7,156 matches
-
al Antiohiei, la începutul secolului al III-lea. Prin urmare, într-o perioadă când încă nu exista un canon cert al Noului Testament, unele dintre scrierile numite astăzi „apocrife” nu deranjau pe nimeni, ba chiar puteau sta alături de cele trei evanghelii sinoptice sau de corpusul epistolelor pauline. * Last but not least, denigratorii au tendința să minimalizeze ori chiar să anuleze caracterul variat, policrom al scrierilor apocrife. Sub eticheta „apocrife” sunt înghesuite forțat, cu bune sau rele intenții, texte nu numai de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
minimalizeze ori chiar să anuleze caracterul variat, policrom al scrierilor apocrife. Sub eticheta „apocrife” sunt înghesuite forțat, cu bune sau rele intenții, texte nu numai de origini culturale diferite, dar și cu mize teologice radical diferite. Un text gnostic precum Evanghelia lui Iuda, elaborat probabil în cadrul sectei cainite, nu poate fi pus în nici un caz alături de Protoevanghelia lui Iacob sau de Pseudo-Evanghelia lui Matei, două produse ale creștinismului popular, „curate” din punct de vedere dogmatic. Se impune așadar o decantare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
texte, multe remaniate târziu, după campania „antiapocrife” din secolele al II-lea și al III-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este uriașă. Rețeta „de fabricație” a apocrifelor populare (denumirea aceasta nu acoperă tot spectrul, dar mi se pare cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
uneori, autorul, necunoscut, pleacă de la un amănunt intrigant, alteori, de la o lacună provocatoare și, pe parcursul textului său, încearcă să explice narativ amănuntul ori să umple lacuna respectivă. Așa au luat naștere capodopere precum Apocalipsa lui Pavel, Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia lui Nicodim, texte asupra cărora doresc să mă opresc în continuare. II Bineînțeles, nimeni nu ne obligă să citim scrierile apocrife ori măcar să le cunoaștem fragmentar. Nimeni nu ne obligă să citim teologie budistă ori medievală occidentală. Dar merită să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așa cum voi încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem înțelesul însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare în evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol-cheie în scenariul evanghelic, fapt pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Biserică. Primul traducător în latină, Guillaume Postel (mort în 1581), văzând că ea se citea în bisericile orientale, a crezut că are de-a face cu o scriere canonică (amănunt foarte important pentru demersul nostru!), socotind-o începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Protoevanghelie. Origen o citează cu titlul, probabil corect, Cartea lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria Mariei ante partum (capitolul 6: proba apei amare), in partu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Gounelle, atât cele literare, cât și cele omiletice, liturgice, simbolice (din simbolurile de credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim 85. Evanghelia lui Nicodim face parte dintr-un grupaj mai amplu, cunoscut îndeobște sub numele de Acta Pilati, menit să dovedească rolul covârșitor jucat de evrei în condamnarea și uciderea lui Isus, deculpabilizându-l în același timp pe guvernatorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cât și cele omiletice, liturgice, simbolice (din simbolurile de credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim 85. Evanghelia lui Nicodim face parte dintr-un grupaj mai amplu, cunoscut îndeobște sub numele de Acta Pilati, menit să dovedească rolul covârșitor jucat de evrei în condamnarea și uciderea lui Isus, deculpabilizându-l în același timp pe guvernatorul roman. Versiunea greacă cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ticăloșilor și păzește-l până când îți voi porunci eu! și Iadul, luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului în hăul cel adânc. Regăsim, în vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și înțelegem că, ratând întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm implicit întâlnirea cu una dintre cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu, am ales un text mai exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
grupurilor de iudei (sau creștini) aflate în vizorul ocupanților sau persecutorilor. Prelungind teoretizarea, se poate spune că „instinctul” apocaliptic se dezlănțuie, explodează în momentul de maximă constrângere sau opresiune. * Simbolic vorbind, Noul Testament e organizat după scara celor trei virtuți creștine: Evangheliile, având în centru viața pământească a lui Isus, întruchipează în gradul cel mai înalt și pur iubirea; Faptele apostolilor și Epistolele sunt străbătute ca de un fir roșu de credința plină de fervoare a primelor comunități creștine; Apocalipsa lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tradițiile sethienilor, cu atât mai mult cu cât, după mărturia lui Epifanie, erezia a fost fondată și s-a răspândit mai ales în Egipt 166. Se știe, pe de altă parte, că textele sethiene, cum ar fi Apocrifa lui Ioan, Evanghelia egiptenilor, Apocalipsa lui Adam sau Cele trei stele ale lui Seth, au fost descoperite la Nag Hammadi, un loc foarte apropiat de cel unde se afla comunitatea lui Pahomie. În acest caz, ar fi oare o prea mare îndrăzneală să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în duh și adevăr (1991); Chiril al Alexandriei, Glafire (1992); Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon)(1993); Grigore din Nazianz, Cinci cuvântări teologice (1993); Chiril al Alexandriei, Dialoguri despre Sfânta Treime (1994); Dionisie Areopagitul, Opere complete (1996); Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan (2000). Aceste traduceri sunt întotdeauna însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el îi preferă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acum, frate de cruce al lui Isus!”tc "„Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus !”" Mărgărita Geică: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și nu numai, Evanghelia lui Iuda. Au curs râuri de cerneală despre romanul lui Dan Brown și despre documentul descoperit în Egipt. Ce-i adevăr și ce-i mistificare? Cristian Bădiliță: Sunt trei lucruri diferite, dar care au câteva puncte comune, între care, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arogă și calități de istoric. În ceea ce privește „documentarul” lui Cameron despre presupusul mormânt al lui Isus, al Mariei Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e o jenantă provocare montată de toutes pièces, care nu merită decât un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un document important al creștinismului antic, un text a cărui valoare istorică și teologică este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și - de ce nu? - să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă avem competența necesară și mai ales dacă o facem onest. M.G.: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? C.B.: Textul a fost descoperit în 1978, în regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns în prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
milioane de dolari, pe care nimeni n-a fost în stare să i-o plătească. Avariția lui a avut consecințe dezastruoase asupra codicelui. În 1978, chiar și câțiva ani după aceea, codicele respectiv, care conține patru texte, între care și Evanghelia lui Iuda, se afla într-o stare excelentă, așa cum o confirmă specialiștii care l-au avut sub ochi atunci. Or, acum, din cauza transportării, a manipulărilor fără precauții și a depozitării lui în locuri neprielnice (un nemernic de anticar american l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral, cu toate datele, ce aberații am mai putea inventa noi înșine? M.G.: Iuda, trădătorul, Iuda, singurul care l-a înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. C.B.: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și în România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-am citit pentru că nu cred că sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. C.B.: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sfârșitul secolului al IV-lea. Până în secolul al IV-lea s-au produs nenumărate texte. Nici o apocrifă nu este anterioară textelor cuprinse în Noul Testament, de aceea nu pricep teama unora în fața acestor texte posterioare, ca și cum ele ar putea răsturna datele evangheliilor canonice. Nu, nu, de o sută de ori nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea, care practicau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-au produs nenumărate texte. Nici o apocrifă nu este anterioară textelor cuprinse în Noul Testament, de aceea nu pricep teama unora în fața acestor texte posterioare, ca și cum ele ar putea răsturna datele evangheliilor canonice. Nu, nu, de o sută de ori nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea, care practicau o formă a religiei creștine diferită de forma evanghelică. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea, care practicau o formă a religiei creștine diferită de forma evanghelică. De obicei apocrifele se nasc din dorința de a umple anumite goluri de informație din evangheliile canonice. M.G.: știu că ai avut acces la documente deocamdată nepublicate, ce răstoarnă tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la Universitatea Laval, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la Universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de la Universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al lui Isus, căruia Acesta îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui și căruia îi poruncește să-L vândă pentru mântuirea întregului neam omenesc. Iuda devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un intim al lui Isus, căruia Acesta îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui și căruia îi poruncește să-L vândă pentru mântuirea întregului neam omenesc. Iuda devine astfel coautor al mântuirii, iar gestul său, un sacrificiu eroic. M.G.: Nici un verset din Evanghelia lui Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca în toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acest grup, numai Domnul știe. Deocamdată, „important e că ne simțim bine împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut în Idei în dialog, 2004) Cuprinstc "Cuprins" Notă preliminară 5 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]