11,327 matches
-
lui Bellini ci și un "sfumato" à la Leonardo, ceea ce nu-i tocmai la îndemîna oricui). Sentimentalitatea că păcat s-a extins, în comentariu, asupra întregului patrimoniu chopinian transformând picătură de ploaie din Preludiul nr. 15 (povestea lui Georges Sand evocând amorul și frisonul nopților de la Palmă de Majorca) într-o cascadă de lacrimi confidențiale produse de un mare bolnav. Nedreaptă judecată. Lamentația a fost pentru Chopin o indecentă insuportabila. Mai curând jocul dialectic între reticența și mărturisire este de observat
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
zicem, muzica pe care o ascultați, programul la redacția Europei libere, unde mîncați, unde vă petreceți vacanțele? M.L.: Mi se pare ca notez, alegînd. Firește nici un meniu și nici toate vacanțele. Unele totuși există în partea întîi, altele vor fi evocate în partea a doua. Evocate doar, altfel seria de volume ar fi nesfîrșită. La urma urmei, densitatea de care pomeneați se combină în mod necesar cu elipsa. D.J.: În jurnalul Dumneavoastră de la plecarea din țară pînă în 1958, nu pare
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
numeroase catastrofe sociale și morale fac din el un justițiar, care își denunță secolul în jurnalul sau, din care face o formă de supraviețuire. În cartea de acum însă, mai mult decât în jurnalul, cât îl cunoșteam până acum, isi evocă copilăria în Viișoara dobrogeana, anii școlarității la Constantă a o Constantă arhaica, policroma, cosmopolita, cu puzderia ei de prăvălii, birturi și hanuri, cu viața negustoreasca însă lipsită de o viață literară și cultural, orașul în care îl are profesor de
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
unor indivizi plini de energie: "Voi, treceți mai la dreapta, voi, ceilalți, încolonati-vă începând cu stâlpul din stanga!" Scenă, care de atunci se repetă zilnic - și nu doar în marea piața timișoreana unde o văd eu -, m-a intrigat profund. Îmi evocă o demonstrație de 1 mai sau 23 august, deși nu simțeam nici tradiționalul miros de mititei și nici steaguri ros-tricolore nu fluturau în preajmă. "Evident", mi-am spus, "o grevă!" Deducția părea logică, pentru că de ani buni doar grevele pot
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
publicate prin grijă devotată a dlui Marian Ștefan, mai întîi în revistă Magazin istoric din 1992 și 1997 și acum adunate în volum, unde aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui Ion. I.C. Brătianu. La început evocă mediul familial de la București, în casa aflată la începutul Caii Griviței (atunci Tîrgoviștei) colț cu Calea Victoriei, dispărută în bombardamentul american din 1944. Memorialista notează: "Bucureștii primei mele copilării n-aveau trotuare, străzile erau înguste și mărginite de grădini, unele cu
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
toate, cunoștea bine țară și rău limba franceză, la perfecție mecanismele administrației și prost filosofia germană. Vastă să experiență și simțul realității compensau lipsa de cultură occidentală. Adversarii săi au fost a poate nedrepți cu el". În altă parte îl evocă pe Petre P. Carp. "Am crescut într-un mediu conservator, prin căsătoria mea (dinții n.n.), am intrat într-un mediu tot conservator, dar coloratura liberală, grupul junimist, al cărui șef era Petre Carp. Istoria încă mult timp nu va putea
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
pe dr. Romalo), care i-au mai prelungit, pentru scurtă vreme, regelui viața. Iată, deci, ca și la casele cele mai înalte poate domni confuzia asupra unui diagnostic medical. Însemnările memorialistice ale lui Ion I.C. Brătianu, publicate în acest volum, evocă exclusiv familia sa, cu precădere unchii. Cele mai interesante pagini sînt cele care fixează modul și momentul cînd conacul de la Florica a devenit așezămînt casnic al lui I. C. Brătianu, cel bătrîn. Un viitor monografist, așteptat, al lui Ionel Brătianu va
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
bun gust) e un hibrid stilistic, un mixaj de elemente culte și familiare, într-un limbaj destul de artificial, în care englezismele de ultimă oră și expresiile populare se învecinează, în care elemente familiare și argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") că determinant
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
ale trupelor Aliaților... Anul nașterii scriitorului însuși a 1927 a este ilustrat de monologul mamei, fascinată de febră dansului care cuprinsese Berlinul, de apariția formidabilei Josephine Becker pe scenele europene. Anii cumpliți ai celui de-al doilea război mondial șunt evocați de un grup de ziariști contemporani care, la gură sobei, în mondenă insula Sylt din Marea Nordului, bîntuita de furtună, analizează urgia declanșată de naziști. Anul 1933, al venirii la putere a lui Hitler, este evocat de un galerist de artă
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
al doilea război mondial șunt evocați de un grup de ziariști contemporani care, la gură sobei, în mondenă insula Sylt din Marea Nordului, bîntuita de furtună, analizează urgia declanșată de naziști. Anul 1933, al venirii la putere a lui Hitler, este evocat de un galerist de artă care-și salvează tablourile (între altele semnate de Nolde, Pechstein, Kirchner, adică exact de artiștii "degenerați" puși la stîlpul infamiei de naziști), expediindu-le la Amsterdam. Anul 1938, cînd la 9 noiembrie a avut loc
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
la Amsterdam. Anul 1938, cînd la 9 noiembrie a avut loc așa-zisa "noapte de cristal" este conținut în monologul unui profesor de istorie care le explica azi părinților necesitatea rememorării. Iar istoricul eveniment al căderii Zidului Berlinului a este evocat de autor din perspectiva unui călător care plecînd din Berlin exact în ziua cea mare, află vestea la radioul din mașină... Exemplificările ar putea continua a dar cele de pînă acum par a fi suficiente spre a sugera procedeul folosit
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
care nu le mai aparține. Bucureștiul lor, în care au continuat să ia, chiar și în anii schimbării de regim, masa la Capșa, pentru că nu știau să prânzească altundeva, până nu și-au mai permis deloc această mică frondă, București evocat în pagini superbe, în care străzile și casele se cunosc după oameni, dispare. Între două începuturi de aprilie, despărțite de aproape șaptezeci de ani, rămâne, nostalgică dar justă, fără regrete inutile, povestea.
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
spirit e îndreptat principial împotriva tradiției: mai întîi vrea să salveze teatrul de anchilozarea în formule desuete, ca mai apoi să se încline în fața a tot ce poate fi mai desuet în lumea actuală: „invizibilul sacru“ pe care Brook îl evoca mereu: „Orice artist încearcă să surprindă asta în opera lui într-un fel sau altul și simte, probabil, că sensul se naște prin posibilitatea de a intra în contact cu o sursă invizibilă, aflată dincolo de limitele normale, care ajunge să
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Doina Condrea Derer În florilegiul gnomicelor Scurtături și istorioare întâlnim mai multe nume de literați, dar numai trei scriitori - Gabriele D’Annunzio, Curzio Malaparte și Italo Svevo - au fost evocați separat de Umberto Saba. În paginile anume dedicate, acesta a pornit de la împrejurări concrete, în care le-a fost nu doar interlocutor, ci și martor cu un ochi scrutător. Reparcurgerea la senectute a vechilor impresii, sprijinindu- se ca de atâtea
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
și care ne permite să descoperim un feminist sau, mai bine zis, un „filogin” în persoana autorului: „feminitudine ș...ț acest cuvînt desemnează pentru mine altceva decît banalul feminitate, concept un pic machist și vag libidinos ș...ț, vrînd să evoce o anumită manieră de a fi femeie, față de bărbat. Mai aproape de ceea ce latina avea să numească mundus muliebris, cuvîntul meu, feminitudine vizează un univers și un mod de a fi mai autonom, mai puțin definit prin atenția masculină ș...ț
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
și fata care îl iubeau, după cum și mașina cu securiștii nedumeriți în legătură cu ce se întâmplă. Dar nu prea neliniștiți totuși. Pelerinajul decurgea pașnic, oamenii ascultau în tăcere spusele lui Beniamin și apoi plecau care de unde venise. În carte nu este evocat Maglavitul, dar ceva asemănător trebuie să se fi petrecut acolo `nainte cu decenii, cu acel cioban care susținea că vorbise cu Dumnezeu și stârnise în toată țara o uriașă vâlvă. Era cu puțin înainte de a izbucni războiul. Dar să ne
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
fi veseli de atâta libertate. Libertate și pe scândura scenei și în eterul undelor și în fața spectatorilor, ascultătorilor și telespectatorilor la fel de veseli ca și noi de atâta libertate, chiar dacă înjurătura la adresa conducătorilor ținea și de foame! Un asemenea context îl evocam când prefațam prima ediție a acestor cărți prin descrierea proiectului lor de început entuziast: „...Cartea va începe cu toată vesela nebunie libertină a "Cabaretului politic", de la care am pornit și își va structura apoi capitolele pe anii în cadrul cărora rubrica
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
Ion Cocora la Cluj, către finele anilor ‘50, unde eram ambii studenți. Era un tînăr mai curînd ambițios decît visător, dornic însă de-a „ajunge” nu altminteri decît prin poezie. Am străbătut așadar un timp comun, pe care poetul îl evocă într-un delicat text care mă sensibilizează: „Privesc în urmă poate sînt eu acela/ ce se îndepărtează pe coama unui deal/ pînă se transformă într-o umbră de pasăre// poate e fata aceea tuciurie/ vînzătoarea de dulciuri și cafea/ dintr-
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
să fii generos cu autorul, tipograful, distribuitorul, librarul. Ție îți va rămîne foarte puțin.” Memorii inedite În același număr al Observatorului cultural, atenția cronicarului a fost atrasă de r`ndurile inedite („Memorii dintr-un secol”) `n care Edgar Papu il evoca pe Tudor Vianu: „M-am apropiat - desigur, neliniștit - de Tudor Vianu încă din vremea tinereții sale. Am spus «neliniștit» fiindcă exigențele sale mă intimidau și prestigiul ființei sale aproape că mă alarma. Dacă, însă, își fixa ochii asupra unui tînăr
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
demult un comentariu. O carte mare, cum mi s-a părut nu numai prin dimensiuni (900 de pagini), dar și prin ceea ce izbutește autorul în reconstituirea unei epoci pline de evenimente răvășitoare, toate cu răsfrângeri în existența celui care le evocă și a generației lui. Cealaltă carte, aceea în care Paul Cornea este convocat de Daniel Cristea-Enache să vorbească, ne transportă în aceeași lume, văzută altfel în multe detalii deși, istoric vorbind, este aceeași. Deosebirile țin de perspectiva personalizată a celui
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
imitând-o în cele mai mici detalii, joacă plin de convigere rolul fiicei într-o familie burgheză în care se află alți doi băieți fără tulburări de personalitate și un tată sever. În fapt, toate modelele cu care emulează Guillaume evocă fără echivoc homofilia. Acest tânăr efeminat o adoră pe Sisi, împărăteasa Austriei, pe care o impersonează improvizând o rochie și un corset, îl admiră pe „regele lebădă”, prințul Ludovic al II-lea al Bavariei, bănuit de înclinații homoerotice, pe urmele
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
provoca prejudecățile homoerotismului mic-burghez. Spre deosebire de acesta din urmă, Băieții și Guillaume, la masă! posedă esprit de finesse, nu doar pentru că Guillaume personajul nu este gay, chiar dacă excesiv de efeminat, ci pentru că regizorul ilustrează mai degrabă un rafinat rapel la propria interioritate, evocă o sensibilitate altfel, extrem de nuanțată, un regim intens al experienței și al căutării de sine. Dacă vrem, ceea ce-l deosebește pe Guillaume de ceilalți este tocmai acest parcurs destinal al unor succesive metamorfoze, chiar dacă livrate într-o cheie ironică. Un
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
ce să facă cu ei. Generația pierdută... Da, e expresia inventată de Gertrude Stein pentru Hemingway și ceilalți americani la Paris. Generația asta pierdută, inclusiv în America, își trage rădăcinile din primul război mondial. Realitatea pe care o povestiți îmi evocă mai degrabă urmările războiului din Vietnam, cu militari incapabili să se mai adapteze la viața obișnuită, decât pe cele ale Primului Război Mondial. Cum rescrie istoria recentă perspectiva noastră asupra momentului 1918? Istoricii francezi au împrospătat, în ultimele decenii, viziunea pe care
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
toți ceilalți, Petrus Damianus le scrie fraților de la Monte Cassino că le e dor de ei asemenea ochilor de capul în care stau, dar nu îl văd niciodată. Ce fel de uitare este aceasta, pe care textele amintite fugar o evocă? Ea seamănă cel mult cu tema uitării angajate în intuiția universalului, dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
la menajamente și la vreo corectitudine politică, pe de o parte, iar pe de alta, de scrupul pentru exactitatea informației. Agopian se simte dator mereu să furnizeze cititorului date exacte și informații despre evoluția ulterioară a personajelor pe care le evocă. Membrii redacției României literare, de pildă, ori grupul scriitorilor onirici, patronați de Miron Radu Paraschivescu - în al căror cenaclu va citi, susținut de Vintilă Ivănceanu - sunt, rând pe rând, prezentați pe scurt, în evoluția lor ulterioară amintirilor înfățișate. În ciuda limbajului
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]