629 matches
-
să le deturnați de la acest subiect. Odată intrate în atmosferă, trebuie să preluați controlul discuției: stabiliți care este „gospodina alfa“ și strecurați-i câteva complimente standard cu privire la cumpărăturile din sacoșă. E de preferat ca și aici să folosiți o exprimare evazivă; uneia cu sacoșa plină de ridichi negre mai bine îi spuneți „Arată minunat, cât ați dat pe ele?“ decât „Ce sfeclă mignonă super aveți!“. La început v-aș sfătui să adoptați o atitudine supusă, pentru că de răspunsul gospodinei dominante depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
referindu-se la întregul volum Obolul visului, Sorin Lavric vedea în arta de a sugera o nouă metodă care "filtrează și dezinfectează viața", realitatea neputând fi trăită de autoare decât drept pretext pentru scris; în fond, construit doar pe mărturii evazive și dând sentimentul absenței de acțiune, textul insistă mai mult pe atomsfera de tristețe, ceea ce înseamnă că Yourcenar nu este o romancieră, ci o prozatoare pricepută la juxtapunea de fragmente relativ independente, unde personajele slujesc demonstrațiilor tehnice de mare rafinament
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
componente ale culturii. Variațiile în timp, în special privind gradul în care valorile "post-industriale" s-au răspândit în societăți, au ajuns și ele să fie explorate (Inglehart, 1990: 66-103). Ce este cultura politică? Ce este atunci cultura politică? Conceptul este evaziv, în mare parte datorită faptului că este atotcuprinzător. După Hofstede, "cultura este pentru o colectivitate umană ceea ce personalitatea este pentru un individ" (Hofstede, 1980: 25). Aceasta remarcă nu este foarte utilă, deoarece conceptul de personalitate în sine este oarecum evaziv
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
evaziv, în mare parte datorită faptului că este atotcuprinzător. După Hofstede, "cultura este pentru o colectivitate umană ceea ce personalitatea este pentru un individ" (Hofstede, 1980: 25). Aceasta remarcă nu este foarte utilă, deoarece conceptul de personalitate în sine este oarecum evaziv (Greenstein, 1969: 2-5). Principala problemă privește dimensiunea temporală. Personalitatea poate fi într-adevăr, conform lui Hofstede (citând lucrarea lui Guilford, Personality), "agregatul interactiv de caracteristici personale care influențează răspunsul individului la mediu" (Hofstede, 1980: 25), însă chiar dacă am considera că
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
că o organizație publică este condusă în cel mai eficient mod. Aceasta nu înseamnă (numai) aplicarea unui număr de reguli; ce se aplică sunt cel mult principii foarte generale, cum ar fi ideea de "interes public" un concept în sine evaziv. Acțiunea destul de independentă a managerilor sectorului public poate fi privită ca izvorând indirect dintr-o tradiție care a precedat democrațiilor liberale. Este legată de politicile intervenționiste ale monarhilor continentali din secolele XVII-XVIII, care au culminat cu despotismul luminat de la sfârșitul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
deosebită (în ceea ce privește dozarea efortului, din punct de vedere al volumului de alergare și al tempoului). De ce această atenție crescută? Răspunsul orientat pe evidențierea modificărilor extrem de rapide și intense din plan biologic și psihic ar fi o explicație prea generală și evazivă. Din acest motiv, evidențiem aici punctul de vedere al unui recunoscut specialist din domeniul sportului, din țara noastră (A. Demeter), conform căruia rezistența (în opinia noastră principală capacitate / calitate / aptitudine necesară pentru alergarea de tip jogging) prezintă o evoluție oscilatorie
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
și textualism grupul Tel Quel cu Julia Kristeva, Philippe Sollers în primul rînd). La întrebarea "Ce este structuralismul?", Roland Barthes, promotor entuziast și proteic, pendulînd între rigoarea științei limbajului și plăcerea (erotică) a textului (Le plaisir du texte, 1973) răspunde evaziv: "Nu este o școală, nici măcar o mișcare (sau nu încă), fiindcă majoritatea autorilor atașați acestui cuvînt nu par legați între ei printr-o solidaritate de doctrină sau de luptă. Structuralismul este doar un lexic" (R. Barthes, 1964: 213). Pentru Jean
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
populară. Aproximativ 28% dintre cei chestionați au declarat că au apelat cel puțin o dată la divinație. Mulți au susținut că au făcut acest gest din curiozitate. La acest capitol, cele mai multe declarații sunt reținute și atestă o atitudine destul de prudentă și evazivă față de fenomenul cercetat. Cum putem înțelege atunci proliferarea fenomenului și declarațiile destul de optimiste ale persoanelor care practică divinația? Raymond Bloch explica multitudinea practicilor divinatorii din Antichitate prin "nevoia profundă și constantă a ființei umane de a-și depăși limitele, de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
au conceput întrebări semideschise 132 pentru a se explica alegerea făcută. Unele întrebări de control ne-au arătat că există o neconcordață între opiniile subiecților abordați. Pe de altă parte, operatorii de teren au semnalat destul de multe atitudini circumspecte și evazive pe parcursul cercetării. Asumându-ne până la final limitele unei astfel de tehnici, am încercat să stabilim o serie de corelații între răspunsuri și variabilele de sex, vârstă, studii și profesie. Rezultatele cele mai semnificative vor fi prezentate și comentate în capitolele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Concret, divinația devine doar un pretext pentru subiect. El încearcă să interpreteze la rândul său lumea. De fapt, actul reinterpretării se prezintă ca o ultimă fază a practicii divinatorii. Am văzut că, de cele mai multe ori, previziunile au un caracter general, evaziv și chiar lacunar. Cu alte cuvinte, informațiile nu sunt date cu exactitate, rolul final revenind subiectului-client, care trebuie să interpreteze spusele prin suprapunerea lor peste o serie de evenimente reale. Nu este vorba doar de o simplă operațiune de verificare
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sunt străin.” exprimarea legăturii de suflet cu cel mai bun prieten, numirea acestuia „frate”, transgresând legăturile sangvine și recunoașterea golului interior imens resimțit în urma despărțirii . 13 p. 194, r. 1 : „De ce lași pe Veronica să se zbuciume?” -dojenirea unei atitudini evazive, generatoare de suferință; prietenul încurajează idila, transformându-se în conciliator și mediator pentru ambii parteneri ai cuplului; r. 11 : „de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui” distracția și veselia între oameni dragi se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
în planul structurii, poemele se disting prin naturalețe, prin firescul lor. Surprinde trecerea dintr-un registru în altul, de la jocurile de limbaj la imaginea frustă sau la inserția unui detaliu șocant, prin care lirismul scurtcircuitează un poem, altfel discursiv sau evaziv ca semnificație: „lumea se strâmtează/ cu fiecare naștere/ câinii rămân tot mai des în două picioare/ ce oglinzi credeți voi/ ce oglinzi sunt mai fine/ decât pupilele dilatate de mirare sau ștreang/ a venit moș gerilă gol/ fără daruri/ fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
adresează, de asemenea, Academiei din Paris ca și colegului său din perioada pariziană Maurice Arthus de la Universitatea din Lausanne. Dacă la primele două intervenții nu primește nici un răspuns, Academia din Paris și profesorul Arthus, invitat să arbitreze diferendul, dau răspunsuri evazive și neangajante. În dorința de a-și susține personal punctul de vedere trimite o comunicare congresului al XII-lea de Fiziologie de la Stokholm prezidat de Ariel Johansen, comunicare care i se refuză, lui care era unul din cei mai mari
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
datorat istoriografiei secolului al XVII-lea, prin intermediul căreia "conștiința etnică a fost cel mai coerent exprimată" (Georgescu, 1991, p. 70). Identitatea etnică românească a fost pentru prima oară conturată de Nicolaus Olahus (Nicolae Românul) - primul român care a afirmat, oarecum evaziv, originea latină a neamului său, introducând în spațiul românesc ideea afirmată deja în cultura umanistă europeană. În lucrarea sa HUNGARIÆ Liber I. Origines Scytharum et Chorographica descriptio Regni Hungariæ din 1536, Olahus (2011) scrie despre românii din Transilvania "Valahii se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rugăciunilor creștine - amin! -, Albineț își încheie Precuvântarea cu această năzuință: "Fie ca lucrul început întru renașterea morală și politică a Românilor se ajungă la ținta dorinților poftite de toți bine cugetătorii și adevărații patrioți" (Albineț, 1845, p. XXXII). Criptic și evaziv, nu putem decât intui că ținta dorințelor adevăraților patrioți este unirea celor două Românii, Moldo-România și Munteno- România, într-o singură entitate politică. Manualul... lui Moldovan, dedicat istoriei Transilvaniei, precum și cel scris de Aaron, axat pe principatul Țării Românești, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei și practică“. Se constată, cu regret, că încercările ulterioare de elaborare teoretică a acestor concepte, precum și discuțiile pe care le-au generat nu au condus la „rezultate concludente“48. În literatura secundară mai recentă de filozofie a limbajului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
puncte de plecare și de sprijin pentru cercetări sistematice. Cu referire la observațiile lui Wittgenstein asupra „urmării unei reguli“, din paragrafele 138-242 ale Cercetărilor, Marie McGinn caracterizează această optică într-un mod sugestiv: „Discuția aici este tot atât de complexă și de evazivă ca și oricare alta din Cercetări și există o tentație enormă de a presupune că remarcile lui Wittgenstein, așa cum sunt formulate ele, nu dezvăluie în mod clar gândurile lui asupra acestor subiecte, ci ne oferă mai degrabă schițe brute, care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-o nu este ușor de caracterizat într-un mod care să nu lase loc pentru interpretări nedorite. Exprimările sale în această privință, în „Prefața“ și „Introducerea“ cărții sale, sunt precaute și ezitante. Mai întâi, Kripke își exprimă îndoiala că „poziția evazivă“ a lui Wittgenstein ar putea fi prinsă printr-un argument clar. Există bune motive pentru a crede că el percepe această particularitate a însemnărilor lui Wittgenstein drept o slăbiciune. Identificând în Cercetări ceea ce numește un „paradox sceptic“ privitor la noțiunea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
săi lipsesc de acasă sau, atunci când sunt prezenți, nu îi oferă nicio importanță. Nu vorbesc cu el mai niciodată, nu se preocupă de nevoile sale și doar dacă solicită el ceva i se oferă un răspuns, și acela fiind adesea evaziv. Elevul afirmă că nu se simte bine la școală, plictisindu-se deseori. Unii colegi îl enervează foarte tare, el nereușind să și-i facă prieteni. Consideră că aceștia se cred „mai buni decât el”, de aceea îi fac șicane adesea
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei și practică“. Se constată, cu regret, că încercările ulterioare de elaborare teoretică a acestor concepte, precum și discuțiile pe care le-au generat nu au condus la „rezultate concludente“48. În literatura secundară mai recentă de filozofie a limbajului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
puncte de plecare și de sprijin pentru cercetări sistematice. Cu referire la observațiile lui Wittgenstein asupra „urmării unei reguli“, din paragrafele 138-242 ale Cercetărilor, Marie McGinn caracterizează această optică într-un mod sugestiv: „Discuția aici este tot atât de complexă și de evazivă ca și oricare alta din Cercetări și există o tentație enormă de a presupune că remarcile lui Wittgenstein, așa cum sunt formulate ele, nu dezvăluie în mod clar gândurile lui asupra acestor subiecte, ci ne oferă mai degrabă schițe brute, care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ușor de caracterizat într-un mod care să nu lase loc pentru interpretări nedorite. Exprimările sale în această privință, în „Prefața“ și „Introducerea“ cărții sale, sunt 300 GÂNDITORUL SINGURATIC precaute și ezitante. Mai întâi, Kripke își exprimă îndoiala că „poziția evazivă“ a lui Wittgenstein ar putea fi prinsă printr-un argument clar. Există bune motive pentru a crede că el percepe această particularitate a însemnărilor lui Wittgenstein drept o slăbiciune. Identificând în Cercetări ceea ce numește un „paradox sceptic“ privitor la noțiunea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
intrat în discuție. Din 1942 sovieticii s-au arătat favorabili și dezmembrării Germaniei, precum și unor modificări teritoriale de detaliu în beneficiul Iugoslaviei (din partea Italiei) și în propriul beneficiu din partea României. O perioadă destul de lungă de timp, Aliații occidentali au fost evazivi în problema frontierelor occidentale ale URSS, în măsura în care acestea priveau aliatul lor din primele zile ale războiului Polonia -, pentru apărarea căreia Franța și Marea Britanie intraseră în război în septembrie 1939. Până în 1943, nimic nu a fost prevăzut foarte precis în problema
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pun de acord în privința ordinii statale comune în zona de ocupație occidentală. La 20 martie 1948, după cea de-a optzeci și doua ședință a Consiliului de Control, mareșalul Sokolovski cerea informații cu privire la negocierile de la Londra 803. Răspunsul a fost evaziv. Reacția sovietică nu a întârziat. La 20 iunie 1948, în zona occidentală are loc reforma monetară și instaurarea mărcii vest-germane în zonele occidentale și în Berlinul de Vest. Războiul rece și înrăutățirea relațiilor dintre URSS și puterile occidentale în urma reformei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1036 respondenții au oferit răspunsurile în mod concret, punctual oferindu-ne posibilitatea să deducem o serie de concluzii prin prisma perspectivei expuse mai sus; întrebarea a 3-a fiind una deschisă, 33% din respondenți au preferat să dea răspunsuri destul de evazive, motiv pentru care le-am încadrat, conform grilei 1037 de răspuns, la varianta a 3-a. Astfel, conform Figură 4 (de mai jos) reiese că 29% (adică 7 respondenți) au răspuns cu da, aceștia apreciind că Uniunea Europeană deține abilitățile necesare
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]