate. În Tălmăcel, până în ajunul Crăciunului, cetele își definitivează organizarea și își stabilesc rolurile și repetă repertoriul de colinde. În Ajunul Crăciunului, merg
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în Ludoș Toponimicul Ludoș (înrudit cu Ludeasa, Ludaș, Ludești, Ludeasca, Ludișor) este un toponimic maghiar din Ardeal, ce provine de la adjectivul maghiar ludas, însemnând "bogat în gâște, locul unde sunt gâște (sălbatice) (Iordan, 1963: 518). Ludoșul face parte din zona etnografică Ocna-Miercurea. Unii autori afirmă că este îndreptățit ca zona dintre Mureș și Târnave (la nord și nord-vest), valea Visei (la est), Sebeșelul (la vest) și Munții Cindrelului (la sud), să fie considerată o zonă etnografică specifică, pe care o numesc
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Ludoșul face parte din zona etnografică Ocna-Miercurea. Unii autori afirmă că este îndreptățit ca zona dintre Mureș și Târnave (la nord și nord-vest), valea Visei (la est), Sebeșelul (la vest) și Munții Cindrelului (la sud), să fie considerată o zonă etnografică specifică, pe care o numesc Țara Secașelor. Ludoșul face parte din aceasta, mai precis din subzona Secașului Mare, învecinată cu Mărginimea, de la care împrumută elemente de cultură populară (Popa, 1996). 2.2.2 Istorie locală Comuna Ludoș are o istorie
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
educației este consecutivă căderii în desuetudine a marilor încercări teoretice de talia celei parsonsiene. Concepte precum sistem sau funcție nu se mai utilizează astăzi decât cu valoare metaforică. Cercetarea și teoretizarea fac din ce în ce mai discutabile distincțiile dintre cantitativ și calitativ sau etnografic și sociologic. Însă discuțiile de ordin metodologic nu-și au locul în acest capitol. Rezumattc " Rezumat" • Sociologul Florian Znaniecki face distincția dintre sociologia educațională și sociologia educației. Sociologia educațională introduce cunoștințele sociologice în practica educațională, în timp ce sociologia educației este studiul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
caz ca strategie de cercetare urmărește generarea, dezvoltarea sau testarea unei teorii în timp ce studiul de caz cu scop instructiv nu urmărește neapărat acest lucru. Este important ca studiile de caz să fie analizate prin metode specifice calitative precum analiza fenomenologică, etnografică sau de tip „grounded theory”, a cărei traducere în românește ca teorie fundamentată întâmpină serioase dificultăți așa cum remarca și Iluț (1997). În urma unui studiu de caz analizat prin metode specifice teoriei fundamentate, Sutton (1991) identifică cinci norme de exprimare afectivă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
1989) sau observația participativă (Jorgensen, 1989). Etnografiile necesită de obicei perioade lungi de timp petrecute „pe teren” și pun accentul pe dovezi observaționale detaliate. Spre deosebire de acestea, studiul de caz este o formă de investigație care nu depinde doar de informații etnografice sau obținute prin observație participativă. S-ar putea chiar efectua un studiu valid și de calitate folosind doar biblioteca și telefonul sau Internetul, În funcție de tema studiată. În ciuda faptului că aceste obiecții pot fi contracarate, după cum am făcut mai sus, o
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
fiind menționat În doar câteva rânduri de text. Un alt neajuns În privința definiției a fost confundarea studiilor de caz cu etnografiile sau cu observația participativă, astfel Încât presupusa discuție despre studii a textelor respective era de fapt o descriere a metodei etnografice sau a observației participative ca tehnici de colectare a datelor. Multe lucrări metodologice standard (vezi, de exemplu, cele de Kidder și Judd, 1986; Nachmias și Nachmias, 1992) tratează În realitate doar „munca de teren” ca tehnică de colectare a datelor
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
care solicită răspunsuri de clasificare și nu de cuantificare) se bazează pe dovezi calitative, nu cantitative. O altă observație relevantă este că strategia cazurilor nu trebuie confundată cu „cercetarea calitativă” (vezi Denzin și Lincoln, 1994). Unele cercetări calitative folosesc metode etnografice și caută să Îndeplinească două condiții: (a) utilizarea observației directe și detaliate a lumii Înconjurătoare de către cercetător și (b) Încercarea de a evita orice angajament anterior față de vreun model teoretic (Jacob, 1987, 1989; Lincoln și Guba, 1986; Stake, 1983; Van
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
directe și detaliate a lumii Înconjurătoare de către cercetător și (b) Încercarea de a evita orice angajament anterior față de vreun model teoretic (Jacob, 1987, 1989; Lincoln și Guba, 1986; Stake, 1983; Van Maanen, Dabbs și Faulkner, 1982, p. 16). Însă cercetarea etnografică nu duce Întotdeauna la studii de caz (vezi, de exemplu, scurtele etnografii din G. Jacobs, 1970), iar pe de altă parte, nici studiile nu se limitează la aceste două condiții. Dimpotrivă, ele se pot bizui pe orice combinație de dovezi
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
brute care au dus la concluziile studiului. Este posibil ca raportul să nu fi prezentat datele corespunzătoare, iar În lipsa unei baze de date, informația brută nu poate fi examinată În mod independent. O excepție majoră este situația În care studiile etnografice separă și stochează informațiile despre activitatea de teren, făcându-le astfel disponibile și pentru alți cercetători. Această practică este suficient de importantă pentru orice proiect, astfel Încât merită să depuneți eforturi În scopul elaborării unei baze de date formale și prezentabile
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Pompiliu, I. Popp, P. Draga și M. Besanu. În câteva contribuții teoretice dedicate folclorului, At. M. Marienescu și V. Bumbac discutau valoarea estetică a producțiilor literare populare și posibilitățile de a extrage din mituri și din balade informații istorice și etnografice, care să le completeze pe cele atestate documentar. Influența pe care folclorul o exercita asupra literaturii culte, căreia îi transmite „caracteristica proprie”, era, de asemenea, observată, precum și roadele pozitive ale acestei înrâuriri la Gh. Asachi, I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri. În
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
Octavian Goga, Aron Cotruș, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, dar mai ales Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, pe care L˜. i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește cea mai cuprinzătoare și mai consecvent propagată pe teritoriul Poloniei de un autor pe care, în 1939, anuarul
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
când reconstituie vârsta de aur, așezată sub zodia „păstrăvului și a mierlei”. Prin intensitatea retrăirii și insistența lirică prozatorul realizează o carte de atmosferă și o monografie poematică. Evocarea se oprește uneori asupra unor detalii de ordin lexical, folcloric și etnografic. SCRIERI: Corabia autohtonă, București, 1969; Măști de zăpadă, Timișoara, 1973; Vacanța perpetuă, București, 1975; Tărâmul de flacără, Timișoara, 1976; Paloșul strămoșesc, București, 1977; Privighetoarea albă, București, 1979; Voicu și craiul șerpilor, Timișoara, 1980; Nălucile de aur, București, 1980; Orarul păstrăvului
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
valah și vlah. SCRIERI: Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung, I, Oravița, 1890. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 182-183; At. M. Marienescu, Simeon Mangiuca, F, 1889, 51; Ilie Rusmir, Viața și operile lui Simeon Mangiuca, Oravița, 1931; Ion Taloș, Activitatea folclorică și etnografică a lui Simion Mangiuca, AMET, 1962-1964; Bârlea, Ist. folc., 205-208; Doina Babeu, Activitatea lingvistică a lui Simion Mangiuca, Timișoara, 1978; Dicț. lit. 1900, 549; Dicț. scriit. rom., III, 44-45; N. Deleanu, Academicianul Simeon Mangiuca, Reșița, 2002. I.L.
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]