1,763 matches
-
Ethnographia” (Budapesta), 1978, 3; Domokos Sámuel, „Világ Szépe és Világ Gyönyörüje”, „Ethnographia” (Budapesta), 1883, 3; Kovács Agnes, „Florian. Poveștile lui Teodor Șimonca”, „Împăratu roșu și împăratu alb. Poveștile lui Teodor Șimonca”, „Ethnographia” (Budapesta), 1983, 3; Kovács Agnes, „Izvorul”, revistă de etnografie și folclor, „Ethnographia” (Budapesta), 1984, 3, 1987, 2-4; Bartha Elek, „A magyarországi románok folklórjáról”, „Ethnographia” (Budapesta), 1991, 3-4. O.K.
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
cărți și de ziare au fost Întemeietorii asociației. Asupra dezbaterilor din presă, vezi Îndeosebi Ion Bogdan Lefter (1994, p. 10; 1994a, pp. 8-9); Laurențiu Ulici (președinte pe atunci al Uniunii Scriitorilor) (1994, pp. 8-9); Virgil Holomeia (1994, p. 19) etc. Etnografia făcînd parte din studiile de filologie și nu dintre științele sociale, istoriile literaturii române consacră adesea un prim capitol „literaturii populare". În cadrul „festivalui național" CÎntarea României. Vezi Întîlnirea scriitorilor români din Întreaga lume, Neptun, 5-10 iunie 1995, București, Fundația Luceafărul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
LITERATURA ȘI ȘTIINȚA POPULARĂ, revistă apărută la Piatra Neamț, săptămânal, din ianuarie 1902 până în februarie 1903. Scopul este de a conserva „odoare moștenite din străbuni”, revista ocupându-se mai ales de etnografia și folclorul ținutului prin culegeri de literatură populară sau articole ca Jocurile de copii la români, Elementul dramatic în jocurile copiilor, ori prin amplul poem folcloric Șezătoarea. Mai sunt de amintit numeroasele traduceri din literatura universală (Byron, La Inez, Arsène
LITERATURA SI STIINŢA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287828_a_289157]
-
nu a oamenilor la care se referă.) În antropologia culturală americană, începând din deceniul al șaptelea al secolului recent încheiat, există o direcție de cercetare bine conturată pe această problematică, numită etnoștiință (pe care unii antropologi au supranumit-o noua etnografie). Având ca exemplu cercetările clasice de etnobotanică, etnomuzicologie și cu deosebire cele de relații și denumiri de familie și rudenie, reprezentanții etnoștiinței au ca program epistemic - utilizând în principal tot o metodă de împrumut din lingvistică, analiza componențială - descoperirea metodelor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
numărul mare de divorțuri și remariaje. Monogamia serială în societățile tradiționale ia câteodată forma sororatului (una dintre surori se căsătorește cu bărbatul surorii sale rămas văduv) sau a leviratului (fratele se căsătorește cu văduva fratelui său). Studiile de antropologie și etnografie arată că poligamia este puternic corelată cu factori economici și ecologici. De altfel se disociază între poligamia (poliginia, în fapt) elitistă și populară: prima este practicată de indivizi ce au resurse să întrețină mai mulți parteneri conjugali, căsătoria multiplă fiind
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
agresa soția și, eventual, copiii (Oropesa, 1997). În țările foarte sărace, faptul că agricultura tradițională, unde femeile aveau un rol central, va determina înrăutățirea condiției acestora. 8.2. Controlul social prin familietc " 8.2. Controlul social prin familie" Studiile de etnografie și antropologie culturală arată că și la cele mai simple populații există preocuparea față de cantitatea și calitatea viitorilor membri ai colectivității. Formele de liniaritate și structură a grupurilor domestice regularizează, mai mult sau mai puțin spontan, parametrii populaționali. În societățile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Simion Miculescu, A. Vântul, D. Teleor, Al. I. Șonțu, Șt. R. Michăiescu, George Murnu, G. O. Gârbea, Smaranda Andronescu-Gârbea (Smara). Cu povestirea Țară fără bătrâni e prezent, în 1898, V. A. Urechia; schițe, nuvele și articole de cultură sau de etnografie publică Al. I. Șonțu, V. Pretorian (Juvenal și satirele lui), Șt. R. Michăiescu, N. G. Rădulescu-Niger, Ph. I. Gesticone, C. I. Lupu (Sovejenii, studiu privind obiceiurile și literatura populară), Gr. Crețulescu. Se fac și câteva traduceri din Musset (fragmente din
REVISTA SOCIETAŢII „TINERIMEA ROMANA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289264_a_290593]
-
Academia Teologică din Caransebeș, la Facultatea de Teologie din București (din 1947), la Universitatea din Cernăuți-Suceava și din nou la București (1949-1974). Încă de prin 1931 se arată interesat de literatura populară și în 1940 devine membru al Institutului de Etnografie și Folclor de la Cernăuți, condus de Leca Morariu. Debutează în „Almanahul literar” (Cernăuți, 1935). La Caransebeș înființează revista „Altarul Banatului” (1944-1947). A colaborat la „Albina”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cronica”, „Flacăra”, „Luceafărul” (Timișoara), „Mitropolia Banatului”, „Mitropolia Moldovei și Bucovinei”, „Națiunea”, „Ortodoxia
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
Papacostea Danielopolu, Andrei Pippidi, Laurențiu Ștefan-Scarlat, Virgil Cândea, Sabina Ispas, Petre Alexandrescu, G. Mihăilă, Remus Niculescu, Șerban Papacostea, Marius Sală, Ioana Vâlcu, Zamfira Mihail. Revista abordează studiul sud-estului european într-o perspectivă pluridisciplinara: istorie, filologie și istoria literaturii, folclor și etnografie, istoria artei, drept, economie și sociologie. Conținutul este structurat pe teme, dintre care pot fi semnalate câteva referitoare la istoria literaturii: scris românesc vechi tipărit (P. P. Panaitescu și Ludovic Demény - originile imprimării cărții în limba română; Liliana Popa - cartea
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
istorie, filosofie, „storia firească”, beletristică, literatură străină ș.a. Prins însă în campania prounionistă, Hasdeu scrie, ca și în alte periodice la care colabora, articole predominant politice, lăsând realizarea planurilor sale literare pentru vremuri mai liniștite. Câteva note mai dezvoltate dedicate etnografiei și poeziei populare îl anunță pe viitorul cercetător al folclorului, iar maniera de a scrie, cu referiri erudite, cu aluzii și perifraze, dar și cu fulgerări de ironie, pe viitorul savant și scriitor satiric. R.Z.
ROMANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
de slavistul August Leskien și de Gustav Weigand, directorul Institutului de Limba Română. După un scurt stagiu ca asistent de limba bulgară pe lângă Weigand, revine în țară, unde este numit docent (1909), apoi profesor suplinitor (1915) și titular (1922) de etnografie bulgară și slavă la Universitatea din Sofia. Mai târziu va preda lingvistica și etnografia slavă, până în 1947. Unele lucrări istorico-etnografice referitoare la raporturile bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate în parte de tendințele politice ale vremii. Membru corespondent al
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
un scurt stagiu ca asistent de limba bulgară pe lângă Weigand, revine în țară, unde este numit docent (1909), apoi profesor suplinitor (1915) și titular (1922) de etnografie bulgară și slavă la Universitatea din Sofia. Mai târziu va preda lingvistica și etnografia slavă, până în 1947. Unele lucrări istorico-etnografice referitoare la raporturile bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate în parte de tendințele politice ale vremii. Membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe (1918), a fost ales membru activ în 1929, ocupând și
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
scrise în această perioadă sunt grevate în parte de tendințele politice ale vremii. Membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe (1918), a fost ales membru activ în 1929, ocupând și funcții de conducere (1940-1946), mai ales la Secția de lingvistică, etnografie și literatură, și luând parte la organizarea unor institute, în special a celui pentru Dicționarul limbii bulgare (1947), lărgit în 1951 ca Institut de Limbă Bulgară, unde a condus secția care a realizat Dicționarul limbii bulgare literare contemporane (I-III
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge toate treptele universitare până la gradul de profesor (1997). Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de referate, recenzii și sinteze”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Vestnik Moskovskogo Universiteta”, „Viața literară sovietică” ș.a. Format în cadrul școlii lui V. I. Propp, R. aplică metoda structuralistă în studiile sale, care au
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
ca preocuparea pentru aspectele stilistice să se constituie că o disciplină filosofica de sine stătătoare. În perimetrul filosofiei mai dau contribuții Zevedei Barbu și N. Mărgineanu. Conținutul revistei depășește însă această arie, făcându-și loc și subiectele de sociologie sau etnografie (prin George Em. Marica, Gheorghe Pavelescu), precum și de estetică (Victor Iancu abordează funcționalitatea formei). De asemenea, Ovidiu Drimba schițează trăsăturile spiritualității engleze, alte intervenții se referă la caracterul istoric al fenomenelor de cultură și al perceperii lor ori la perenitatea
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
Anișoara Odeanu, Constantin Miu-Lerca, Grigore Bugarin, Dorian Grozdan, Grigore Popiți, Gheorghe Atanasiu, Ion Jebeleanu, Petru Sfetca, Pavel Bellu, Traian Birăescu, Mircea Șerbănescu, Petre Pascu, Virgil Birou, Nicolae Țirioi ș.a. Secțiunea de cultură și artă, ca și cea de istorie și etnografie mobilizează semnăturile unor valoroși intelectuali bănățeni: Ioachim Miloia, Filaret Barbu, Sabin V. Drăgoi, Aurel Peteanu, Traian Topliceanu, Gheorghe Cotoșman. Rubrica „Cronici” informează despre viața cultural-artistică din toată țara, iar „Cărți” recenzează cele mai semnificative apariții editoriale ale momentului (Liviu Rebreanu
LUCEAFARUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287870_a_289199]
-
din Homer, Hafiz, Shakespeare, Lessing, Goethe, Schiller, Heine, Petőfi, Madách (Tragedia omului, în versiunea lui O. Goga), Verlaine, Longfellow, Carducci, Ibsen, Zola, Cehov, Gorki, Sienkiewicz ș.a. Sumarele revistei conțin, de asemenea, numeroase contribuții privind domeniul artelor plastice, muzica, folclorul și etnografia, istoria, economia, științele,politica etc. În numărul 4/1908, în articolul - care a stârnit vii reacții - Două culturi. Cultura domnilor și cultura țăranilor, Oct. C. Tăslăuanu afirmă că doar cultura țăranilor e „națională”, pe când „cultura domnilor noștri e străină”. L.
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
înțeleagă «ceea ce cu adevărat exprimă în acest mod»; fiecare anticipă că ceilalți vor înțelege contextualizarea exprimărilor, ambiguitatea referințelor sensului prezentului retrospectiv-prospectiv, așteptându-se de fapt să surprindă înțelesul în timp, iată proprietăți sancționabile ale discursului comun” (Garfinkel, 1992, p. 41). ¬ Etnografia comunicării. Adepții acestui curent de gândire pornesc de la considerarea comunicării interpersonale drept un fenomen cultural esențial; astfel, devine important studiul modalităților în care membrii unei comunități își utilizează resursele verbale și nonverbale în direct acord cu contextul oferit de situația
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
negativ (fiecare protagonist nutrește în el un sentiment negativ, deoarece simte că are și el o parte de responsabilitate față de problema în cauză). De altfel, știm că metacomunicarea este guvernată de principiile comunității de comunicare (așa cum se prezintă ea în etnografia comunicării); dezvoltarea conceptului de comunitate, care nu este una a celor care au în comun aceeași limbă, ci a celor care au în comun reguli ce guvernează derularea și interpretarea schimbului comunicațional, poate conduce la diminuarea fenomenului metacomunicațional. Rezumat 1
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Renașterii (în colaborare cu Ion Miloia), Arad, 1930; Cântecul uzinei, Timișoara, 1935; Ghidul Banatului (în colaborare cu Emil Grădinariu), Timișoara, 1936; Marginale la istoria bănățeană, Timișoara, 1940; Ghidul orașului Timișoara, Timișoara, 1941; Studii și documente bănățene de istorie, artă și etnografie, I-II, Timișoara, 1943; Veacul de foc, Timișoara, 1945. Antologii: 11 poeți bănățeni, cu portrete de Catul Bogdan, Timișoara, 1942; Lirica timișoreană (1944-1969), Timișoara, 1970. Traduceri: Ernst Toller, Cartea rândunelelor, Timișoara, 1935; Negrii sub zgârie-nori,Timișoara, 1942. Repere bibliografice: Perpessicius
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
REVISTA DE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR, publicație apărută la București din 1956, editată de Institutul de Folclor al Academiei Române, devenit după 1964 Institutul de Etnografie și Folclor; între 1956 și 1963 titlul a fost „Revista de folclor”. Periodicitatea variază: trimestrială (1956-1963), bilunară (1964-1968), lunară
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
REVISTA DE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR, publicație apărută la București din 1956, editată de Institutul de Folclor al Academiei Române, devenit după 1964 Institutul de Etnografie și Folclor; între 1956 și 1963 titlul a fost „Revista de folclor”. Periodicitatea variază: trimestrială (1956-1963), bilunară (1964-1968), lunară (1968-1970) și din nou trimestrială (din 1971). Consiliul de redacție era format în 1956 din Sabin V. Drăgoi, G. Breazul, I.
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
acest domeniu.” Mihai Pop publică tot aici studiul Perspectivele folcloristicii noastre. Rubricile din primul număr sunt „Studii”, „Materiale”, „Din istoria folclorului și folcloristicii”, „Cronica”, „Recenzii”, „Bibliografie”. De-a lungul anilor se consemnează, teoretic și metodologic, marile proiecte ale Institutului de Etnografie și Folclor: Ovidiu Bârlea (Cercetarea prozei populare epice, 1956), Vera Proca (Despre notarea dansului popular românesc, 1956), Al. I. Amzulescu (Cântecul nostru bătrânesc, 1960), Corneliu Bărbulescu (Catalogul poveștilor populare românești, 1960), Sabina Cornelia Stroescu (Cu privire la sistemul de clasificare al snoavelor
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
1960), Corneliu Bărbulescu (Catalogul poveștilor populare românești, 1960), Sabina Cornelia Stroescu (Cu privire la sistemul de clasificare al snoavelor, 1965), Tony Brill ( Principiile clasificării legendelor populare românești, 1966). Se tipăresc bibliografii și alte instrumente de cercetare, studii de istoria folclorului, folcloristicii și etnografiei, studii de etnologie, antropologie socială și culturală, de etnografie, folclor, artă populară, folclor macedoromân, istroromân, meglenoromân și al altor români de peste hotare, folclor străin, recenzii ș.a. Spre deosebire de publicațiile de profil anterioare („Șezătoarea”, „Ion Creangă”, „Ghilușul”, „Tudor Pamfile”, „Făt- Frumos”, „Comoara
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
Cornelia Stroescu (Cu privire la sistemul de clasificare al snoavelor, 1965), Tony Brill ( Principiile clasificării legendelor populare românești, 1966). Se tipăresc bibliografii și alte instrumente de cercetare, studii de istoria folclorului, folcloristicii și etnografiei, studii de etnologie, antropologie socială și culturală, de etnografie, folclor, artă populară, folclor macedoromân, istroromân, meglenoromân și al altor români de peste hotare, folclor străin, recenzii ș.a. Spre deosebire de publicațiile de profil anterioare („Șezătoarea”, „Ion Creangă”, „Ghilușul”, „Tudor Pamfile”, „Făt- Frumos”, „Comoara satelor”, „Izvorașul” ș.a), R. de e. și f.
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]