880 matches
-
psihice ca fenomen natural a fost dominată de o seamă de soluții vitaliste. Înlocuirea și alungarea lor definitivă a fost posibilă grație realizării unor descoperiri importante în fizica mecanică, în chimia hidrocarburilor, conturarea sensului vieții organice și sufletești din perspectivă evoluționistă ș.a. Fiecare dintre ele a bătătorit decisiv calea pentru nașterea psihologiei ca știință de sine stătătoare. Mutarea și reproducerea fenomenului psihic din natură și societate într-un laborator a însemnat posibilitatea declarării psihologiei ca știință de sine stătătoare. Această reușită
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Carcere) că proiectul creării statului și a națiunii italiene a fost impus de structurile statului piemontez și ulterior italian fără să fie acceptată o alternativă. Totodată, prin critică adusă metodelor, și-a imaginat un model risorgimental alternativ, prin care metodele evoluționiste propuse și impuse de moderații italieni să fie înlocuite cu o abordare opusă, revoluționară, pe model francez, care să transforme societatea în mod radical, pentru a crea o solidaritate internă și să dea un caracter organic națiunii italiene. Concluzia lui
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
de „modernitate curriculară”; el a transformat metafora sugerată de termenul curriculum într-un concept operațional, care a dat și numele unei științe educaționale noi. Ideile progresiviste promovate de Dewey au fost influențate de filosofia hegeliană și, foarte probabil, de teoria evoluționistă darwiniană. Lucrarea sus-amintită este rezultatul aplicării acestor idei la educație. Este, de fapt, un pamflet virulent. Dewey critica curricula școlii secundare din Chicago care, la începutul secolului XX, reînviaseră și adoptaseră ideile scolasticii medievale. Rutinizarea, memorizarea, recitarea, magistrocentrismul, instruirea livrescă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prezență constantă în istorie, indiferent de formele pe care le capătă în diferite momente istorice, atunci evident că dezintegrarea este legată doar de forme distincte și de perioade specifice. Dar dacă această perspectivă este neglijată, atunci imaginea se modifică. Teoria evoluționistă, deosebit de influentă la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a impus ideea că și organismele sociale pot sucomba, dacă nu se adaptează. Pe această linie de argumentare, comunitatea a ajuns să fie privită ca o
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe Tönnies cu capul în jos. Apropierea de semnificațiile teoriei lui Tönnies este considerată dificilă de către unii exegeți datorită faptului că nu este clar întotdeauna când sunt utilizați termenii în sensul sociologiei formale a termenilor puri și când în variantă evoluționistă, gemeinschaft dispărând gradual, înlocuită fiind de gesellschaft. Din perspectiva sociologiei formale a lui Tönnies, cineva poate trage concluzia că entitățile sociale de ambele tipuri pot coexista la orice moment particular. Deși este adevărat, Tönnies prezintă și o perspectivă evoluționistă asupra
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
variantă evoluționistă, gemeinschaft dispărând gradual, înlocuită fiind de gesellschaft. Din perspectiva sociologiei formale a lui Tönnies, cineva poate trage concluzia că entitățile sociale de ambele tipuri pot coexista la orice moment particular. Deși este adevărat, Tönnies prezintă și o perspectivă evoluționistă asupra schimbărilor sociale, perspectivă din care vede lumea modernă industrială ca mișcându-se progresiv de la formele organizaționale care erau predominant orientate spre gemeinschaft la tipurile gesellschaft primare aduse de schimbările economice, politice și științifice. Comercializarea tranzacțiilor economice, impersonalizarea politicii și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lui Tönnies face Guy Rocher (1968: 49 și urm.), orientându-se după constatarea că Ferdinand Tönnies prezintă de fapt fundamentele psihice ale raporturilor sociale, raporturi ce sunt relații între voințele umane. Tipologia propusă de gânditorul german este deosebită de clasificările evoluționiste sau istorice propuse de Comte, Marx și Engels, punctul de plecare fiind reprezentat de psihologia individuală. Termenul voință este vag aici, imprecis, desemnând "ansamblul mecanismelor care motivează și orientează conduita oamenilor unii față de ceilalți" (Rocher, 1968: 49). Voința organică cuprinde
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
naturii. Anticip(nd magistral teorii ce vor analiza specificul legilor sociale nuanț(nd ideea determinismului social absolut, Eminescu recunoaște importanța elementelor specifice fiecărei epoci istorice. "Judec(nd lucrurile (n legătură cu (ntreagă cugetarea lui Eminescu ș( (n mijlocul junimismului, determinismul evoluționist opus idealismului revoluționar liberal neagă puterea de cauzalitate imediată a rațiunii ca formă de cunoaștere, dar admite intrarea ca factor (n lanțul cauzal a ideologiei unei epoci, luate ca fenomen" (Călinescu, 197: 15, vol.2). Modul (n care Eminescu (ș
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
trebuie făcută (ntr-o manieră critică ș( numai cu scopul de a potența dezvoltarea unor aspecte deja existente. Tot ceea ce numea Maiorescu "fond", nu era nimic altceva dec(t realitatea socială așa cum s-a plămădit ea de-a lungul timpului. Perspectiva evoluționistă (mpărtășită de Maiorescu, (l conducea la demascarea (mprumutului formelor străine, a acelor recipiente ce (ș( pierdeau rațiunea (n absența conținutului. Direcția nouă, al cărei "patriarh" a fost, viza (n ultimă instanță un proiect menit a schimba profund societatea rom(nească
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o constituie faptul că, pentru a putea înțelege chestiunile controversate, fie ele simple sau complexe, trebuie să ne eliberăm mintea de dogme și să-i garantăm libertatea de exprimare, de contradicție și de experimentare. Argumentele autoritare sunt de neacceptat.” * * * Teoria evoluționistă a lui Charles Darwin (1809- 1882Ă, expusă în cartea sa „Originea speciilor” care a fost publicată în anul 1859, încerca să explice evoluția speciilor prin selecție naturală și sexuală. Viața însăși era considerată ca un rezultat al transformărilor produse în
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
a lungul timpului și în anumite condiții. Încă de la început teoria sa a venit în contradicție cu viziunea indusă de religie asupra omului, care devenea, dintr-un produs divin, cel mai evoluat animal de pe planetă. Deși acceptată de știință, teoria evoluționistă prezintă prea multe neconcordanțe, precum lipsa verigilor intermediare ale evoluției sau numărul enorm de mare al a mutațiilor posibil de realizat în codul genetic, ceea ce ar duce la un timp infinit de evoluție. După cum vom vedea ulterior, descoperiri genetice de
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cum rămâne cu evoluția prin mutații genetice ? În condițiile noilor descoperiri făcute de dr. Piotr Gariaev și a cartării întregului genom uman - din care numai 3% codează proteine ! - putem să ne punem o altă serie de întrebări asupra viabilității teoriei evoluționiste - sau, cel puțin, asupra formei în care ea este formulată în prezent. Însă acest lucru nu înseamnă că ar trebui să dăm crezare necondiționată Bibliei ... Cert este că nici știința, nici religiile nu pot da o explicație pertinentă asupra acestor
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
exista o limbă universală și o religie universală din aceleași motive. Și cu cît vor exista mai mulți tranzistori și computere pentru a comunica, cu atît vor fi mai multe dialecte, popoare și zei pentru a nu putea comunica. Credința evoluționistă își reprezintă progresul ca pe o înlocuire treptată a vechiului cu noul, acolo unde în rubrica "vechi" există războiul, națiunea, religia, pasiunile colective etc., iar în rubrica "nou" există schimbul economic, mondializarea, laicitatea deschisă, rațiunea, individul. Ca un "cară-te
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dinamica unor ecosisteme naturale; fundamentarea științifică a acțiunilor de selecție și ameliorare a plantelor medicinale; studiul frecvenței unor boli ereditare umane, în perimetrul Moldovei etc. A avut contribuții deosebite în: clasificarea pe criterii informaționale a modalităților de reproducere; dezvoltarea concepției evoluționiste prin definirea rolului reproducerii apomictice în contextul evoluției plantelor; fundamentarea citogenetică a unor procese de evoluție pe orizontală etc. A efectuat specializări și calificări la: Debrețin (Ungaria) - 1964; Halle (Germania) - 1975; Lublin (Polonia) - 1982; Varșovia (Polonia) - 1989; Freiburg (Germania - 1979
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
sale mult discutate de noi Degenerescența și Minciunile convenționale, pentru care ne luam unii cu alții de păr, dar pe care nu le mai citește azi ni meni; Jules Lemaître, criticul impresionist, alături de Ferdi nand Brunetișre, criticul raționalist și dogmatic evoluționist; criticul danez Georg Brandes și sociologul, astăzi uitat, Charles Letourneau; criminalistul de mare vâlvă pe atunci Cesare Lombroso și deconcertantul Thomas Carlyle, cu al său Sartor Resartus, tradus În franțuzește; Friedrich Nietzsche, abia-abia pe mintea noastră, și Rémy de Gourmont
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tocmai de aceea, ele nu puteau să se schimbe, ci trebuiau să se sfârșească. Acest simț al inevitabilității a mers mână-n mână cu o înțelegere marxistă a societății ca ceva care evoluează. Marx a fost victorian, lucrând cu paradigma evoluționistă că anumite societăți erau superioare altora și că o formă de societate putea să devină un tip diferit, mai bun. În marea parte a lumii, inclusiv în România, această noțiune victoriană de comparare a societăților și de judecare a celor
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
s-au dovedit a fi simple moduri de autodecepție privind superioritatea personală, cu consecințe tragice pentru milioanele de oameni care și-au pierdut viețile în acel război. Însă, într-o oarecare măsură, comunismul sovietic de după 1917 a păstrat aceste idei evoluționiste. Katherine Verdery a observat rolul particular pe care lumea materială îl joacă în construirea inevitabilității. Una dintre caracteristice cele mai negative ale sale a fost modul în care comunismul a făcut din lumea fizică măsura superiorității și succesului său. Comunismul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Interesul constant al lui Eliade pentru acest scriitor, total neluat în seamă în timpul vieții, e cu atât mai remarcabil, cu cât e vorba de un spirit față de care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un umor tipic englezesc și de o ironie corosivă, iar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a așeza Biologia și Filosofia, în sens curricular, sub controlul Bisericii Ortodoxe și al celei Greco-Catolice. Senatorul își exprima nemulțumirea că tot ce drege predarea religiei în școală, strică biologia și filosofia. Prima e stricătoare de adevăr fiindcă prezintă ipoteza evoluționistă și pe cea genetică, cea de-a doua fiindcă nu critică pe toată lumea din perspectiva creștinismului și mai are și texte din filosofi rău famați gen Nietzsche și Marx, plus alții de orientare iluminist-raționalistă. Nu m-ar fi alarmat poziția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
tu pentru mine, fac eu și pentru tine". O favoare în așteptarea unei contrafavori, cum se poate observa chiar între hominizi. Prin urmare, în natura bilogică umană este înrădăcinat un comportament etic rudimentar. Acest lucru îl menționează și binecunoscutul biolog evoluționist de la Tübingen, Alfred Gierer, de la care am putut învăța foarte multe. În cartea sa Was ist der Mensch? In vieler Hinsicht sich selbst ein Rätsel... (Ce este omul? Sub multe aspecte el însuși o enigmă...), publicată în 2008, scrie că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un naturalist eu sunt, ca ființă umană, doar o parte a naturii, un produs al evoluției. Cu acești naturaliști împărtășesc profundul respect pentru natură, solidaritatea omului cu ea. Și respect fără rezerve rezultatele recunoscute de către științele naturale, în special teoria evoluționistă; aceste rezultate nu pot fi ignorate sau contestate din motive religioase or ideologice. În ciuda acestora, nu mă bucură o concepție despre om conform căreia eu sunt făcut dintr-o structură biologică determinată, cu interese și nevoi specifice, dar fără un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din istorie? La aceste întrebări concepția unui Dumnezeu atotputernic nu are un răspuns. Polul opus al acestei idei antropomorfe a lui Dumnezeu este înțelegerea biblică a lui Dumnezeu ca spirit, care se inserează bine în special în contextul unei viziuni evoluționiste a lumii. Pasajele biblice unde apare spiritul sunt bogate în metafore și alegorii: perceptibil și totuși imperceptibil, invizibil și totuși puternic, vital precum aerul care se respiră, plin de energie precum vântul, furtuna... Toate limbile au o expresie pentru exprimarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Spirit al lui Dumnezeu, este diferit de spiritul omului și al lumii sale, care nu este sfânt, și trebuie să fie considerat ca Spirit al unicului Sfânt, Dumnezeu însuși. În mod diferit interpretării lui Dumnezeu ca spirit în cadrul unei viziuni evoluționiste a lumii, multe concepte de origine greacă și scolastică îmi par depășite: Dumnezeu este Spirit, dar nu asemenea unui motor imobil care se manifestă în lume de undeva din afară sau de undeva de sus. Îl înțeleg mai curând ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la nord, pe malurile fluviului Hudson. Doar după Conciliul Vatican II, în timpul căruia prietenul meu Leon-Arthur Elchinger, episcop de Strassburg, ceruse în zadar reabilitarea lui Teilhard, operele sale au fost aprofundate și studiate chiar și în cadrul cursurilor de teologie. Gândirea evoluționistă, la fel ca multe alte idei moderne, se impusese și în teologia catolică, în ciuda reticenței Romei. Astăzi știm cu o bună probabilitate că universul nostru este finit în spațiu și timp. A apărut cu 13,7 miliarde de ani înainte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
astăzi un tablou amplu asupra fenomenului. Dacă ar fi rezumate punctele de vedere multiple avansate de analiștii disciplinelor filozofice, economice, sociologice, etice, manageriale etc. despre acest subiect, am putea identifica trei mari curente, sintetizate sub denumirea: teoria cerere-oferă, teoria proceselor evoluționiste, teoria social-constructivistă. Teoreticienii cerere-ofertă apreciază că există o relație de intercondiționare între inovația tehnologică, care "împinge", și piață, care "trage". Cu cât piața achiziționează mai mult și mai repede, cu atât "împinge" cercetarea mai sus și mai în adîncime pentru
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]